Roxana Dudus este consultanta in alaptare acreditata La Leche League. Cu informatiile dobandite in urma formarii si imbogatite intr-o lunga experienta a ajutat nenumarate mame sa alapteze cu succes. Am invitat-o sa raspunda celor mai frecvente intrebari si nelamuriri ale mamelor din Clubul Bebelusilor cu privire la alaptare.
Cat de importanta este informarea mamei cu privire la alaptare inca din timpul sarcinii? Care sunt cele mai importante informatii pe care ar trebui sa le detina o viitoare mama pentru a nu fi luata prin surprindere astfel incat sa rateze alaptarea?
Roxana Dudus: Informarea este extrem de importanta pentru viitoarea mama deoarece o va ajuta in momentele de provocare oferite de alaptare. Detinand informatia corecta va sti sa ia o decizie informata in cunostinta de cauza.
Perioada sarcinii este potrivita pentru ca mama sa adune informatii pertinente despre nastere si alaptare. Nu toata informatia disponibila, mai ales pe internet, este pertinenta si corecta in ceea ce priveste alaptarea.
Dar, uneori citind despre alaptare e ceva, facand-o pe cont propriu poate fi altceva. Am intalnit mame care au abordat informatia despre alaptare inca din sarcina, iar cu toate acestea au avut nevoie de sprijin in alaptare. Un factor important ce poate afecta cursul normal este partea psihologica a femeii.
Pe perioada sarcinii ar fi util ca viitoarea mama sa participe la intalniri dedicate alaptarii, sa viziteze viitorul medic pediatru pentru a discuta despre alaptare si a evalua daca acesta o sprijina cu adevarat, sa stabileasca o relatie cu consultanta in alaptare astfel incat sa se simta confortabil cand ii va cere recomandari daca va avea nevoie, sa realizeze un plan de nastere in care sa specifice ca nu doreste ca viitorul bebelus sa primeasca inlocuitoare ale laptelui matern (formula, biberon, mameloane de silicon, suzeta).
Informatia de baza pe care mama e necesar sa o detina este despre functionarea biologica a sanilor si modul de producere a laptelui matern – principiul „cerere si oferta”- cu cat bebelusul va fi alaptat printr-o atasare corecta ori de cate ori doreste, cu atat productia lactata va creste, precum si rolul hormonilor in acest proces.
Modul de atasare la san corect al bebelusului este extrem de important pentru un start bun in alaptare. De cele mai multe ori mama nu cunoaste pozitionarea corecta: bebelusul sa prinda in gura tot mamelonul si 1/3 din areola pentru un supt corect.
Un aspect important si benefic alaptarii este si faptul cum tine mama bebelusul in brate in timp ce alapteaza. Unele mame folosesc doar pozitia sezand si cu bebelusul sprijinit pe bratul lor.
Dar, in alaptare pentru ca sanul sa fie stimulat pe toate partile si pentru ca laptele sa fie eliminat eficient se recomanda alternarea pozitiilor.
De exemplu, in cazul mameloanelor care nu sunt formate, iesite in afara, sau in cazul alaptarii gemenilor sau in cazul mamelor cu sanii foarte mari, o pozitie buna ar fi „mingea de fotbal”: bratul si pieptul mamei se vor sprijini pe o perna, bebelusul va fi asezat pe perna, corpul lui va fi paralel cu al mamei, dar picioarele vor fi orientate catre spatele mamei, bebelusul practic va fi tinut sub bratul mamei, gatul lui va fi sustinut de mana mamei – cum se iau de gat jucatorii de fotbal american, de aici si denumirea.
O alta pozitie utila ar fi „biological nurturing”. Pentru mai multe detalii acest site, poate fi de un real folos.
Mama si bebelusul sunt singurii in masura sa experimenteze milioanele de pozitii de alaptare si sa le gaseasca pe cele care li se potrivesc cel mai bine si care ofera confortul necesar, precum si o eliminare eficienta a laptelui pentru intretinerea productiei lactate.
Realizarea corecta a compresiei sanului este bine de stiut: palma se introduce sub san, iar degetul mare va fi deasupra areolei astfel incat palma si degetul mare sa realizeze pe san litera „C”.
Scopul compresiei este de a asigura un flux continuu de lapte atunci cand bebelusul suge „in gol” (nu se face transfer de lapte), adoarme la san si pentru stimularea reflexului de ejectie.
