Povești direct din sala de naștere. Ce spun mamele când nasc? Și cât de tare!

Prima dată când am văzut o naștere a fost în timpul unui curs prenatal când eram însărcinată cu primul meu copil. Îmi amintesc că eu și soțul meu am rămas încremeniți în întuneric urmărind o filmare a unei nașteri pe care cea care ținea cursul ne-a oferit-o spre vizionare.
Începutul a fost cum a mai fost, dar când biata femeie din video a început să împingă – îmbrăcată doar într-un top și țipând – o viitoare mămică, cursantă și ea, a ieșit în fugă din cameră, iar o alta și-a îngropat fața într-o pernă. Noi am rezistat eroic, cu ochii cât cepele, lipiți de ecranul televizorului.

Îmi aduc aminte că nu m-au atât înspăimântat durerile ei, cât faptul că femeia părea să fie complet haotică. Eu nu sunt tipul de femeie care să țip, vorbesc de regulă atât de încet, încât soțul meu mereu mă roagă să repet. Cu toate acestea, am simțit că aș putea să ajung și eu în stadiul acela în care să fiu depășită de durere și epuizare, încât să rup hainele de pe mine și să încep să țip ca o femeie sălbatică în sala de naștere. Din fericire, nu a fost cazul. Am născut ambii copii fără anestezice și nu am țipat la niciuna dintre nașteri. Cred că am gemut. Cel mult, mi-a scăpat o înjurătură. Cu siguranță m-am rugat să se termine mai repede. Dar am rămas complet îmbrăcată de la brâu în sus și, în cea mai mare parte, destul de liniștită. Așa că nașterea nu e întotdeauna așa cum vedeți în filme sau în filmările private.

Am întrebat însă mai multe proaspete mămici despre experiența nașterii lor, ce au făcut în cele mai grele clipe ale nașterii. Și mai ales ce au spus! Și cât de tare. Aruncă și tu o privire! Și promite că nu o să râzi!

«Când au început durerile alea mari, am zis de câteva ori cuvântul **k! Doctorul, tare simpatic, mi-a zis să adaug „copil“, să țip „FAC COPIL!“, ca să nu le tulburăm pe doamnele asistente. Am râs și atunci și râd și acum când povestesc .» Miruna, București
«La șase săptămâni de la naștere încă îmi amintesc cât de tare am putut urla. Până când moașa m-a convins că aș putea să fiu mai eficientă dacă îmi consum energia aceea la împins .» Corina, Sibiu
«N-am apucat să cer epidurala la timp , așa că am urlat… la greu. Repetam într-una „Nu pot să fac asta! sau „O să moooor!“ .» Laura, București
«N-am țipat, dar am gemut și când durerea creștea repetam într-una „Nu! Nu! Nu!“ . Mi-aduc aminte că am întrebat-o pe anestezistă la un moment dat – De ce naiba face lumea copii?! » Luminița, București

«Vai, eu am țipat mult, apoi mi-am adus aminte că mi-am promis că n-o să țip și am trecut la chestii mai serioase – ceream în gura mare îndurare de la Dumnezeu , apoi întrebam, tot în gura mare, cât costă epidurala❓, și tot repetam că eu nu mi-am dorit să ajung acolo.» Corina, București
«Eu am țipat tot timpul cât am împins. Tatăl meu, care aștepta afară pe coridor mi-a povestit că a preferat să plece, atât de îngrozit era de țipetele mele.» Mihaela, Timișoara
«Singura oară când am țipat în timpul nașterii a fost când doctorul tot striga „ÎMPINGE! ÎMPINGE!“ iar eu nu puteam să împing tocmai pentru că țipa el ‍♀️.» Andreea, Cluj
«Eu credeam că am țipat , însă soțul, care asistase la naștere, mi-a spus că nu am țipat absolut deloc. Aș fi putut jura că am țipat, în capul meu m-am dezlănțuit ca o fiară… » Ana, București
CITEȘTE ȘI DESPRE: 9 Aspecte pe care nu ți le spune nimeni despre nou născut

«N-am țipat, dar am vorbit mult – Nu mai pot! S-a înțepenit, simt eu asta! Împing, dar nu vrea să iasă! Ce mă fac, Doamne, ce mă fac! sau: Ce e aparatul acela? De ce am rămas numai eu cu dvs. (anestezista)? Nu se mai termină odată? La un moment dat chiar mi-am cerut scuze moașei că a durat atâta, spunându-i că știu că mai sunt și alte mame care poate au avut nevoie de ea… » Cristina, Oradea
«Am înjurat ca un birjar când a fost să iasă copilul . Habar n-aveam că știu atâtea înjurături, unele concepute ad-hoc! Și ce combinații făceam, maestră, ce să mai zic! Asistenta râdea de mine și se crucea cu ambele mâini când mă auzea !» Otilia, București

Pe pagina de Facebook Clubul Bebelușilor mamele au completat cu relatări din propria experianță a nașterii naturale AICI

Acum te simți ușurată să auzi că nu ești singura mamă care a țipat sau a vorbit urât la naștere. Și câte-or mai vedea medicii și asistentele alea… Problema e că nu e nicio problemă indiferent ce-ai zice. Țipă, geme, roagă-te ori vorbește sau înjură, taci sau cântă arii din operete. Să aduci pe lume un copil nu e un lucru oarecare, așa că faceți tot ce credeți că trebuie să faceți pentru a trece cu bine prin asta!
În ceea ce privește filmulețul acela de care vă povesteam – cred că ar fi potrivit să-l prezinte într-o clasă de liceu, decât la un curs prenatal. Abordarea ar putea preveni sarcinile nedorite, ceea ce îl face mult mai potrivit decât pentru niște femei care se apropie de al treilea trimestru. Nu zic bine? CITEȘTE ȘI: Nașterea NU a fost experiența profundă și frumoasă pe care ți-ai imaginat-o? 3 lucruri care ajută când nașterea n-a fost cum te așteptai

Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre: NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT  | BEBELUSI  | PRIMUL AN | ALAPTARE