O buna educatie incepe cu insuflarea unor bune obiceiuri. Exista obiceiuri care ar trebui insuflate de la cele mai fragede varste fie deoarece sunt benefice sanatatii, fie deoarece asigura o buna integrare in societate, fiind premise ale unui stil de viata armonios.
Obiceiurile sau deprinderile pozitive pot fi transmise cel mai bine de preferinta printr-un cumul de metode: exemplul propriu, stiindu-se ca un copil mic invata cel mai bine prin imitare, explicare, exemplificare, repetitie.
Puterea exemplului – Igiena personala
Este foarte important ca un copil sa accepte si sa practice o rutina care tine de igiena personala precum spalatul pe dinti sau spalatul pe maini de cate ori vine de afara, inainte de fiecare masa, de fiecare data cand foloseste toaleta sau cand pune mana pe un animal, bani, balustrade si asa mai departe.
Spalatul pe maini este o prima bariera in calea microbilor. Iar spalatul pe dinti asigura o dantura sanatoasa si evitarea problemelor pe care chiar si dintii de lapte le-ar putea avea.
O igiena riguros respectata este un pas simplu catre evitarea bolilor si aceste obiceiuri odata exersate chiar pot deveni momente placute ale rutinei de zi cu zi, caci copiilor le place sa se balaceasca intr-o cada plina cu spuma, sa se cronometreze cu clepsidre colorate cat se spala pe dinti.
Depinde deci si de parinti sa faca igiena sa apara ca un lucru atractiv nu ca o corvoada care trebuie bifata.
Puterea exemplului – Interactiunea cu mediul
Nu doar propria persoana, semenii nostri si celelalte fiinte merita atentie ci si mediul in care ne ducem existenta.
Un copil nu e prea mic pentru a sti ca ambalajele nu se arunca pe jos ci se duc la gunoi sau in caz ca nu sunt cosuri stradale sau copilul e prea mic sa ajunga la ele ambalajele ar trebui inmanate adultilor insotitori.
Exemplul personal e primordial in insuflarea acestui obicei, cu siguranta ca daca de mic ne vede facand gestul de a pune mizeriile la gunoi copilul ne va urma in acest obicei cat de curand.
De asemenea trebuie sa fim pregatiti pentru momentul cand copilul scapa de scutec dar e totusi prea mic pentru a se tine sau a zice in timp util ca are o nevoie fiziologica: nu trebuie sa incurajam copiii, oricat de mici, sa foloseasca spatiul verde ca pe o toaleta.
Desigur ca ei nu pot fi fortati sa se tina pana ajung la o toaleta publica dar noi ca parinti putem fi dotati cu o olita portabila sau putem improviza una, putem intinde un scutec sau o paturica absorbanta, caci nimanui nu-i surade ideea sa calce intr-un “noroc” fie el de copil sau sa stie ca copilul s-ar putea zbengui in iarba “udata” de alti copii.
Puterea exemplului – Interactiunea cu ceilalti
Inca de la primele contacte directe cu ceilalti, de cand invata sa umble si sa relationeze cu alti copii, este bine sa aratam copiilor atat beneficiile cat si pericolele unor anumite comportamente.
Este bine sa-i obisnuim sa isi astepte randul, de exemplu, sa nu se impinga pentru a ajunge primul sa se dea pe tobogan sau in leagan deoarece astfel de manifestari se pot lasa cu accidentari.
De asemenea pot avea loc accident sau raniri prin aruncarea nisipului in ochi, aruncatul jucariilor in capul celorlalti, tras cu forta de o jucarie aflata in mana altcuiva.
Nu inseamna ca trebuie sa stam “gramada” pe copii si sa le dam indicatii pretioase nonstop sau sa reversam un potop de “nu e voie” catre ei dar e bine sa-i supraveghem, sa fim atenti la conflictele care pot escalada, sa mediem atunci cand este cazul si copiii nu stiu gestiona in mod pasnic situatia.
Puterea exemplului – Interactiunea cu animalele
Copilul trebuie invatat de mic cum se interactioneaza cu animalele atat spre binele animalelor, pentru a nu ajunge sa fie chinuite dar si spre binele propriu al copilului pentru a nu se pune in pericol.
De multe ori copiii foarte mici tind sa isi arate afectiunea fie intr-un mod care ar putea rani animalul, fie l-ar putea face pe animal sa riposteze in legitima aparare.
Asa ca este in beneficiul ambelor tabere sa instruiti copilul in ceea ce priveste atitudinea fata de animale, cum sa recunoasca un caine binevoitor sau o pisica dornica de joaca de un caine fara intentii pasnice sau de o pisica plictisita, cum sa mangaie un animal, cand sa nu il deranjeze, sa nu il sperie, sa discute intotdeauna cu stapanul unui caine daca doreste sa se apropie de el.
Sigur ca nu tuturor parintilor le plac animalele si nu toti isi doresc ca al lor copil sa interactioneze cu ele, dar macar sa nu le insufle ura sau teama fata de ele.
