Observam din ce in ce mai des ca se poarta „alaptarea la san”! Intr-o vreme in care termenii se foloseau in sensul lor propriu si in mod adecvat sintagma “alaptare la san” ar fi fost considerata ridicola, ilara, o constructie gresita din punct de vedere logic si gramatical. Caci ce este “alaptarea” altceva decat hranirea sugarului cu lapte matern prin atasarea lui la san?…
Astfel ca din punct de vedere gramatical “alaptarea la san” este un pleonasm iar din punct de vedere logic o absurditate, caci e evident ca alaptarea se face la san, in caz ca biologia nu a luat-o pe cai ciudate si nu suntem noi la curent cu noutatile.
Insa internetul abunda mai nou de aceasta expresie: cautarile pe google se fac dupa “alaptare la san”!. Mai mult decat atat, diverse organizatii ofera cursuri si seminarii despre “alaptarea la san”, mamele folosesc aceasta sintagma in discutiile lor de pe forumuri sau grupuri private.
Alaptarea la san – Sa vedem posibilele explicatii ale folosirii gresite, dar atat de frecvente a sintagmei
Un motiv pentru care s-a insistat cu precizarea “la san” ar putea fi faptul ca unele mame nu reusesc sa ataseze copilul la san sau acesta nu poate sau nu vrea acest lucru si atunci e hranit cu lapte matern dar din biberon, cu lingurita sau in alta modalitate decat atasarea la san. Si atunci se considera ca ambele categorii de copii (pusi la san sau hraniti cu lapte matern prin alte metode) sunt “alaptati” doar ca unii “la san” si altii nu.
Corect insa ar fi sa se vorbeasca despre actiunea de “alaptare” si actiunea de “hranire cu lapte matern muls”.
Un alt motiv este unul legat de “politically correctness”: se considera ca mamele care isi hranesc copiii cu formula s-ar putea simti frustrate/jignite de ideea ca ele nu “alapteaza” si atunci se considera ca si ele fac acest lucru, dar cu biberonul si laptele praf, spre deosebire de altele care fac “aceeasi actiune” dar “la san”.
Nu neaga nimeni ca actiunea de a tine copilul in brate si a-l hrani cu dragoste si grija nu are aceeasi valoare indiferent ca se face cu lapte matern sau formula, asa ca nu este necesar sa se schimbe sensurile cuvintelor doar pentru a proteja o eventuala sensibilitate ranita, sa fim seriosi, o mama este o mama indiferent de modul cum isi hraneste copilul atata timp cat o face cu iubire.
O mama suparata ca nu a reusit sa alapteze poate sustine ca si ea alapteaza, dar cu lapte praf, asta nu schimba insa realitatea ca acel copil este “hranit” nu “alaptat” si nu e nimic condamnabil in asta.
Altfel pe acelasi criteriu vom ajunge la sintagme precum “am nascut natural prin cezariana” sau “sunt vegetarian care mananca porc si vita”.
Un alt motiv ar putea fi pur si simplu lipsa cunoasterii sensului termenului, oricat de greu ar fi de crezut. Probabil unii isi inchipuie etimologia cuvantului provenind de la “lapte” plus “a” care ar fi prescurtarea de la “a da”. Astfel in viziunea lor, “a da lapte”= “a alapta” si deci logic ca unele mame “alapteaza la san” (dau lapte de la san) iar altele doar “alapteaza” (dau lapte).
Haideti atunci sa extindem vocabularul limbii romane si sa introducem si alti termeni precum “a abiscuita”, “a alegumi”, “a asuci”- adica “a da biscuit”, “a da legume” si, de ce nu, “a da suc”.
In concluzie poate ar fi bine sa reincepem sa folosim termenii in mod corespunzator; multe persoane folosesc sintagma “a alapta la san” doar fiindca au auzit-o atat de des incat s-au obisnuit cu ea, chiar daca sunt constiente ca este un pleonasm.
