Bebe doarme mai mult pe o parte?
Nu suge decât la un sân? Privește doar într-o parte?
Cum îți dai seama că bebe are probleme și ce trebuie să faci!
În primul an de viață al bebelușului, proaspeții părinți tind să ofere importanță colicilor, apariției dinților de lapte, diversificării, trecând cu vederea aspecte mult mai importante ce țin de dezvoltarea armonioasă a bebelușului. Vorbim aici despre afecțiunile motorii și cele neuro-motorii, ale căror semne pot fi observate prima oară de părinți. Astfel, diformitățile craniului, asimetriile corporale, tulburările de la nivelul șoldurilor și ale picioarelor (tulburări motorii), dar și întârzierile în dezvoltare, când nu apucă obiecte, nu stă în funduleț, nu se târăște, nu merge de-a bușilea (tulburări neuromotorii) nu atrag atenția părinților decât când e… mult prea târziu.
Kinetoterapeuții atrag atenția părinților că depistarea cât mai precoce a acestor defecte și corectarea lor sub îndrumare de specialitate poate schimba viața de mai târziu a bebelușului de acum. Bine-cunoscutele credințe populare „E un copil leneș, semănă cu tac-su“, ori „și sora lui a făcut primii pași târziu, nu e cazul să mă alarmez“ ar trebui schimbate cu o atitudine responsabilă față de calitatea vieții copiilor noștri. OANA COSTACHE, kinetoterapeut în cadrul asociației KinetoBebe, ne povestește cum arată semnele unei afecțiuni motorii sau neuromotorii care pot fi observate chiar de părinți.
Clubul Bebelușilor: Care sunt cele mai des întâlnite afecțiuni motorii la nou-născuți și sugari?
Oana Costache: Cele mai des întâlnite afecțiuni motorii ce pot fi observate la nou-născuți și sugari sunt deviațiile de la nivelul picioarelor (talus valgus, talus varus, calcaneovalgus, metatarsus adductus, varus equin). Aceste anomalii pot fi observate la nivelul articulației gleznei, de regulă aceasta putând fi orientată spre interior sau exterior, dar și după felul în care sunt poziționate vârfurile degetelor.
Un al doilea tip de afecțiuni motorii frecvente sunt tulburările de la nivelul șoldurilor (displazia de șold, luxația congenitală de șold). Pentru prevenirea și diagnosticarea la timp, se recomandă ecografia de sold și consultul de specialitate. Semnele clinice sunt reduse, dar se pot observa și constau în asimetria pliurilor fesiere, bazinului și limitarea mișcărilor de abducție a coapselor (depărtarea picioarelor).
Nu în ultimul rând vorbim și despre diformitățile craniului (plagiocefalie, scafocefalie, trigonocefalie, brahicefalie) – atunci când copilul prezintă diferite forme ale capului, cum ar fi, cap aplatizat antero-posterior, sferic, occiput (partea din spate a craniului) aplatizat, frunte triunghiulară/aplatizată, cap alungit anterior și posterior.
Clubul Bebelușilor: Ce facem, ca părinte, dacă observăm ceva ce nu ni se pare normal la bebelușul nostru? Cui ne adresăm? Un terapeut poate pune un diagnostic?
Oana Costache: În cazul în care observăm o poziție anormală sau un lucru care ne ridică un semn de întrebare este indicat să apelăm la o evaluare de specialitate (ortopedie, neurologie), fie să se aducă acest lucru în evidență medicului pediatru. Din moment ce nevoile fiecărui sugar variază în funcție de dizabilitatea și de tulburarea pe care o are, terapeuții vor crea programe individualizate pentru fiecare micuț în parte pe baza diagnosticului primit de la medicul specialist.
CITEȘTE ȘI: 3 Greșeli ale mamelor în îngrijirea bebelușului care îi pot face rău – Ce ne recomandă pediatrul
Clubul Bebelușilor: De la ce vârstă se poate începe kinetoterapia?
Oana Costache: Ședințele de kinetoterapie pot fi începute încă din primele zile de viață sub formă de gimnastică medicală profilactică și de întreținere. Asta în cazul nou-născutului sau sugarului care nu prezintă o anumită patologie. Cei care au un diagnostic pot beneficia de un program special conceput pentru nevoile copilului și adaptat în funcție de disponibilitatea acestuia, astfel încât bebelușul să fie cât mai funcțional și independent. Terapeutul poate lucra cu bebelușul în baza unui diagnostic și la recomandarea medicului specialist, astfel este important să se intervină precoce, în special în primul an de viață, acesta reprezentând un element cheie în dezvoltarea motorie.
Dacă în unele cazuri terapia este indicată să se înceapă cat mai devreme, în altele este suficient ca părintele să fie instruit cum să poziționeze corectiv și să stimuleze bebelușul acasă.
CITEȘTE ȘI: Primul An al bebelușului pe săptămâni – Primele 52 de săptămâni de viață
Clubul Bebelușilor: Cum se văd eventualele asimetrii la sugar și nou-născut? Cum putem noi, ca părinți, să ne dăm seama că ceva nu este în regulă?
