Al Pacino a devenit din nou tată, decizia luată la peste 80 de ani este corectă față de copil?
„Legătura esenţială dintr-o familie autentică nu este cea a sângelui, ci a bucuriei pentru viaţa fiecărui membru al ei.”- Richard Bach
În raport cu femeile, bărbații nu trebuie să își facă prea multe griji legate de ceasul biologic. La ei oricum se sună mai târziu, privilegiul de a bifa cu întârziere menirea de a fi părinte, fiindu-le dat de când e lumea. Dar faptul că devin tați la o vârstă foarte înaintată (vezi cazul actorului Al Pacino-83 de ani) șubrezește irevocabil relația dintre autoritatea paternă și fiu/fiică.
La doar câteva săptămâni după ce Robert De Niro, un alt actor faimos, arunca știrea bombă că a devenit tată, la impresionantă etate de 79 de ani (în 17 August schimbă prefixul), o altă legendă octogenară de la Hollywood lansa la rândul său aceeași veste uimitoare, uluitoare, intens dezbătută și mediatizată. Al Pacino, la cei 83 de ani parcurși fabulos, aștepta un copil de la Noor Alfallah, iubita în etate de doar 29 de ani. Între timp, băiețelul așteptat a și sosit pe lume, fiind numit Roman Pacino. Pe fetița lui de Niro, născută în Aprilie a.c., o cheamă Gia Virginia Chen De Niro, iar mămica ei, Tiffany Chen, de 45 de ani, este instructor de arte marțiale. Citește și despre: NUME de FETE | NUME de BĂIEȚI | NUME de SFINȚI
Amândoi seniorii au jucat împreună în numeroase filme. Ce li s-a întâmplat acum reprezintă realitatea, o nouă aventură departe de ficțiune, aceea de a o lua de la capăt cu creșterea copiilor, de data asta în rol de octogenari. În cadrul unui recent interviu pentru Extratv, De Niro chiar a și glumit pe tema întâlnirilor cu Pacino, la locul de joacă destinat bebelușilor. Al Pacino mai are 3 copii adulți, Julie Marie (33 ani) plus gemenii Anton și Olivia (22 ani). De Niro, prietenul și colegul său, are pe lângă bebelușa Gia încă 6 copii din căsătorii și relații anterioare: Drena (51 ani), Raphael (46 ani), Aaron și Julian (27 ani), Elliot (25 ani), Helen (11 ani).
Nu este nevoie de cine-știe-ce calcule, observați rapid existența unei diferențe de 51 de ani între cel mai mare și cel mai mic copil al lui De Niro (care este totodată, așa cum era de așteptat, și bunic). Nu vrem niciodată să judecăm pe cineva în raport cu vârsta la care își începe misiunea nobilă de a fi părinte. E o călătorie în doi, tată (pentru că acum, la el ne referim) și fiu/fiică, un drum care se învață cu entuziasm cum să fie parcurs și de la care, surprinzător, sunt multe de învățat. Cu cât traseul e mai lung, cu atât mai fericiți sunt călătorii! Citește și despre: Spune NU stresului din viața de părinte! 12 sfaturi susținute de știință pentru ca viața ta să devină mai bună
În decizia părinților de a concepe un copil sunt implicați numeroși factori, stresul vârstei „în popor depășite” afectând îndeosebi femeile, și mai puțin bărbații. Atenție, o sarcină este considerată geriatrică începând cu 35 de ani. Termenul folosit este asociat din start cu potențiale riscuri si provocări care, din fericire, pot fi reduse prin varii metode medicale. Cum o mulțime de femei aleg să aducă pe lume copii la vârsta de 35+, eticheta de sarcină geriatrică poate genera frustrare. Pentru că, la fel de bine, 35-40 de ani poate fi etatea unei mame al cărei copil e absolvent de liceu. Iar la 40+, unele femei pot fi deja bunici! Calculele asociate cu diferitele etape din existența copilului sunt firești, obișnuite, surprinzătoare (ne referim la repere majore).
În urma rezultatelor, după caz, unele mame consideră că vor fi ba prea tinere, ba prea batrâne sau taman potrivite pentru a se bucura de momentele-cheie din viitorul copilului. Întrebări de genul sunt absolut normale:
Voi fi cool la 50 când va termina școala generala?
Dar la serbarea de liceu, voi fi eu cea mai în vârsta dintre mame?
Dacă îi voi organiza majoratul în club, prietenii vor crede că-s mama sau bunica?
