Te apropii de ultimul salt cognitiv major din primul an de viata al bebelusului tau, dar nu te agita prea tare, caci ele continua si dupa varsta de un an. Pregateste-te deci, pentru un bebelus nervos, exagerat de atasat de tine, mai plangacios decat il stiai, care se straduieste sa proceseze informatiile pe care creierul sau in plina dezvoltare le receptioneaza. Sa inveti sa gandesti – iata un lucru dificil si care il solicita enorm de mult.
Si totusi, bebe nu prea are timp de pierdut, gandindu-se la toate noutatile din viata sa. Caci mai are o sarcina de indeplinit: sa strabata distante cat mai mari, tinandu-se de orice ii iese in cale. In fiecare zi il vei vedea tot mai increzator in fortele proprii, incepe sa aprecieze distantele si sa isi calculeze miscarile atunci cand ajunge la un spatiu mai mare intre doua suporturi.
Uneori va incerca sa parcurga distanta intinzandu-si bratele, alteori se va simti mai in siguranta sa acopere spatiul mergand de-a busilea, doar pentru a se ridica iar.
Din punct de vedere cognitiv, este momentul in care bebelusii incep sa realizeze ca multe lucruri se petrec intr-o ordine previzibila. Actiunile ei vor capata o structura, foarte rudimentara, dar vor deveni structurate. Vei observa ca nu mai intreprinde lucrurile la fel de haotic ca pana acum, si ca persevereaza mai mult in realizarea unei actiuni, inainte de a trece la urmatoarea.
Multe dintre jucariile abandonate anterior redevin interesante, pentru simplul motiv ca acum se poate juca altfel cu ele. E perioada in care incearca sa aseze obiectele unul peste altul, si chiar daca nu va reusi din prima, va persevera cu o ambitie noua chiar si pentru tine.
Alimentatia, marcata pana acum de lipsa de interes fata de solide, pare sa isi revina la normal, entuziasmul fiind in crestere. Daca incisivii superiori au erupt deja, momentul meselor va fi mai confortabil, iar miscarea fizica intensa pe care o face toata ziua contribuie la cresterea apetitului. Este si perioada in care se dezvolta primele preferinte alimentare.
Daca initial i-ai prezentat micutului o varietate cat mai mare de alimente, acum vei remarca cum incepe sa le refuze pe unele dintre ele. Pe masura ce va apropiati de aniversarea a doi ani, vei observa ca gusturile sale sunt si mai limitate. O perioada se va concentra pe carbohidrati, si dupa saptamani de paste, paine, biscuiti si orez probabil va urma o perioada in care va primi numai fructe.
Cel mai bun mod de abordare in aceasta faza este sa ii pui la dispozitie alimente sanatoase, dintre care copilul sa aleaga ce vrea sa manance. Nu te impovara cu responsabilitatea de a-l face sa manance anumite alimente, ci mai degraba incearca sa ii oferi o hrana cat mai variata.
Atunci cand parintii devin stresati pe tema asta si incearca sa isi impuna punctul de vedere, pot aparea probleme legate de mancat. De asemenea, tine cont de dimensiunile portiilor la varsta asta: o portie de fructe si legume are 20 g, o portie de cereale are 30g, una de lactate e reprezentata de 10 g de branza sau 20 g iaurt.
Somnul la aceasta varsta este in continuare intrerupt, atat ziua cat si noaptea. Pe timp de zi, bebelusul pare sa aiba senzor si se trezeste imediat ce incerci sa te dezlipesti de el. Chiar daca in carti se vorbeste despre somnul de zi, care ar trebui sa dureze pana la 3 ore pentru fiecare repriza, realitatea familiilor care au o abordare orientata catre nevoile exprimate de catre bebelus descopera ca realitatea lor este alta: durata medie a unui somn de zi variaza intre jumatate de ora si o ora.
Multi bebelusi fac acum trecerea de la doua somnuri de zi, la doar unul, ceea ce inseamna noi eforturi de adaptare. Doua somnuri sunt prea mult, iar copilul nu se mai culca seara sau adoarme foarte greu si peste zi, in timp ce un singur somn poate fi putin obositor, pana la obisnuirea cu noul ritm. Din nou, o cauza ce tulbura rutina si care genereaza nervozitate.
Joaca si dezvoltarea sunt in continuare marcate de mersul biped, care e principalul punct de interes pentru copil. In comunitatile de mame, in care fiecare reusita este motiv de lauda si sarbatoare, se instaleaza un anumit sentiment de competitivitate, care te poate impinge sa iti doresti sa il “inveti” pe bebelus sa mearga. Din pacate sau din fericire nimic din ceea ce faci nu va grabi acest moment.
In unele parti ale lumii, bebelusii sunt purtati in cea mai mare parte a primului lor an de viata, si totusi si acestia incep sa mearga biped pe la aceeasi varsta ca si ceilalti. Abordarea noastra este cu totul diferita de cea a acestor culturi, si ne straduim mereu sa ne “antrenam” bebelusii, sa ii invatam chestii, sa ii facem sa “le-o ia inainte” inca de la aceasta varsta foarte frageda. Multi parinti ii duc la centre de joaca sau la cresa nu pentru a-i ajuta sa isi dezvolte abilitatile motorii, ci pentru a-i impinge de la spate sa fie primii.
Dar bebelusii au instinctul innascut de a progresa catre scopul final al mersului in doua picioare, si un copil sanatos va face asta indiferent daca este sau nu incurajat.
Pe masura ce sistemul sau nervos de maturizeaza, bagajul genetic al copilului il va face sa ajunga exact acolo unde trebuie sa fie, din punct de vedere al dezvoltarii. Bebelusul care merge la 9 luni nu este cu nimic mai inteligent decat cel care porneste singur la 18 luni.
