Procesul de pornire a lactatiei difera in functie de modul in care a avut loc nasterea, in linii mari toata lumea stiind ca “daca nasti natural laptele vine repede” iar “daca nasti prin cezariana laptele porneste greu”. Exista si varianta vehiculata de multe mame:”nu am avut lapte pentru ca am nascut prin cezariana”. Sa vedem cum stau lucrurile de fapt.
In fapt clasificarea ar trebui sa fie mai elaborata caci exista diferente atat intre nasterea naturala la termen si nasterea naturala prematura precum si intre cezariana “la cald” (in general de urgenta) si cezariana “la rece” (programata).
Alaptarea dupa nasterea naturala prematura
Nimeni nu-si doreste ca bebelusul sa vina pe lume multa inainte de vreme, din pacate acest lucru se intampla din diverse motive care nu pot fi prevazute. Din fericire, cu progresul medical din zilele noastre sansele supravietuirii copiilor nascuti prematuri este mare, chiar si atunci cand ei au sub un kilogram.
Una dintre problemele legate de lactatia mamei in astfel de cazuri, cand bebelusul este foarte mic si trebuie tinut mult la terapie intensiva este ca in mod cert copilul nu va putea fi pus la san multa vreme, el fiind la inceput hranit prin perfuzii, apoi cu seringa sau lingurita, neavand putere sa suga.
Este important ca mama sa-si porneasca si sa-si mentina lactatia in ciuda stresului firesc cauzat de ingrijorarea pentru viata si sanatatea micutului, deorece laptele matern este hrana cea mai adecvata mai ales pentru un bebelus prematur. Este in fapt singura pe care o pot primi fara sa se riste un efect negativ asupra lor.
Laptele femeii care naşte prematur este ideal pentru nevoile deosebite ale nou-nascutului prematur: mult mai bogat in proteine si lipide decât cel al femeilor care nasc la termen si isi menţine compoziţia caracteristică colostrului 1 lună de zile după naştere, pentru că prematurul are nevoie de un regim hiperproteic pentru creştere.
Studii recente au aratat ca laptele matern contribuie la imbunatatirea dezvoltarii neurologice a bebelusului prematur. Dar nu este usor pentru o mama care a nascut mult inainte de termen: va trebui sa se mulga incontinuu, de preferinta cu o pompa electrica, inclusiv de-a lungul noptii, cand secretia de prolactina este sporita.
Pomparea laptelui (chiar si pomparea in gol conteaza caci va stimula pornirea lactatiei) va fi necesara pana bebelusul va fi capabil sa suga singur si de multe ori si dupa aceea.
Sa mentii productia de lapte in absenta unui bebelus alaptat la san poate fi dificil de aceea o femeie care a nascut prematur ar trebui sa ia in considerare urmatoarele aspecte:
- sa se odihneasca,
- sa bea multe lichide,
- sa creasca frecventa pomparii (de exemplu cate 10 minute la fiecare 3 ore),
- sa ceara ajutorului unui consultant in alaptare pentru a fi sigura ca se mulge corect.
Alaptarea dupa nasterea naturala la termen
In cazul nasterii naturale la termen, mai ales atunci cand nu este excesiv medicalizata, lactatia se instaleaza firesc si mult mai rapid decat in oricare alt caz.
Avantajele sunt date de faptul ca mama este activa si constienta pe tot parcursul nasterii si nou-nascutul ii poate fi pus direct la piept dupa nastere sau la maximum o jumatate de ora dupa nasterea naturala.
Cand travaliul incepe organismul mamei primeste semnale ca bebelusul se naste deci la finalul nasterii colostrul va fi deja “pe baricade”.
Initializarea alaptarii poate fi ingreunata si in cazul nasterii naturale daca se intervine medicamentos, spre exemplu cu oxitocina, interferand cu nivelul normal de hormoni al mamei mai ales cand se foloseste impreuna cu anestezia epidurala.
Avand in vedere ca in cazul unei nasteri fara probleme nu este necesara separarea nou-nascutului de mama initializarea alaptarii va fi mult mai usoara mai ales daca maternitatea este “spital-prieten al alaptarii” si practica sistem de room-in, incurajand alaptarea la cerere si nu la program.
Dar chiar si in conditiile de nedorit in care in spital se practica alaptarea la program, suplimentarea cu formula si nu se consiliaza mama in privinta alaptarii faptul ca mama se recupereaza mult mai repede si se poate externa cu copilul dupa trei zile va fi un avantaj in alaptarea cu succes, daca mama este informata!
Citeste mai departe despre alaptarea bebelusului dupa nasterea prin cezariana.
Alaptarea dupa cezariana programata
Cezariana este o operatie majora care implica refacere mai indelungata decat o nastere naturala, mai multe zile de spitalizare, separarea copilului de mama pentru o perioada, prin urmare toate acestea vor avea impact asupra alaptarii.
In plus, in cazul unei cezariene “la rece”, corpul femeii nu secreta hormonii care sunt de mare ajutor in alaptare precum oxitocina si prolactina, organismul neprimind “semnale” din partea nou-nascutului ca e gata sa vina pe lume.
Anestezia si analgezicele administrate mamei pot interfera si ele cu alaptarea in sensul ca ori mama ori copilul (sau amandoi) vor fi mai somnorosi, mai putin alerti astfel incat primul supt va fi intarziat; abilitatile nou-nascutului de a suge, inghiti sau chiar respira ar putea fi afectate la inceput.
Momentul ideal de atasare a copilului la san este in prima jumatate de ora de viata, cu cat se amana mai mult momentul cu atat lactatia se va instala mai greu. Insa femeia nu trebuie in niciun caz sa porneasca de la premise ca daca a nascut prin cezariana nu va avea lapte!
Ea poate depasi micile dificultati de inceput insistand sa puna copilul la piept chiar daca are impresia ca el suge in gol: de fapt el va stimul sanul si-l va “anunta” ca este necesar sa porneasca productia.
Mama nu trebuie sa se ingrijoreze ca inca nu are lapte, ea secretand colostrul care este foarte important sa ajunga la nou-nascut. Pana sa se regleze lactatia asa cum trebuie vor putea trece cateva zile insa oricum in primele zile stomacul bebelusului este extrem de mic astfel incat teama ca nu va fi hranit cum trebuie in general este nejustificata.
Alaptarea dupa cezariana “la cald”
Cezariana la cald (dupa declansarea contractiilor) are avantajul ca organismul mamei primeste semnale ca s-a intrat in travaliu deci copilul e pe cale sa se nasca astfel incat lactatia se instaleaza in consecinta.
De cele mai multe ori cezarienele “la cald” sunt de urgenta dar se recomanda ca si in cazurile in care mama are de la inceput interdictie de a naste natural sa se opteze pentru cezariana “la cald”, deoarece atunci e sigur ca nou-nascutul e cu adevarat pregatit sa vine pe lume.
Chiar daca refacerea este la fel de grea ca dupa cezariana la rece, este mai bine atat pentru bebelus cat si pentru mama din toate punctele de vedere, inclusiv al unei alaptari de success.
In concluzie, fiecare tip de nastere poate sa duca la o alaptare de succes sau la un esec al alaptarii, caci rolul primordial il are informatia mamei si determinarea ei de a alapta, indiferent de modul in care a nascut.
La tine a existat o legatura intre modul de nastere, naturala sau cezariana, si alaptarea bebelusului? Cum au decurs lucrurile?