Ce mă fac dacă și fiica mea va dori să aibă primul copil la 37 – 38 de ani? Cu voia Domnului, voi fi septuagenară!
Spre octogenară, asemeni lui De Niro, însă un pic mai tânăra decât Pacino, ambii proaspeți tătici!
Ne pare rău că bebelușii lor, fetiță și băiețel, nu-și vor găsi în părinte un partener de alergat pe terenul de joacă sau care să-i învețe să șofeze. Ce să mai spunem despre balul de absolvire, examenele de capacitate, majoratul și alte evenimente importante care se vor succede în următorii 20 de ani? Știm că minunații și talentații actori sunt sănătoși, voioși, în putere (atât cât se mai poate), dar totuși nu sunt Benjamin Button (personajul filmului omonim, cu șarmantul Brad Pitt în rolul principal al bărbatului afectat de o maladie rară, și anume halucinanta inversare a procesului evolutiv). Fără doar și poate, De Niro și Pacino sunt la etatea la care încetinirea mentală și psihică este un fapt inevitabil. Citește și despre: 14 Tehnici de educație blândă pentru copiii, utile în formarea deprinderilor sănătoase de gestionare a emoțiilor
Dacă am lua exemplul unui bunic/străbunic de 100 de ani, rezident într-un azil și care, în mod miraculos, nu ar avea probleme medicale acute, aflați că acestuia i-ar fi greu să-și recunoască familia (de rude, nici nu se mai pune problema) și, cel mai probabil, nu ar fi stabil pe picioare (apropo, căderile sunt cauza frecventă a spitalizarilor). Deși tataie încă ar mai putea spune o glumă la momentul potrivit, n-ar fi în stare să schimbe scutece, să facă față nopților nedormite sau să alerge după un nepot.
Majoritatea bărbaților în etate recunosc că a fi bunic este cea mai mare bucurie din viața lor. Sigur au fost prezenți și atenți cu proprii lor copii. Dar calitatea de a fi bunic este realmente o fericire suită la alt nivel. Bunicii se pot juca calmi și răbdători cu papușile Barbies, chiar și atunci când îi dor rău șalele ori genunchii. Și parca întotdeauna sunt gata de hârjoneală cu nepoțeii lor hiperactivi, energici. Bunicii nu lipsesc niciodată nemotivat de la aniversările și onomasticile nepoților, nici măcar dacă trăiesc în alt oraș! Ar fi o nedreptate să fie privați de așa momente minunate. Citește și despre: 14 Tehnici de educație blândă pentru copiii, utile în formarea deprinderilor sănătoase de gestionare a emoțiilor
Ce e trist? Că râzând, cei foarte în vârstă fac comentarii despre faptul că vor să prindă măcar nunta nepoțelului. Ne frâng inima și ne aduc aminte că viața e atât de scurta și că timpul trece atât de repede și că niciodată nu poți declara că ți-a ajuns cât ai trăit. Și vine clipa când de nevoie plecăm, nu pentru că ne-am dori, ci pentru că firul are capăt. Toți realizam îmbătrânirea ca pe o certitudine, însă speram că Bunicul va petrece la zilele de naștere ale nepoatei, chiar dacă el va avea 80 de ani (cât De Niro, acum!, iar ea 13, 14,15…)
Ne dăm seama că atât Pacino, cât și De Niro sunt doi privilegiați ai sorții. Înțelegem că datorită averilor pot să-și întrețină toți copiii și nepoții, în prezent și după. Își pot permite și cel mai înalt ajutor calificat pentru noii-născuți, pot asigura tot ce e necesar unui plus de life-style. Nimeni nu se așteaptă ca ei să schimbe efectiv un scutec sau să-l hrănească pe micuț, noaptea târziu. Probabil n-au făcut-o niciodată, pentru niciunul dintre copiii lor. Dar oare-i corect ca bebe cu numărul 7 pentru De Niro și cel cu numărul 4 pentru Pacino să nu-și cunoască pe deplin tatăl? Nu! Dar minusul este anulat de o parte bună a vieții, aceea că acești bebeluși au frați și surori mai mari care, sperăm, le vor putea oferi în viitor un sprijin familial puternic. Sau, cel puțin, vor menține vie amintirea faimoșilor lor tați. Filmele celebre, de excepție, emisiunile de televiziune și notorietatea dobândită în zeci de ani, cu siguranță vor garanta figurilor paterne NEMURIREA. Citește și despre: Atașamentul, legătura emoțională ce stă la baza tuturor relațiilor copilului cu el însuși și cu lumea exterioară
