Mamă de 2 copii? Iată soluțiile pentru cele mai des întâlnite motive de îngrijorare (total false)
Ai un copil mult dorit, centrul Universului tau, dar iti doresti sa fii mama pentru a doua oara, sa ai o familie mai numeroasa, sa simti din nou bucuria de a intampina un nou-nascut. Insa te uiti la intaiul tau nascut si ingrijorarea te copleseste: cum il va primi pe fratele sau? A fost obisnuit sa fie centrul atentiei, daca va fi cuprins de gelozie sau de anxietate, daca se va simti inlocuit, respins, pus pe un loc secund? Dar daca acum cred ca sunt pregatita pentru al doilea copil dar de fapt nu voi putea sa-l iubesc la fel de mult?! Daca nu se vor intelege, daca va fi o permanenta cearta in casa si poate vor ajunge sa se deteste cand vor fi adulti, cum vezi in unele familii?..
Este firesc sa iti vina aceste ganduri, mai ales daca ai fost copil unic si nu stii din proprie experienta cum e relatia intre frati, sau daca ai crescut intr-o familie unde se faceau diferentieri intre frati sau daca din diverse motive nu ai o relatie foarte apropiata cu fratii tai. Dar ingrijorarile fie nu sunt reale fie poti proceda in asa fel incat sa nu fie probleme. Iata solutiile pentru fiecare scenariu de ingrijorare!
Nu il vei putea iubi la fel/ sau dimpotriva, se va diminua dragostea pentru primul?
In niciun caz! Aceasta este o problema atat de falsa, insa nu vei realiza cu adevarat ridicolul ei decat in clipa in care iti vei privi pentru prima oara al doilea nascut si iti vei da seama ca ba da, esti capabila de aceeasi iubire si anume MAXIMA pentru amandoi copiii, e ceva ce vine natural, nici sa vrei nu ai putea sa imparti aceasta iubire in mod diferit.
Intaiul nascut va fi gelos?
Asta da, tot ce e posibil. Cu cat e mai mare si a petrecut mai mult timp ca unic copil, cu atat e mai posibil sa se simta amenintat, detronat. Aici parintii trebuie sa isi manifeste abilitatea de a-l asigura pe copil si nu doar din vorbe, ca nimic nu se va schimba in ceea ce priveste afectiunea, grija, interesul parintilor. Mai ales daca este un copil sensibil, va trebui sa-i simtiti si chiar sa-i anticipati nesiguranta, anxietatile, grijile, pentru a i le putea spulbera.
Se vor certa, va fi haos si harmalaie?
Aici nu te putem minti…cam asa va fi. Exista si cazuri de frati a caror relatie e mereu lapte si miere dar sunt cam ca unicornii roz cu sclipici de rare. Si e si normal, intre frati e firesc sa apara momente de rivalitate, lupte de putere, tachinari.
Cata vreme nu sunt continue si nu se lasa cu capete sparte totul e in grafic, desigur va cere multa arta in gestionarea conflictelor si dezamorsarea tensiunilor exacerbate din partea voastra, ca parinti.
CITEȘTE ȘI: Depresia post-partum poate afecta orice mămică! Iată 5 simptome de care e posibil să nu fi auzit
Voi fi depasita de situatie?
Nici in aceasta privinta nu iti garantam ca va fi floare la ureche. Era o vorba inteleapta care spunea ca e nevoie de un sat intreg sa cresti un copil. Tradus in zilele noastre ar fi ca daca sunt mai multe persoane implicate direct precum: mama, tatal, bunicii, matusile, vecinele, bone e mai usor. Daca insa esti singura care trebuie sa jongleze intreaga zi cu nevoile ambilor copii, va fi greu, indiferent de diferenta de varsta dintre copii.
Daca diferenta intre copii e mica, de 1-3 ani, practic au aproape aceleasi nevoi in sensul ca ambii sunt mici si au nevoie de supraveghere continua pentru a fi in siguranta si niciunul nu este inca suficient de autonom. Daca diferenta e de pana la 8-9 ani, copilul cel mare are nevoie sa fie dus/adus de la gradinita sau scoala indiferent ca bebelusul tocmai a adormit, are nevoie de ajutor la teme, de dus la activitati sportive sau artistice samd.