Care sunt principalele probleme cu care se confrunta mamele la inceputurile alaptarii si cum pot fi depasite? Dintre aceste probleme care le determina cel mai frecvent pe mame sa renunte si ce s-ar putea face in acest sens?
Roxana Dudus: Problemele sunt destul de frecvente, iar depasirea lor, uneori, este dificila. De aceea, mama e necesar sa fie incurajata sa apeleze la sprijin competent, daca doreste.
Din experienta mea, cea mai intalnita problema este introducerea si, apoi, renuntarea la suplimentarea cu inlocuitoare ale laptelui matern oferite cu biberonul.
In cele mai multe cazuri este vorba de neincrederea mamei in capacitatea ei de a produce destul lapte pentru copil declansata de anumiti factori: plansul bebelusului, sfaturile contradictorii, luarea in greutate apreciata dupa grafice gresite samd.
Faptul ca nu are control asupra cantitatii de lapte o face sa se indoiasca de capacitatea ei, iar fiecare plans al bebelusului i se pare a fi din cauza foamei. Introducerea suplimentului e o prima solutie care se va dovedi eficienta pe moment, dar mama nu ia in considerare faptul ca va veni un moment in care va fi extrem de dificil sa revina la alaptare exclusiva.
O alta problema ar fi sensibilitatea mamelonara care printr-o atasare incorecta va declansa o serie de rani asupra sanilor care netratate vor duce la infectie.
Multe mame se confrunta cu “Nu am lapte de-ajuns!” deoarece considera ca nu au lapte suficient neputand aprecia cantitatea de lapte matern pe care si-o ia bebelusul. Incurajarea mea este ca daca natura, Cel de sus sau in cine crede fiecare ar fi dorit ca mama sa stie cat lapte suge bebelusul atunci ar fi dotat-o cu sani gradati!
Dar, alaptarea este un act de cunoastere prin care se creeaza un atasament solid si de durata. Reprezinta si un proces de cunoastere intre mama si copil.
Pentru ca mama sa isi dea seama daca laptele e suficient pentru bebelus atunci e necesar sa numere scutecele umede de urina in 24 de ore. Pentru aprecierea unui scutec umed se ia un scutec uscat, se adauga in el 5 linguri de apa si se cantareste cu mana, apreciativ. In 24 de ore daca bebelusul isi ia cat lapte are nevoie ar fi necesar sa fie in jur de 6-8 scutece umede de urina.
Dar, laptele nu e suficient din mai multe motive: bebelusul nu sta cat doreste la san, sesiunea de alaptare se incheie cand bebelusul nu si-a satisfacut nevoia sau intervalele de hranire sunt prea distantate; bebelusul nu face transfer de lapte din cauza atasarii incorecte la san sau a unor probleme legate de supt.
Factorii reali ce duc la o productie lactata insuficienta sunt: operatia chirurgicala a sanilor, placenta retinuta, sindromul Sheehan sau diminuarea functiei glandei pituitare (hipopituitarism), tesut glandular insuficient.
De cele mai multe ori increderea mamei in propriul organism scade din cauza binevoitorilor din jurul ei, recomandarile si sfaturile sunt contradictorii, iar mama este derutata.
Din cauza fricii induse ca bebelusul ei va suferi de foame, mama va intra intr-un cerc vicios din care si ea si bebelusul vor iesi in pierdere.
In majoritatea cazurilor oferirea de inlocuitoare ale laptelui matern este o prima solutie in orice problema legata de alaptare. Aceasta va duce la scaderea cantitatii de lapte matern.
Greutatile in alaptare sunt inerente inceputurilor sau pot aparea si pe parcursul alaptarii, sa zicem dupa 3-6 luni, poate chiar si dupa 1 an? Care ar fi acestea, din ce cauze apar si ce solutii le-ati oferi femeilor care se confrunta cu aceste probleme?
Provocarile in alaptare pot aparea la orice varsta a bebelusului. Una dintre ele, cea mai frecventa in experienta mea, care apare si dupa 6 luni ale bebelusului, este blocarea canalelor galactofore.
Unele cauze ar fi: mama a dormit pe burta presand sanii, mama a utilizat centura de siguranta care a exercitat o presiune asupra sanilor, mama foloseste incorect dispozitivele de purtat copiii (de ex. inelul de la sling pozitionat pe san).
O cauza frecventa a blocarii canalelor galactofore ar fi inceperea diversificarii, deoarece mama e sfatuita sa ofere intai alimentele solide dupa care sa alapteze, dar in cele mai multe cazuri bebelusul e satul si nu mai doreste sa fie alaptat, astfel laptele nu este eliminat din sani si se ajunge chiar la o angorjare neplacuta a sanilor.
