7 Motive pentru care pedepsele NU functionează

Chiar daca pedepsele fizice nu mai sunt la fel de imbratisate si agreate ca pe vremuri, conceptul de pedeapsa pare sa fie, in mintea multora, asociat firesc cu ideea de educatie. Pentru a-i face educatie celui mic, este obligatoriu sa il si pedepsesti din cand in cand, atunci cand greseste.

Educatia traditionala se bazeaza pe sistemul clasic de pedepse si recompense. Este acest sistem cu adevarat eficient, pe termen scurt sau lung? Psihologii moderni atrag atentia asupra unui lucru: sistemul bazat pe pedepse si recompense NU FUNCTIONEAZA! Rezultatele pe care le obtin parintii sau educatorii folosindu-l sunt indoielnice, iar eficienta lor pe termen lung este un mit. Dimpotriva, folosirea pedepselor in copilarie conduce la o relatie proasta intre parinte si adolescent, la minciuna si la o relationare defectuoasa.
Ce este pedeapsa? Pedeapsa este o consecinta artificial creeata care urmeaza un anumit tip de comportament. In aceasta categorie intra pedepsele corporale, trimiterea copilului la el in camera, restrictionarea accesului la televizor sau computer, time out-ul si asa mai departe.  De ce nu functioneaza pedepsele?

Pedeapsa il face pe copil sa se concentreze asupra a altceva decat asupra greselii pe care a facut-o.

Si nu este singurul. Atentia parintelui este de asemenea distrasa. Ambii incep sa cantareasca daca pedeapsa este justa, daca nu este prea dura, daca nu ii complica parintelui viata, daca nu il impiedica pe copil sa participe la activitati care nu ii sunt doar placute ci si utile, si asa mai departe. Copilul nu se va mai gandi la ce anume l-a determinat sa comita greseala sau la consecintele negative ale faptei sale. El nu este stimulat sa se gandeasca la cum altfel ar fi trebui sa actioneze pentru a ajunge la rezultatul dorit. Copiii mai mari, cand sunt pedepsiti, se vor concentra mai degraba pe cat de rai sunt parintii lor si la cat de mult si-ar dori sa poata pleca de acasa, si doar rareori se vor stradui sa isi indrepte comportamentul.

Aplicarea unei pedepse face ca intreaga furie a copilului sa se concentreze asupra adultului.

Copilul este suparat pe altcineva, poate da vina pe altcineva si nu este obligat sa se confrunte cu propriul comportament si cu consecintele acestuia.

Comportamentul „bun” obtinut in urma pedepsei nu va dura mult.

In absenta pedepsei, comportamentul negativ revine. Pur si simplu copilul nu a inteles importanta si beneficiile pe care comportamentul corect il au, asa ca nu are nici un motiv interior sa il aleaga. Un copil pedepsit pentru ca a umblat in dulapul cu portelanuri nu il va ocoli data viitoare, ci va astepta prima ocazie cand cineva nu este atent ca sa cotrobaie in el din nou. Intreaga poveste se transforma intr-o noua provocare, aceea de a nu fi prins.

Pedeapsa este dificil de aplicat si pentru parinte.

Interdictia este data intr-un moment de enervare, cand adultul nu a stat sa cantareasca toate implicatiile restrictiei pe care a dat-o. Ulterior, parintele se vede obligat sa vegheze la aplicarea pedepsei, iar copilul se va antrena intr-un joc pentru a vedea cum pot ocoli pedeapsa fara sa fie prinsi. Copiii mai mari vor insista intr-una sa capete permisiunea de a face  cate o exceptie de la pedeapsa, iar parintele la randul sau va fi pedepsit sa trebuiasca sa refuze constant insistentele acestuia.

Pedeapsa nu il responsabilizeaza pe copil.

Parintele este responsabil  sa vegheze la schimbarea comportamentului copilului. In momentul in care decizi sa aplici o pedeapsa, decizi practic sa iti asumi responsabilitatea pentru comportamentul copilului tau. Abia cand va fi iesit de sub influenta ta, copilul va incepe sa invete sa devina responsabil pentru ceea ce face, dar lumea exterioara e un invatator aspru! Un copil care este lovit va invata doar ca aceasta este o metoda acceptabil de comportament, cat timp esti cel mai mare. In fond, asa fac si parintii sai, ii lovesc pe cei mai mici si mai slabi decat ei. De ce sa nu le urmeze exemplul?

Pedeapsa ii refuza copilului sansa de a experiementa consecintele reale ale actiunilor lor.

Copilul, prin natura sa, se bucura de ceea ce reuseste sa duca la bun sfarsit, fara sa aiba nevoie de recompense. In acelasi fel, gesturile sale negative sunt automat taxate de catre legile sociale. Rolul tau ca parinte este sa ii arati consecintele negative naturale ale faptelor lor, nu sa creezi consecinte artificiale. Sa il ajuti sa prevada consecintele naturale negative ale gesturilor si ale deciziilor pe care le-ar putea lua.
Consecinta faptului ca s-a purtat urat cu fratele mai mic este ca l-a facut pe acesta sa se simta trist, si ca facand asta, cei din jur l-au vazut ca pe un copil rautacios. Explica-i clar aceste lucruri si ofera-i alternative acceptabile de comportament si e exprimare a frustrarii. Pedepsindu-l pe copil, nu faci decat sa ii demonstrezi ca tu esti mai mare si mai puternic si…mai rautacios decat a fost el. 

Daca folosesti pedeapsa ca pe o unealta, probabil ca ea va reusi sa stopeze o anumta actiune.

Daca ii trimiti la ei in camera pe cei doi frati care s-au luat la bataie, probabil ca in prezentul imediat lupta lor va inceta. Uneori este chiar necesar sa faci asta, insa este o greseala sa consideri ca faptul ca i-ai exilat din sufragerie i-a si invatat cum sa se comporte intr-o situatie similara. Pedeapsa i-a invatat sa NU faca ceva, dar nu le-a aratat ce ar fi putut sa faca pentru a evita situatia. Pana la urma, acesta este rolul nostru de parinti, sa le dam copiilor instrumentele necesare pentru a actiona corespunzator in diferitele situatii in care ar putea sa ii aduca viata. CITEȘTE ȘI: Cum sa ai cel mai CUMINTE copil!