Atunci când Mirror, celebrul ziar britanic, a publicat un articol în care descria că o mamă pe nume Diane Sumpter continuă să își alăpteze fiica, pe nume Belle, la vârsta de 6 ani și jumătate, doi specialiști au fost invitați să își exprime opiniile în legătură cu acest fapt mai puțin comun.
Specialiștii pe tema alăptării prelungite
Unul dintre experți, moașă, asistentă medicală și consultant în alăptare a numit-o pe această mămică “o inspirație” și a explicat că fiica ei beneficiază fizic și afectiv de pe urma alegerii mamei ei. Celălalt specialist, o moașă pensionară și consilier în probleme de alăptare, a contrazis-o, insistând că prelungirea alăptării până la vârsta de 6 ani într-o țară modernă nu este necesară sau normală, deoarece copilul riscă să fie ridiculizat și nici nu beneficiază de cine știe ce avantaje nutriționale. În același articol, mămica intervievată declară că mai multe dintre persoanele care o critică sunt îngrijorate că fiica ei ar putea deveni foarte dependentă de ea, dar menționează că ei i se pare că Belle este foarte matură pentru vârsta ei.
Articolul a fost preluat și în Statele Unite, unde s-a bucurat de o reacție explozivă din partea publicului. În general, reacțiile au fost mult mai violente împotriva ideii alăptării prelungite.
Alăptarea prelungită – Punctul de vedere al antropologilor
Asadar, de ce unele femei aleg să alăpteze pentru o perioadă atât de mare? Din punct de vedere antropologic, se știe deja că societatea umană a evoluat într-un context în care alăptarea până la 3 – 4 ani era obișnuită, normală și considerată sănătoasă. Aplicând variații individuale firești acestui model, rezultă că alăptarea la vârsta de 6 ani nu e chiar o surpriza.
Alăptarea prelungită în diverse culturi
Katherine Dettwyler este antropolog la Universitatea Delaware, iar unul dintre domeniile sale de cercetare are legătură cu alăptarea de-a lungul timpului, în diverse zone ale planetei și în diferite culturi. Ea declară următoarele:
“Cercetările mele și ale colegilor mei efectuate asupra primatelor în special și a mamiferelor în general demonstrează că de cele mai multe ori, puii acestor specii sunt alăptați până la vârsta erupției danturii definitive, care la om se produce după împlinirea a 5 ani și jumătate sau chiar a 6 ani. Prin urmare, alăptarea până la această vârstă este norma fiziologică și biologică, din punct de vedere al evoluției speciei. Nu există nici o dovadă că alăptarea prelungită, după vârsta de 2.5 ani și până la vârsta de 7 ani, ar avea vreun efect negativ sau că ar conduce la dezvoltarea unei dependențe emoționale dăunătoare. Dimpotrivă, există dovezi că alăptarea prelungită și co-sleepingul au ca rezultat creșterea unor copii mai independenți și cu rezultate mai bune în ceea ce privește competențele sociale.”.
Specialista mai adaugă și că “Aș spune că beneficiile alăptării prelungite, atât pentru mamă cât și pentru copil, sunt enorme. Alăptarea prelungită favorizează dezvoltarea optimă a sistemului nervos al copilului, a structurii sale faciale, a sistemului imunitar și a abilității afective de a face față greutăților vieții. Cercetările noastre nu au descoperit absolut nici un dezavantaj al alăptării prelungite pentru copil. Dacă mama nu dorește să continue să alăpteze, nu ar trebui să se simtă obligată să o facă, dar oamenii trebuie informați și educați că alăptarea unui copil de 6 ani este perfect normală, naturală și sănătoasă și că temerile lor legate de dezvoltarea afectivă a copiilor sunt neîntemeiate.”
Alăptarea prelungită – Opinia Academiei Americane de Pediatrie
Cea mai recentă versiune oficială a Academiei Americane de Pediatrie referitoare la alăptare susține că există dovezi generoase care evidențiază beneficiile alăptării. Practic, recomandările pe care le face Katherine Dettwyler sunt preluate, accentuate și susținute în mod oficial: “Academia Americană de Pediatrie recomandă alăptarea exclusivă până la vârsta de 6 luni și continuarea alăptării până la minim un an și chiar mai departe, atâta timp cât îți doresc și mama, și copilul.”.
Cât de frecventă este alăptarea prelungită?
Având în vedere că dovezile care susțin beneficiile alăptării prelungite sunt incontestabile, din ce în ce mai multe mame aleg să facă asta. Totuși, specialista atrage atenția asupra faptului că practica nu este nouă, ci doar recunoașterea sa publică este mai recentă:
“Există foarte multe persoane pe teritoriul Statelor Unite care au fost alăptate până la vârsta de 3 ani sau chiar și mai târziu; numărul lor este și mai mare, dacă luăm în calcul ce se întâmplă și în Europa și în Asia. Nu este un lucru atât de rar pe cât se crede. Dar mamele sunt sfătuite să își vadă de treabă în liniște și să nu vorbească despre asta, într-o cultură în care acuzațiile de abuz sexual curg. Există teama că ar putea să își piardă copiii în favoarea serviciilor sociale, sau că ar putea pierde custodia copiilor în cazul unui divorț. Ambele situații au fost întâlnite.”
Pe de altă parte, mamele sunt sfătuite ca, odată ce copiii lor au crescut iar alăptarea s-a încheiat, să i iși împărtășească experiența și să îi încurajeze pe cei din jurul lor să acționeze spre binele copiilor lor. Este în egală măsură important ca mamele să primească nu doar date științifice, ci și încurajări prin exemplele personale ale altor mame cu copii de succes.
Dar oamenii sunt diferiți de alte mamifere!
Este o afirmație pe care criticii alăptării prelungite o aduc de multe ori ca argument atunci când susțin că e ciudat sau chiar bolnav să continui să îți hrănești copilul la sân după vârsta de 2 ani. Katie Hinde, cercetător la Universitatea Harvard, își exprimă părerea pe acest subiect:
“Trebuie să luăm în calcul evoluția genetică a speciei noastre. Toate celelalte mamifere opresc definitiv consumul de lapte, de orice fel, la vârsta la care se face trecerea dintre copilărie și adolescență, când nici organismele lor nu mai secretă lactază, astfel că ele devin incapabile să mai digere laptele. Simplul fapt că omul consumă lactate de mii de ani a condus la selectarea acelor gene care favorizează persistența lactazei pentru întreaga durată a vieții individului. Așadar, la om în mod special, alăptarea prelungită, după vârsta de 5 ani, este favorizată de evoluția noastră genetică de-a lungul secolelor.”
Așadar, se pare că din punct de vedere biologic și fiziologic suntem creați pentru alăptarea prelungită. Din punct de vedere al mentalității, probabil că vor mai trece ani buni până când vom întelege că nu e necesar să avem o opinie personală despre lucrurile pe care oamenii le aleg pentru propriile familii.
Tu cum privești subiectul alăptării prelungite?
