Fiecare familie are regulile sale de convietuire. Uneori insa cerem prea mult de la micutii nostri, iar unele dintre regulile pe care le stabilim sunt formulate mai degraba in asa fel incat sa convina adultilor, decat sa satisfaca nevoi reale ale copilului.
Stiai ca exista cercetatori care considera ca este sanatos ca cei mici sa testeze limite si sa incalce reguli? Psihologii afirma de asemenea ca obedienta totala poate fi ingrijoatoare. Exista reguli stabilite pentru siguranta copilului, dupa cum exista reguli a caror incalcare sporadica sau nu nu are nici o consecinta dramatica. Iata cateva dintre ele:
>> Copilul are voie sa nu termine portia de mancare
>> Copilul are voie sa nu ii fie somn la program
>> Nu te grabi sa certi inainte de a afla motivatia din spatele poznelor celui mic
>> Copilul are voie sa aleaga sa nu imparta jucariile
>> Copilul are voie sa isi manifeste emotiile
Copilul are voie sa nu termine portia de mancare
Fie ca e prea mare pentru el, ca apetitul sau de moment este redus din diverse motive (caldura, insuficienta miscare, vreun inceput de viroza sau eruptie dentara) sau ca nu e tocmai mancarea sa preferata, copilul are voie sa spuna stop.
Pe tine ca parinte trebuie sa te intereseze in primul rand disponibilitatea copilului de a incerca feluri noi, texturi si gusturi necunoscute pana atunci.
„Mananca tot din farfurie”, cu variatiunile santajiste „daca mananci tot te duce mama la mall”, amenintatoare „daca nu termini din farfurie nu iesim in parc”, jucause „vrrruuummmm inca un avion!” sau, cel mai rau, care conditioneaza sentimentele adultului de viteza de golire a farfuriei „daca nu mananci tot mami va fi foarte trista” sunt o mare greseala, inducand copilului o relatie eronata cu mancarea.
Copilul trebuie sa invete sa asculte semnalele pe care i le da corpul sau ca sa stie cand a mancat destul si nu trebuie in nici un caz fortat sa manance mai mult decat simte nevoia.
Copilul are voie sa nu ii fie somn la program
Exista nenumarate carti despre cresterea copiilor, care te invata ca la cutare varsta copilul ar trebui sa aiba X ore de somn pe zi, dintre care Y noaptea si restul impartite in 2 somnuri de zi.
Cum insa copiii sunt atat de diferiti unul de celalalt, este aberant sa avem pretentia sa ii incadram pe toti intr-un program unic rigid.
In plus, chiar cand e vorba de acelasi copil, trebuie sa tii cont de activitatea pe care a avut-o in timpul zilei, de cat de solicitat a fost sau, din contra, daca a fost obligat sa stea mai mult timp in casa decat de obicei.
Este adevarat ca o anumita rutina zilnica este benefica atat pentru copil cat si pentru parinte, insa exista exceptii pe care e bine sa le accepti si sa le intelegi, sa le iei ca atare si sa nu faci un capat de lume din faptul ca bebelusul rade la tine cu gura pana la urechi la ora la care ar fi trebuit sa doarma deja in patutul sau.
La fel, unele seri parca sunt special facute pentru o poveste in plus, doua cantecele de noapte buna si un pic mai mult alint.
Nu te grabi sa certi inainte de a afla motivatia din spatele poznelor celui mic
Ai fi surprinsa ce motivatii au copiii pentru gesturile pe care le fac. Multe dintre prostioare aveau initial un scop profund altruist si plin de generozitate.
Este gresit sa pedepsesti sau sa te superi in acest caz. Din contra, lauda copilul pentru ceea ce a intentionat sa faca si ajuta-l sa isi duca la bun sfarsit planul. Incurajeaza-l ca pe viitor sa iti ceara si tie parerea despre cum ar putea fi mai bine sa procedeze, sau ajutorul.
Copilul are voie sa aleaga sa nu imparta jucariile
Asistam cu totii la nesfarsite insistente si negocieri la locul de joaca. Daca trocul propus initial cu naturalete nu este acceptat de cei mici, adultii sunt tentati sa insiste, sa incerce sa santajeze sau sa pacaleasca.
Din nou apar replici de tipul „lasa-i-o si lui ca e mai mic”, sau „joaca-te tu cu (amarata de) grebla si el se joaca acum cu masinuta ta (mare si frumoasa)”. Sau „tu poti sa te joci cu ea si acasa”. Este nedrept sa insistam in asemenea situatii.
Copilul nu este obligat sa imparta sau sa ii pese ca celalalt copil este mai mic.
Daca in ciuda explicatiei ca atunci cand nu imparti jucariile nu te poti juca nici tu cu jucariile altora copilul isi mentine pozitia, respecta-i alegerea!
Va descoperi consecintele deciziei sale pe propria piele, moment in care va fi liber sa aleaga din nou daca jucaria sa este atat de pretioasa incat nimeni nu are voie sa o atinga, sau daca o poate oferi temporar pentru a se putea juca cu ceva…nou. Este nedrept sa insisti sau, mai rau, sa ii iei cu forta jucaria.
Cum ar fi daca ai fi obligata sa imparti telefonul, tableta, laptopul sau consola exact atunci cand esti in mijlocul unei activitati care te-a acaparat cu totul?
Copilul are voie sa isi manifeste emotiile
Inainte de varsta de 3 ani, copiii sunt prea mici pentru a verbaliza multe dintre emotiile care ii incearca. De multe ori, emotiile lor sunt atat de intense incat nici nu reusesc sa le controleze.
De aceea incearca sa nu te superi atunci cand plecarea de la locul de joaca da nastere unei adevarate drame. Nu de cearta sau reprosuri are nevoie copilul tau in acele clipe, ci de intelegere, afectiune si, de ce nu, disponibilitate de a negocia.
In fond, 5 minute sunt nimic pentru tine, in timp ce pentru el pot constitui momente importante in care sa dea o finalitate jocului in care era implicat atunci cand tu ai decis ca trebuie sa plecati.
Fiecare parinte are micile sale reguli in ceea ce il priveste pe copilul sau. In familia ta ce reguli pot fi incalcate?