Daca copilul e mai mare de 9 ani nu te poti bucura pe deplin ca e autonom ci te gandesti cu vinovatie ca poate cat tu te ocupi de bebe preadolescentul tau e atras de anturaje dubioase sau petrece prea mult timp pe gadgeturi. Deci ideal ar fi sa fiti doi adulti la doi copii in mare parte din timp pentru a nu te simti suprasolicitata sau depasita.
CITEȘTE ȘI: Cum te pot ajuta cu adevărat bunicii în creșterea copiilor
Iata si o lista cu ce ar trebui sa NU faci pentru a nu strica relatia ta cu copiii sau a fratilor intre ei:
Nu impune fratelui mai mare prea multe restrictii cu pretextul ca bebe doarme/trebuie sa adoarma.
Sigur ca poti sa-i explici ca nu trebuie sa bata toba sau sa tipe ca din gura de sarpe cand bebelusul doarme dar nu te astepta sa umble doar pe varfuri si sa-si dozeze inclusiv respiratia pentru a nu deranja, el in continuare are nevoie sa se joace, sa vorbeasca. Cel mic se va adapta si se va obisnui sa doarma in aproape orice conditii.
Nu il trimite pe cel mare la bunici cu saptamanile/lunile pentru a te acomoda tu cu cel mic.
Multe mame fac astea cu gandul ca e mai bine pentru cel mare, ca e rasfatat de bunici, ca se va distra toata ziua, ca are prieteni la bunici, ca va fi in centrul atentiei. Insa copilul, oricat ar fi de atasat de bunici, va resimti aceasta deecizie ca pe un exil, ca si cum a venit copilul cel nou si parintii vor sa scape de el, ca incomodeaza.
Nu folosi mereu replica: lasa-l ca el e mai mic!
Copilul cel mare este tot copil si nu trebuie sa cedeze el de fiecare data (jucariile, mancarea, deciderea programului) doar fiindca celalalt e mic si plange si tu nu ai nervi si rabdare sa-i gestionezi tantrumurile. E o cale sigura ca fratele cel mare sa prinda resentimente fata de cel mic, sa se simta nedreptatit.
Chiar daca diferenta intre copii e mare, de peste 7 ani, nu il pune pe cel mare sa aiba grija de cel mic!
Ambii copii sunt in responsabilitatea parintilor si trebuie lasati sa fie copii, nu incarcati cu sarcini prea mari pentru umerii lor. Sunt frati, nu parinti, nu bone! Pe langa faptul ca e ilegal sa lasi un bebelus in grija unui minor, in sensul ca daca se intampla ceva grav parintele raspunde in fata legii, este si imoral sa incarci un copil cu sentimente de responsabilitate sau de vinovatie in caz ca fratiorul pateste ceva cat era in grija lui.
Daca copilul mai mare isi doreste sa participe, sa ajute, sa se ocupe si el de fratio este cu totul altceva, este chiar indicat sa fie lasat sa se implice activ la baita, la oferit mancare sau imbracat bebelusul sub supravegherea mamei, cata vreme e initiativa lui.
Abtine-te sa faci comparatii intre copii!
Stim ca e greu dar comparatiile intre frati sunt total contraproductive, indiferent ca nu se vor asa. Pentru tine, ca mama, ti se pare banal sa spui mereu: x a umblat mai repede decat y/ colora mai frumos/ a vorbit mult mai corect/ era mai grasut si multe altele dar aceste comparatii vor starni rivalitate intre frati, ii va face sa creada ca sunt in competitie unul cu celalalt pentru admiratia mamei, il va face pe unul dintre ei sa se simta prost iar pe celalalt infatuat. Chiar daca sunt frati ei sunt personalitati unice si nu trebuie sa li se evidentieze mereu cu voce tare asemanarile sau deosebirile.
CITEȘTE ȘI: In familia ta se manifesta rivalitatea dintre frati? Este normala? Sanatoasa? O poti tempera?