Odata cu inceperea diversificarii, laptele matern ramane principalul aliment pana la varsta de 1 an.
Pana atunci alimentele se pipaie, se gusta, se privesc, se studiaza, iar alaptarea ramane pe primul plan, la cerere. Astfel se evita blocarea canalelor galactofore, angorjarea si scaderea productiei lactate.
In jurul a 9 luni de viata, unii bebelusi experimenteaza greva suptului (ce poate avea loc si la 3 luni, de ex.). Un copil pregatit de intarcare o va face treptat, pe o perioada de cateva luni. In cazul in care bebelusul alaptat refuza brusc sanul matern atunci experimenteaza greva suptului, aceasta nefiind un semnal ca este timpul de intarcare.
Greva suptului poate fi infricosatoare si suparatoare pentru mama si bebelus. Uneori, aceasta dureaza 2 pana la 4 zile, alteori chiar saptamani.
Greva suptului se poate intampla din multe motive acestea fiind o reactie temporara a unui factor extern, iar uneori cauzele ei nu pot fi determinate.
Cele mai comune cauze ce pot declansa greva suptului ar fi:
- mama a schimbat parfumul, deodorantul, gelul de dus, sapunul samd,
- mama a fost stresata (a calatorit fara copil, criza familiara, schimbarea locuintei, reinceperea serviciului etc.),
- copilul a fost bolnav (nasul infundat ofera disconfort la san copilului deoarece nu poate respira si poate prinde aversiune fata de san, infectii ale urechii ce pot provoca durere copilului in timp ce suge, stomatita – aparitia de afte in cavitatea bucala),
- aparitia mugurilor dentari la copil insotita de dureri,
- reactia mamei fata de copil atunci cand a muscat-o de san din cauza durerilor dentare.
Aducerea copilului inapoi la san cere rabdare si perseverenta. Mai multa atentie, rasfat, mangaieri, contact piele pe piele pot ajuta la restabilirea apropierii de copil.
Unii copii sunt mai dornici de a fi alaptati atunci cand sunt in semi-adormire, altii prefera camera linistita, cu putina lumina pentru a evita distragerile. Mama poate stimula sanul prin muls manual inainte de a oferi sanul copilului, picurand pe buzele lui o cantitate mica de lapte.
Pentru a evita disconfortul de sani plini si pentru a mentine productia lactata, mama poate mulge laptele si hrani copilul cu o cana de silicon, ceasca, seringa sau lingura. Este extrem de importanta evitarea biberonului!!
Care sunt principalii “sabotori” ai alaptarii? Dar principalii aliati?
Aproape oricine sau orice poate deveni “sabotor” al alaptarii intentionat sau neintentionat. Dar, cel mai infocat este inlocuitorul de lapte matern.
Beneficiile laptelui matern sunt nenumarate si pe termen lung, iar daca acesta nu este oferit atunci aceste beneficii se transforma in riscuri. In unele cazuri, acest inlocuitor e o necesitate din motive medicale, dar extrem de rare.
Principalii aliati ar fi detinerea informatiei corecte, urmarea si increderea in propriile instincte, mama sa cunoasca unde poate apela in caz ca are nevoie de ajutor in alaptare.
Care sunt beneficiile alaptarii dupa 2 ani, deoarece multa lume, inclusiv cadre medicale, le contesta?
Beneficiile alaptarii dupa 2 ani raman aceleasi ca si la o luna, 3 luni, 9 luni, 1 an samd. De ce am contesta laptele propriei specii? De ce laptele altei specii e mai benefic? De ce avem nevoie de studii care sa ne confirme ca laptele uman e hrana ideala pentru bebelusi si copii?
Copilul se alapteaza din aceleasi motive ca si bebelusul: pentru hrana, confort, siguranta, calmare, reasigurare. Mamele alapteaza copii din aceleasi motive pentru care alapteaza bebelusi: sa recunoasca nevoile lor, sa se bucure de apropierea de ei, sa ofere confort si pentru ca inteleg beneficiile asupra sanatatii lor.
Un copil alaptat are nevoile sale de dependenta indeplinite, apropierea si disponibilitatea mamei in timpul alaptarii sunt moduri foarte bune de a ajuta copilul sa se dezvolte emotional. Alaptarea ajuta copilul sa se simta bine cu el insusi pentru ca nevoile lui au fost satisfacute.
