Putine subiecte beneficiaza de o asemenea increngatura de legende urbane precum alaptarea. Atat de multe informatii eronate circula pe aceasta tema, multe transmise din mosi stramosi, multe promovate si sustinute inclusiv de medici, incat nu e de mirare ca multe mame se lasa convinse si alaptarea ajunge sa fie un esec din aceasta cauza.
Haideti sa vedem care sunt cele mai intalnite dintre ele si care e de fapt informatia corecta cu care trebuie inlocuit mitul :
MIT: Nasterea prin cezariana face ca laptele “sa nu mai vina”, alaptarea sa devina imposibila in aceasta circumstanta.
Fals. Ce este adevarat este ca intr-adevar, in cazul unei cezariene “la rece”, programate inainte de termen (de la cateva zile la cateva saptamani), organismul nu a primit semnale de nastere, nu e setat pe faptul ca “vine copilul” astfel incat lactatia se instaleaza mai greu. Nu inseamna ca o mama care naste prin cezariana programata nu va fi capabila sa alapteze. Lactatia se va porni cu cat copilul este tinut mai curand la piept.
MIT: Capacitatea de alaptare este direct proportionala cu marimea sanilor.
Fals. Chiar si femeile cu sani mici pot alapta cu succes, nu exista legatura intre marimea la sutien si capacitatea de a-ti hrani natural copilul!
MIT: Este bine sa oferim copilului ambii sani la aceeasi masa si sa nu-l lasam sa goleasca total sanul.
Dimpotriva, este bine ca bebelusul sa goleasca total sanul, chiar daca aceasta inseamna ca se satura inainte sa treaca la al doilea, din diferite motive : primul ar fi acela ca laptele matern are o consistenta diferita, la inceput este laptele mai putin nutritiv care mai mult satura copilul de sete iar apoi este mai consistent, in final fiind laptele cel mai hranitor. Alt motiv ar fi ca daca este golit total sanul, organismul va produce lapte mai mult, stiind ca exista cerere.
MIT: Trebuie sa existe pauze suficient de mari intre supturi, de preferinta de cateva ore.
Acest mit este propagat sub diverse pretexte: ba ca trebuie o pauza mare intre mesele copilului pentru ca “productia de lapte sa se refaca”, ba ca “stomacelul copilului are nevoie de odihna”, ba ca “nu e bine sa se amestece laptele vechi cu laptele proaspat”.
Toate aceste afirmatii sunt eronate, chiar daca multora le par credibile. In primul rand productia de lapte se formeaza pe principiul cererii si ofertei: cu cat copilul suge mai mult si mai des, cu atat organismul va sti ca trebuie sa produca mai mult, astfel incat sa-i satisfaca necesitatile.
Daca facem pauze lungi, cu toate ca bebelusul ar vrea sa suga, organismul va produce mai putin, crezand ca nu este necesar. In ceea ce priveste grija pentru stomacul copilului: laptele matern se digera mult mai rapid decat laptele praf si de aceea e posibil ca bebelusului sa i se faca foame si dupa o ora sau chiar mai des.
In concluzie copilul trebuie alaptat la cerere, el stiind mai bine cand ii este foame sau sete, nu trebuie sa-l privam de acest lucru sub pretextul unui asa numit bine al copilului care de fapt nu este intemeiat.
MIT: Daca mama este racita sau are o infectie, trebuie sa intrerupa alaptarea.
Fals. Cu foarte putine exceptii mama poate sa continue alaptarea si este chiar benefic acest lucru, prin alaptare ea transmitand copilului anticorpii care-l va proteja pe copil.
Dimpotriva, daca ar intrerupe alaptarea in perioada in care e bolnava copilul ar fi susceptibil si el de imbolnavire, nemaifiind aparat de anticorpii pe care-i produce mama in lupta cu infectia si care-i sunt transmisi prin alaptare, intarindu-i sistemul imunitar.
MIT: Daca bebelusul prezinta diaree sau vomita, ar trebui ca alaptarea sa fie intrerupta.
Dimpotriva, in timpul episoadelor de diaree sau varsaturi, care de altfel apar rar in cazul copiilor alaptati exclusiv, laptele matern actioneaza ca un medicament, il apara pe copil de deshidratare si il ajuta sa-si refaca flora intestinala.
MIT: Laptele matern poate fi prea gras, prea slab sau prea putin.
Nu exista lapte matern “prea gras” sau “prea slab”, natura a creat organismul mamiferelor cu functia de a-si hrani copiii cu propriul lapte si a facut-o “cu cap”.
Laptele matern este alimentul complet si ideal pentru copil care se adapteaza nevoilor copilului pe masura ce acesta creste. Daca se alapteaza la cerere si nu se introduc suplimente de lapte praf laptele se va produce exact in cantitatea necesara pentru copil.
Daca un copil nu ia in greutate (si prin acest lucru nu se intelege un minimum de 800 de grame, cumse crede, fiindca acest lucru poate diferi de la o luna la alta chiar si 300 de grame acumulate intr-o luna fiind suficiente daca in rest copilul este vioi, uda suficiente scutece intr-o zi si nu da semne ca ar suferi de ceva) nu inseamna ca este din cauza “calitatii scazute” a laptelui matern.
MIT: Pozitia de supt la orizontala provoaca infectii ale urechii bebelusului.
Acest lucru este valabil in cazul hranirii cu formula, din biberon, obiceiul copilului de a-si bea laptele culcat ducand la alunerea laptelui in interiorul urechii, favorizand infectia. Dar in cazul copiilor alaptati acest lucru nu este valabil, laptele matern continand numerosi anticorpi care ii apara pe copii de infectii astfel incat pozitia de alaptare nu conteaza.
MIT: Laptele matern incepe sa-si piarda din proprietati dupa 6 luni astfel incat dupa un an nu mai are nicio valoare nutritiva
Nimic mai fals. Dimpotriva, laptele isi schimba compozitia pe parcursul timpului astfel incat sa vina mereu in intampinarea nevoilor copilului, mereu in schimbare. In primul an de viata laptele matern este prima sursa de nutrienti pentru copil, in cel de-al doilea an este un supliment de calitate pe langa alimentele solide.
Sistemul imunitar al copilului se maturizeaza complet dupa varsta de doi ani, undeva intre 2 si 6 ani asa ca si dupa 2 ani laptele matern continua sa protejeze copilul oferindu-i anticorpi.
In nici un caz laptele matern nu “devine apa chioara” dupa 1 an, nu devine “inutil” sau “nociv” cum afirma cu multa siguranta unele persoane “avizate” (caci la fotbal, politica si…alaptare ne pricepem toti).
