In jurul varstei de un an are loc trecere intr-o alta etapa a copilariei, de la bebelus la toddler. Astfel incat la 1 an copilul este cumva intre doua faze, luand ce e mai dragalas de la ambele, nu mai e un bebelus neajutorat dar nici nu putem spune ca e chiar toddler. Iata ce ni se pare atractiv si induiosator la aceasta varsta:
Mersul nesigur
Majoritatea copiilor incep sa mearga in jurul varstei de 1 an si primele “expeditii” sunt deosebit de dragalase: uneori merg super precaut, incet, de parca se plimba “in reluare”, alteori se reped in viteza cu capul inainte. Se pornesc biped si cand isi dau seama ca dureaza prea mult pana la destinatie continua traseul in patru labe, mai sigur si mai eficient. Fac cativa pasi nesiguri si apoi aterizeaza in fundul inca scutecit, numai bun pentru amortizare. Se opresc sa inspecteze fiecare scama de pe covor sau pietricica din iarba, le studiaza ca si cum urmeaza sa scrie o lucrare de doctorat pe tema lor.
Limbajul specific
Copiii de 1 an vorbesc intruna, atata ca nu-i intelege nimeni. Ganguresc, se minuneaza vocal, uneori par a vorbi in fraze doar ca nu se stie in ce limba, repeta silabe, imita tonalitatea adultilor. E un spectacol sa-i privesti si sa-i asculti si o provocare sa incerci sa le descifrezi limbajul. Partea buna e ca la aceasta varsta sunt foarte expresivi iar mimica si gestica suplinesc limbajul verbal sarac si ii face sa fie intelesi.
Citește și despre: Primele cuvinte – La ce vârstă începe bebe să vorbească?
Sunt adorabili cand mananca
Daca ai vedea un adult sau un copil mai mare manjit cu sos de rosii pe la gura si cu spaghete atarnand printre plete te-ai oripila. Ei, unui copil de 1 an chiar ii sta bine. Ti se pare adorabil cum incearca el sa manance singur, nu mai conteaza ca nimereste si in frunte sau pe langa urechi sau ca la sfarsitul mesei te gandesti cum ai putea sa-l cari in cada cu tot cu scaunul de masa.
Iti arata afectiune
La inceputurile bebeluseniei te intrebi ce-o simti micutul ala serios cand se uita fix la tine. La 1 an deja e evident ca te iubeste, iti zambeste de la prima ora, te imbratiseaza cu manutele grasane, iti lipeste pupici umezi pe obraji, scoate chiote de bucurie cand te revede chiar daca ai lipsit 5 minute. CITEȘTE ȘI: Renunț la job? Stau acasă ca să-mi cresc copilul? O decizie cu pro și contra
Sunt niste oameni de stiinta in miniatura
Cum spuneam intr-un paragraf anterior, sunt inclinati spre studiul a tot ce-i inconjoara. Experimenteza legea gravitatiei aruncand jucarii pe jos, studiaza textura alimentelor strangandu-le in maini, par manati de o curiozitate enorma si totul in jur li se pare interesant si demn de analiza aprofundata.
Sunt aventurosi
Pare ca nu exista obstacole pentru ei, sunt neinfricati, le place sa exploreze, sa se catere, sa urce si sa coboare trepte la infinit, sa alerge. Este etapa la care nu pot fi scapati din ochi caci inca nu au notiunea pericolelor si spiritual de aventura ii poate impinge spre actiuni care se pot solda cu accidente. Dar iti creste inima in piept vazand cum e din ce in ce mai abil, mai sigur pe propriile puteri, mai constient de mediul care il inconjoara.
Sunt excelenti dansatori si actori
In jur de 1 an majoritatea copiilor au niste “scheme” de dans fantastice, au un ritm innascut si e de ajuns sa auda o melodie pentru a incepe sa danseze fericiti. Sunt excelenti actori, fara sa intentioneze asta, desigur. Un copil de 1 an in actiune e un spectacol umblator: mimica, gestica, miscarile, toate sunt demne de un Oscar.
Esti inca persoana cea mai importanta din Univers pentru ei
Or fi ei din ce in ce mai aventurosi si mai exploratori dar tot bratele tale sunt cele mai ravnite, tot la vederea ta li se lumineaza chipul si tot tu esti centrul universului lor, persoana de incredere spre care vin intotdeauna.
CITEȘTE ȘI: De ce să nu-l pui devreme pe bebe la oliță