Oana Costache: La naștere, copilul adoptă o poziție asimetrică, prin ținerea capului preferențial mai mult într-o parte. Acest lucru se întâmplă din lipsa controlului capului, musculatura gâtului fiind slab dezvoltată la această vârstă și imposibilitatea de a-l aduce pe linia mediană (mijloc). După vârsta de 3 luni, această asimetrie se diminuează, apar mișcările simetrice atât ale capului, cât și ale membrelor superioare și inferioare.
Părinții pot observa, spre exemplu, anumite poziții preferențiale (bebe doarme mai mult pe o singură parte, folosește o mână mai mult decât pe cealaltă, privește într-o singură direcție).
Cea mai des întâlnită forma de asimetrie este torticolisul, ale căror simptome sunt: capul înclinat într-o parte și rotat pe partea opusă, limitări ale rotației capului uneori și cu modificări la nivelul coloanei, bazinului, membrelor superioare și inferioare.
Clubul Bebelușilor: Care este cea mai des întâlnită afecțiune neuromotorie la nou-născut și sugar?
Oana Costache: Torticolisul este cea mai des întâlnită afecțiune, care presupune scurtarea musculaturii de la nivelul gatului (mușchiul sternocleidomastoidian, în principal), fapt ce determină înclinarea capului într-o direcție și rotarea lui în direcția opusă. Bebelușul poate avea un torticolis dobândit (după naștere) sau congenital (prezent la naștere). Părinții pot observa semnele acestei afecțiuni pe măsură ce copilul începe să aibă mai mult control asupra mișcării capului.
Simptomele evidente ale torticolisului sunt:
• capul stă înclinat mai mult într-o parte;
• mișcările capului și ale gâtului sunt limitate ca amplitudine;
• bebelușul preferă să fie alăptat doar la un singur sân;
• când este pus pe burtică urmărește cu dificultate o jucărie pe o anumită parte, preferând să-și orienteze privirea numai într-o direcție;
• poziția predominantă la somn este doar pe o parte.
Clubul Bebelușilor: Ce se întâmplă dacă un bebeluș cu torticolis nu primește niciun ajutor, nu face niciun tratament?
Oana Costache: Când vorbim de lipsa unui tratament și consecințele care ar putea să apară mai târziu, facem referire la vârsta copilului, dar și tipul torticolisului. De exemplu, în cazul torticolisului congenital rezultatele terapeutice sunt reduse pentru copiii care încep un program de recuperare după vârsta de un an, astfel, durata tratamentului crește cu cât se intervine mai târziu. Anumite tipuri de torticolis afectează și alte arii ale corpului, de aici și apariția asimetriilor faciale, de coloana și diformitățile craniului, acestea fiind cel mai des observate de către părinți și sunt consecințe apărute în urma adoptării unor posturi asimetrice și prelungite.
CITEȘTE ȘI: Când putem oferi pernă și patură bebelușului
Clubul Bebelușilor: Cum se manifestă o posibilă tulburare de tip neurologic la bebeluș?
Oana Costache: În primele luni de viață, de cele mai multe ori, observăm anumite tulburări în dezvoltarea motorie a bebelușului precum:
• întârziere în dobândirea achizițiilor motorii (controlul capului, prinderea obiectelor, târârea, poziția așezat, mersul în patru labe, menținerea corpului în poziție verticală și mers);
• tonus muscular general scăzut sau predominant la nivelul anumitor segmente;
• afectarea motorie a unui singur membru, mâna și piciorul situate de aceeași parte, cele două membre inferioare, toate membrele.
Dacă aceste semne sunt manifestarea unei afecțiuni neurologice, acest lucru poate fi stabilit doar în urma unui consult de specialitate realizat de medicul neurolog pediatru.
Clubul Bebelușilor: Când este necesar un consult de specialitate?
Oana Costache: În primul an de viață a copilului suntem tentați să ne concentrăm doar pe anumite lucruri (colici, apariția dinților, diversificare), însă bebelușul trebuie să fie atent analizat și din punct de vedere muscular și osos. Pe măsură ce timpul trece, părintele poate observa dacă bebelușul prezintă o asimetrie la nivelul capului, prinde doar cu o mână, care este poziția picioarelor (orientate în interior sau în exterior), fie o alta poziție care nu se încadrează în normal. Aceste semne clinice cu cât sunt diagnosticate și tratate mai repede, cu atât evoluția lor va fi mai bună. De aceea, consultul de specialitate (ortopedie, neurologie) este indicat în cazul unor suspiciuni în ceea ce privește o afecțiune. Informații oferite de kinetoterapeut OANA COSTACHE, Asociația KinetoBebe, www.kinetobebe.ro
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
Citește și: Iată-mă acasă, cu nou-născutul în brațe 💕 15 lucruri care m-au luat prin surprindere în primele săptămâni de viață ale bebelușului