Laptele matern continua sa ofere imunitate, minerale, vitamine samd si dupa 2 ani si poate ajuta la protejarea copilului de boli si alergii.
Beneficiile laptelui matern raman aceleasi atat timp cat alaptarea are loc. Beneficiile imunologice, nutritionale samd nu dispar imediat ce copilul a implinit 2 ani!
Ce recomandari fac consultantii in alaptare in ceea ce priveste intarcarea? Este necesara o intarcare condusa de mama pentru a nu se depasi o anumita “limita” a alaptarii? Care sunt cele mai neadecvate metode de intarcare? Exista o limita a alaptarii?
La Leche League recomanda o intarcare blanda, graduala, alaturi de copil, atunci cand exista dorinta mamei de a intarca si intarcarea naturala atunci cand este dorinta copilului.
Intarcarea este un subiect emotional pentru toti cei interesati: mama, copil, tata si cei apropiati lor.
Unele mame au dorinta de a intarca din mai multe motive: oboseala acumulata din cauza alaptarilor frecvente zi si noapte, incurajarea independentei copilului, setarea unor limite, sunt incurajate de criticismul din jurul lor, o noua sarcina, se reintoarce la serviciu.
Metode neadecvate de intarcare tin si de imaginatia mamei: pictarea sanului cu tot felul de substante colorate (mustar, violet de gentiana, albastru de metil), cu gust diferit (ardei iute, otet), plecarea mamei de langa copil pentru mai multe zile si lasat cu bunicii, renuntarea la dormitul impreuna cu copilul (co-sleeping) si invatarea copilului de a dormi singur prin diverse metode traumatice.
Astfel, mama transforma imaginea sanului ce oferea confort, hrana samd intr-o imagine negativa, care dauneaza si face rau, ceea ce de multe ori deruteaza si traumatizeaza copilul.
In alaptare nu exista limite, exista dorinta si confort pentru ambii parteneri: mama si copilul!
Intarcarea este diferita pentru ca toti copiii sunt diferiti si cu nevoi diferite. Asa cum unii incep sa mearga la 8 luni si altii la 1 an si 2 luni, asa cum unii renunta la scutec la 1 an si altii la 3 ani, asa si unii se intarca la 2 ani, iar altii la 6 ani.
Ce inseamna mai concret intarcarea naturala si care ar fi avantajele/dezavantajele ei?
Intarcarea naturala e un proces care vine de la sine, simplu, fara interventia mamei, tatalui sau altora. Functioneaza fara impuneri, fara decizii, dar cu incredere in capacitatea copilului de a face ce e bine pentru el.
Dovezile stiintifice, de care unii au atata nevoie si le respecta, sugereaza ca varsta intarcarii naturale ar fi intre 2,5 si 7 ani.
Procesul fiziologic al intarcarii (naturale) este complex si are implicatii microbiologice, biochimice, imunologice, psihologice atat pentru mama, cat si pentru copil.
In timpul acestui procesului, compozitia laptelui matern se adapteaza pentru a satisface nevoile copilului in crestere. Desi cantitatea laptelui matern e in scadere, un nivel adecvat de nutrienti ramane prezent si protectia imunologica devine si mai mare.
Intarcarea naturala incepe in momentul introducerii alimentelor solide. De obicei, copilul se intarca treptat: pe timpul zilei va suge mai putin deoarece devine ocupat si foarte activ si va arata un interes mai mare pentru mancarea solida, pentru joaca, somn, rasfat samd.
Vor exista perioade cand suptul va deveni mai intens si mai frecvent, dar vor fi urmate de noi achizitii motorii.
Catre sfarsitul procesului de intarcare vor fi perioade lungi de timp cand copilul nu va mai prezenta nici un interes pentru alaptare, nevoile lui fiind indeplinite. Mama uita cand a alaptat ultima oara, dupa care vine un moment in care copilul isi mai aminteste de sanul matern si va reveni pentru perioade scurte, dupa care va inceta.
Deci, ocazional copilul va cere sa fie alaptat dupa ce mama a crezut ca intarcarea s-a terminat. O astfel de cerere de la un copil care nu a mai supt de ceva timp este ca o cerinta de reasigurare si de acceptare. Copilului ii va face bine sa stie ca daca vreodata are nevoie de mama din nou prin acest fel, atunci ea va fi acolo pentru el.
Uneori, procesul este atat de neregulat si imprevizibil incat mamei ii este dificil de inteles modul in care copilul se intarca. In procesul de intarcare naturala nu se cunoaste data exacta a intarcarii.
