Adoptia reprezinta un moment cheie in viata unei familii. Se considera ca momentul adoptiei reprezinta o provocare mai mare decat nasterea unui copil. Exista numeroase intrebari pe care parintii si le pun in legatura cu decizia lor si una dintre acestea este daca este corect sa aleaga copilul care va deveni al lor.
Atunci cand ramai insarcinata, esti pregatita pentru orice. Frumos sau urat (urat? cum sa fie urat??), mancacios sau mofturos, independent sau foarte atasat, bebelusul este al tau, este parte din fiinta ta si esti genetic programata sa il iubesti. Nu ai putea face altfel. Si il vei iubi indiferent de trasnaile pe care le va face, indiferent de problemele in care va intra.
Atunci cand decizi sa adopti, nu este nefiresc sa te intrebi: oare il voi putea iubi? Il voi putea iubi neconditionat? Ii voi putea fi alaturi indiferent de greutatile pe care le va provoca? Va exista vreun moment in care voi fi dezamagita? Imi va parea vreodata rau ca am adoptat?
Sunt intrebari firesti, spun psihologii. Nu ar trebui sa te simti vinovata pentru ca ti le pui. Dar pe de alta parte este greu sa le accepti si sa le discuti cu partenerul de viata, cu atat mai putin cu altcineva.
Se spune ca toti copiii se nasc egali, ca toti au dreptul la egalitate de sanse. Este un vis frumos. Realitatea din pacate este cruda si crunta.
Unii copii sunt nedoriti, insa mamele lor au dorit sa le ofere macar un start bun in viata, astfel ca au mers la controale prenatale si au avut grija de ele si de sarcina lor.
Exista insa sarcini accidentale care ajung la medic pentru prima oara in momentul declansarii travaliului. Exista mame dependente de alcool sau substante ilegale, mame fumatoare, mame bolnave de sifilis, mame cu alte boli cronice supravegheate medical sau nu si, vrand nevrand, copiii pe care acestea ii nasc pornesc deja la drum cu piedici pe care bebelusii nascuti de mame sanatoase si care s-au ingrijit de ele insele nu le au de intampinat.
Vreau sa adopt – Expresii pe care este posibil sa le auzi!
Familia adoptiva are, vrand nevrand, de infruntat mentalitati nefavorabile ale societatii in care traim. Intrebari rautacioase si lipsite de tact se intalnesc la fiecare pas. “La ce v-a trebuit?” “Cine stie ce fel de om a fost taica-su?” “Cine stie la ce va puteti astepta?” “E si normal sa fie asa, doar e adoptat, nu e al lor!”. Iata cateva expresii pe care, din pacate parintii adoptivi trebuie sa le infrunte in viata de zi cu zi si care se adauga stressului si asa existent.
Fiecare familie are dinamica ei si propriile ei asteptari. Clasicul “Poate sa fie orice, numai sanatos sa fie !” ascunde mai mereu o preferinta pentru un anumit sex al copilului. In cazul in care cuplul decide sa adopte, este perfect firesc sa opteze pentru o fetita sau pentru un baietel. La fel ar fi optat si in cazul copilului lor biologic, daca s-ar fi putut!
Vreau sa adopt – E corect sa aleg?
Exista parinti care nu doresc sa li se aminteasca de catre straini, in fiecare clipa a vietii lor, ca au adoptat. O pereche de parinti blonzi cu ochi albastri ar putea refuza sa adopte un copil brunet cu ochii negri, dupa cum o familie de bruneti s-ar putea sa nu fie doritoare sa adopte o fetita cu tenul ca laptele si ochi albastri ca marea. Nu ar trebui judecati pentru asta !
Cunoasterea, atat cat este posibila, a trecutului parintilor copilului, a istoricului medical ii pregateste pe viitorii parinti adoptivi pentru diversele provocari carora ar trebui sa le faca fata. Unii oameni nu au disponibilitatea financiara sau afectiva de a face fata unui copil cu probleme speciale, in timp ce altii isi pot dori in mod special sa ii ofere o sansa unui copil defavorizat din acest punct de vedere.
Este corect ca parintii adoptivi sa aleaga? Cu siguranta! Adoptia este un angajament pe viata, caruia trebuie sa ii faca fata cu brio toti cei implicati. Indraznim sa spunem ca alegerea, in aceasta situatie, este esentiala pentru un happy-end al povestii despre 3 vieti care, la un moment dat, si-au impletit drumurile!
