Multe cupluri discută despre câți copii își doresc încă dinainte de a se căsători. Sunt planuri importante pentru viață, care uneori pot fi negociate, alteori lasă un mare gol în suflet. Dana este o mămică ce s-a imaginat, mereu, având 5 copii. Viața i-a oferit, până acum, doi, iar soțul său crede că ar trebui să se oprească aici. Este o decizie înțeleaptă?
Unul, doi sau câți copii? E o discuție care se poartă în cuplu, de obicei înainte de căsătorie, atunci când el și ea evaluează compatibilitatea și planurile de viitor. Dar planurile inițiale se pot schimba pe parcurs, și ce te faci dacă dorințele celor doi parteneri nu mai coincid?
O astfel de poveste ne-a împărtășit Dana, o mămică îndrăgostită de noul său statut și care consideră că și-a descoperi adevărata vocație în creșterea copiilor. Povestea mea începe în copilărie, când știam foarte clar că îmi doresc 5 copii. Am crescut într-o familie cu 3 frați și am simțit mereu că ar fi fost mai bine dacă am fi fost și mai mulți. Mereu mi-am imaginat că mă vor mărita, voi trăi la o fermă, vom avea animale, iar eu voi avea 5 copii.
Recunosc, am avut planuri nu tocmai realiste
Pe vremea când mă imaginam mamă de 5 eram convinsă și că, dacă săruți un băiat, el devine automat prietenul tău. Mai credeam că pe la 30 de ani voi fi căsătorită, voi avea deja câțiva copii și vor fi cel puțin director al unei mari companii.
Am sărbătorit treizeci de ani împreună cu prietenii, necăsătorită. Cariera mea era la un alt nivel decât cel pe care mi-l imaginasem. Adevărul e că am sărutat mulți „broscoi” până l-am găsit pe cel care s-a transformat în prințul meu și, odată ce l-am descoperit, totul a intrat pe repede înainte. Ne-am mutat împreună după primul an de relație, în al doilea an ne-am logodit, am început să planificăm nunta și ne-am luat un câine. Am stabilit data nunții, am discutat să ne bucurăm de primul an de căsnicie ca porumbeii, dar să nu amânăm întemeierea unei familii mai mult de atât.
Am discutat să avem doi copii
Am făcut calcule peste calcule și am ajuns, amândoi, la concluzia realistă că doi copii sunt ceea ce ne putem permite. Dacă reușeam să rămân însărcinată imediat, soțul meu urma să împlinească 60 ani atunci când copilul nostru avea să absolve liceul. Chiar dacă e normal ca oamenii să devină părinți mai târziu, acest gând mă făcea să mă simt inconfortabil.
Eu urma să împlinesc 34 ani, soțul meu avea 42 ani, așa că ne-am înțeles să facem doi copii, cât mai aproape unul după celălalt. Am discutat că vrem să ne bucurăm de copiii noștri și de nepoți și în scurt timp am făcut primul test de sarcină pozitiv. Citește pe larg despre: Mama are un rol esențial în formarea viitorului adult. Cele 5 tipuri principale de mame – Tu care dintre ele ești?
Am aflat, în curând, prin ce trecuseră deja prietenii mei
Înainte să împlinesc 30 ani, majoritatea prietenilor mei erau deja la casele lor și descopereau ce înseamnă să fii părinte. Eu organizam petrecerile de anunțare a sarcinii, petrecerile de bun-venit pentru bebeluș și botezurile, eu le duceam mâncare gătită când erau prea obosite să gătească, dar până să reușesc eu să le ajung din urmă, ele terminaseră deja cu scutecele și nopțile nedormite.
M-am simțit nu doar singură, ci alergând într-o cursă în care nu aveam nici o șansă să câștig. Prietenii soțului meu aveau, mulți dintre ei, copii adolescenți deja.
Citește și despre:
Un părinte modern ține pasul cu noile descoperiri ale științei
Nicio relație nu este perfectă!
Topul greșelilor pe care mamele spun că nu le vor face la al doilea copil
La ce sarcini casnice te ajută tăticul?
Exemple practice de educație pozitivă a copiilor
Gestionarea emoțiilor. 4 activități de antrenare a autocontrolului pentru copii
Au existat și avantaje
De pildă, eram deja așezați la casa noastră, finanțele erau în ordine, carierele ajunseseră într-un punct de care eram mulțumiți. Eram pregătiți pentru ceea ce însemna parentajul, dar trebuie să recunosc că privarea de somn este mai greu de suportat când ai trecut de prima tinerețe! Citește și despre: Toate mamele se simt vinovate la un moment dat. 5 moduri de a transforma sentimentul de vinovăție în emoții pozitive
Revenirea la muncă după primul copil a fost ca o pauză
Eram absolut înnebunită după bebelușul meu, dar trebuie să recunosc că faptul că a trebuit să mă întorc repede la muncă a fost un fel de binecuvântare. Îmi era cumplit de dor de el, dar reușeam să fac o mulțime de chestii pe care nu le-aș fi realizat stând acasă, cu el în brațe. M-am bucurat de progresele făcute în carieră, chiar și ca mamă de bebeluș.
Uneori simțeam că pot face orice, alteori gândul de a mai face un bebeluș mă îngrijora
Ajunsesem într-un punct mulțumitor în carieră, și o nouă sarcină, o nouă naștere îmi provocau emoții. Eram mândră de mine și mă temeam să nu îmi pierd poziția. Încă un copil mi-ar fi periclitat cariera, dar Doamne, cât de mult mi-l doream!
Mulțumiți, cu o familie de patru persoane?
Bebe doi a venit la doi ani după primul. Efortul de adaptare a fost mai mic decât la prima naștere, dar îmi aminteam mereu că acesta urma să fie ultimul meu copil, iar asta făcea ca lucrurile să capete un iz dulce-amărui. Am încercat să mă bucur de maternitate așa cum nu o făcusem la prima naștere și recunosc că suntem o familie perfectă în formula aceasta, dar uneori tot mai visez la familia mare, în care se aud mai multe râsete și gângureli. Citește și despre: Sfârșitul unei etape – ultimul meu copil. Le-aș spune mamelor, de câte ori se simt triste: o să treacă și asta!
Încerc să trăiesc viața din plin, așa cum este ea
Încerc să mă bucur de fiecare clipă, conștient, mai ales că timpul trece atât de repede. Și iată că mezina împlinește, acuși, un an și jumătate, iar gândul că, în curând, nu va mai fi deloc bebeluș mă umple de un fel de tristețe. Înțeleg de ce ne este bine cu doi copii, dar înțeleg foarte bine și de ce unele cupluri fac copii unul după altul și se bucură permanent de miracolul bebelușiei.
Recunosc ca mi-aș dori să am cei cinci copii la care visam. Recunosc și că mă apropii de 40 ani și asta mă împiedică să readuc subiectul în discuție. Dar cât de mult mi-aș fi dorit să nu fie așa! Citește și despre: Spune NU stresului din viața de părinte! 12 sfaturi susținute de știință pentru ca viața ta să devină mai bună
