Alăptare prelungită – iată două cuvinte simple, care au generat o mulțime de drame și conflicte. În discuțiile dintre mămici există o veritabilă furtună legată de acest subiect, scuze și acuze fiind aduse din ambele părți. Iar dezgustul manifestat față de ideea că un copil care poate bea din cană încă suge este impresionant, având în vedere că discutăm, totuși, despre alte mame și despre copiii lor. Este cu adevărat alăptarea prelungită o problemă? O deviere de la normal?
Să respirăm puțin… Este alăptarea prelungită o deviere de la normal?
…și să ne calmam. Și o să descoperim că alăptarea unui copil după vârsta de 2 ani nu este doar normală din punct de vedere biologic, dar reprezintă o recomandare medicală universală, aceeași pe întreaga planetă. De pildă, Academia Americană de Pediatrie susține:
“Conform recomandărilor Organizației Mondiale a Sănătății, alăptarea trebuie să continue după vârsta de un an. Având în vedere că norma socială din SUA este diferită, alăptarea copilului trebuie susținută și încurajată. Se estimează că vârsta adecvată înțărcării este de 2 – 7 ani pentru specia umană. Medicii de familie trebuie să fie informați privitor la beneficiile alăptării prelungite pentru copil, care include o mai bună protecție imunitară, o mai bună integrare socială și accesul la o sursă de hrană în cazul unei urgențe. Nu există absolut nici o dovadă că alăptarea prelungită ar avea efecte negative asupra copilului sau a mamei. În cazul unui copil ințărcat înainte de a împlini 2 ani, riscurile de îmbolnăvire cresc exponențial.”
Asadar, dacă lumea medicală susține alăptarea prelungită, care e problema?
De ce i se spune alăptare “prelungită”?
Simpla alăturare de termeni face ca ideea de alăptare după vârsta de 1 – 2 ani să pară ceva ieșit din comun. Alăptarea după vârsta de un an nu este un lucru normal, ci o extensie a unui lucru normal. Și dacă e o extensie, o excepție, nu se vor găsi prea multe persoane care să o îmbrățișeze, nu-i asa?
După cum se observă și în citatul de mai sus, alăptarea dincolo de vârsta de 1 – 2 ani necesită încurajare și sprijin; OMS recomandă alăptarea “până la vârsta de 2 ani și chiar și după aceea”, astfel că brusc, discrepanța dintre norma biologică și cea socială este și mai bine evidențiată și accentuată.
Alăptarea prelungită – Rezultatele statisticilor
Lansinoh a efectuat, în 2015, o statistică globală care a inclus opinii exprimate de 13.000 mame din întreaga lume cu privire la alăptare. Au fost abordate mai multe subiecte fierbinți, cum ar fi importanța concediului de îngrijire a copilului sau frecvența cu care mamele sunt hărțuite pentru alegerea de a alăpta în public, iar alăptarea prelungită a fost și ea pe listă.
71% dintre femei consideră că un copil de 2 ani e prea mare pentru a mai fi alăptat
Însă când li s-a cerut să detalieze această convingere, cercetătorii au descoperit o frică adânc ascunsă în sufletele acestor mame: teama de judecata socială, teama de necunoscut, teama de a ieși din normele culturale și de a alege normele biologice ale speciei noastre.
Desigur, aceste temeri au legătură și cu cultura căreia îi aparțin aceste femei. Ele derivă dintr-o înțelegere limitată a realității, dintr-o informare limitată, din lipsa de sprijin și din absența unor exemple personale.
Alăptarea prelungită – Educația este cheia
Dacă, la nivel de societate, am fi mai atent informați cu privire la beneficiile alăptării prelungite, această alegere ar fi considerată una care merită apreciată și lăudată, nu una de care să ne rușinăm. Dacă ar exista o susținere oficială reală în favoarea alăptării, fără restricții și limitări, extinderea acestei perioade dincolo de vârsta de 2 ani nu ar mai fi un șoc pentru nimeni.
Dacă expunerea la gestul firesc al alăptării ar crește, dacă am vedea mame care alăptează fără rețineri, dacă am discuta despre acest subiect în mod deschis, dacă am accepta alăptarea ca parte a vieții, probabil că nici nu ne-am mai gândi la ea.
Deci, în final, care e problema cu alăptarea prelungită?
Atâta timp cât există recunoaștere oficială, internațională, a faptului că alăptarea este benefică pentru mamă și pentru copil, că specia noastră este creată, biologic, să fie ințărcată în jurul vârstei de 5 – 7 ani, odată cu erupția danturii definitive, exact la fel ca celelalte specii de mamifere, singurul obstacol pe care îl au de înfruntat mamele este legat de norma culturală și socială.
Din acest punct de vedere, susținerea familiei este cheia: un copil de 4 – 5 ani rareori va cere să fie alăptat în public, pauzele sale de sân vor fi rare și rezervate în general intimității căminului. Prin urmare, alăptarea și durata acesteia rămân până la urmă o alegere personală, pentru care nu trebuie să dai socoteală sau explicații.
Care e opinia ta în legătură cu acest subiect? Până la ce vârstă ai alăptat sau vrei să alăptezi și care sunt motivele deciziei tale?
