Vreau sa va povestesc doua situatii pe care le-am trait in spitale diferite in Timisoara. Eram acasa, serveam cina atunci cand am simitit o durere extrem de puternica in zona burtii, atat de intensa ca ma imobilizat, nu ma puteam tine pe picioare. Eram deja uda leoarca si fața imi era palida, instant. Nu stiam ce se intampla, sotul meu a sunat imediat la salvare. Asistentul care venise cu ambulanta parea cazut din pom, imi punea tot felul de intrebari stupide fara sens si a concluzionat el ca e vorba de o enterocololita, acelasi lucru le a transmis si medicilor de garda de la urgente care m-au „preluat” ca de fapt nu ma preluat nimeni, m-ar fi pus in asteptare daca nu le spuneam ca e ceva rau ce mi se intampla si ca am nevoie de ei sa ma consulte.
M-au pus pe un pat si dupa doua ore de asteptat timp in care nu m-a bagat nimeni in seama din nou i-am abordat si i-am rugat sa imi faca un eco la burta sa vada ce mi se intampla, durerile se intensificau. Mi s-a raspuns cu intrebarea daca eu am luat ceva pastile de diaree acasa sau am venit asa pe capul lor. Omg, ma gandeam, astia ma considera o „cacacioasa” ajunsa la Urgente cu salvarea (scuzati expresia, vs spun exact cum m-au facut sa ma simt) i-am raspuns ca nu sufar de asa ceva iar ea, pe un ton superior m-a intrebat ce am?! A mers totul atat de prost in acea seara! Ajung la urgente pt prima data in viata mea, cu dureri foarte mari, asa venite din senin, iar dupa doua ore timp in care m-au ignorat, tot pe mine ma intreaba medicii, ce am, in loc sa ma verifice. Daca stiam ce am, probabil ca nu mai ajungeam pe mana lor.
Mi-a facut ecografie si a vazut o sarcina extrauterina, rupta. Se rupsese trompa si sangele imi invadase abdomenul, chiar sub ochii lor, dar ei nu puteau sti asta pentru ca timp de doua ore nu au bunavoit sa ma consulte. Eu nu am banuit nicio clipa ca as putea fi insarcinata.
A chemat salvarea pentru a ma transporta la ginecologie, „doctorita” (am pus ghilimele pentru a se intelege ironia, nu era medic ci doar o doamna frustrata cu diploma de medic, lipsita de sentimente de empatie si umanitate, fara chef, simtimdu-se deranjata de sosirea pacientilor si mult superioara fata de orice pacient) neconsiderand ca este vorba de o urgenta nu a urgentat sosirea ambulantei care a venit dupa o ora.
Nu a fost bine, a spus soferului sa plece pentru ca pacienta, adica eu, are hemoragie interna si e nevoie ca pe transport sa fie si o asistenta.
Cu alte cuvinte, din punctul ei de vedere starea mea era una care nu permitea transportul (de 5 min, distanta intre spitale) fara a fi sub observatia unei asistente dar ea in continuare, cand a sunat a doua oara la ambulanta nu a specficat ca e vorba de o urgenta si va spun ca a mai durat o ora pana sa soseasca a doua ambulanta in conditiile in care ea stia ca am hemoragie interna deja de cateva ore.
La maternitatea Bega unde m-au dus sa transformat totul in bine, am gasit o echipa de medici dedicati care au facut tot ce au putut sa ma faca bine, m-au operat atunci, pe loc de urgenta. Totul a decurs bine. La trezirea dupa operatie mi s-a spus ca sangele ajunsese la plamani si ca am avut zile. Am fost ingrijita foarte bine dupa, de personalul medical, atat de bine ca nu prea imi venea sa cred ca se poate si asa, mai ales avand in vedere prin ce am trecut cu o seara inainte.
Fix doi ani mai tarziu in aceiasi data in care am avut operatia pentru extrauterină am ajuns de urgenta din nou la Maternitatea Bega de data aceasta pentru a naste. De ceva timp medicii ginecologi care urmareau sarcina gravidelor nu mai aveau voie sa vina in spital sa isi asiste la nastere pacientele de la cabinet. Adica nasti cu cine prinzi. Ma gandeam terifiata la acel moment cand voi ajunge la spital fara sa stiu pe a cui mana cad mai ales avand in vedere experienta avuta cu doi ani in urma.
Dar a fost bine, chiar foarte bine. Din nou nu imi venea sa cred.
Va povestesc, dupa un travaliu de 2h 30 min am ajuns la spital practic in expulzie, cand am intrat la camera de garda sa ma verifice medicul, am apucat sa imi dau pantaloni si jos si sa rupt apa, m-au pus pe capra sa verifice dilatatia dar suprpriza, se vedea capul bebeluslui moment in care doctorul ma luat de mana si mi-a spus fugim repede sus la sala de nasteri ca iese bebelusul. Wow, cum a fost drumul acela!
M-au urcat pe capra in sala de nasteri si dintr-o data sa umplut sala cu personal medical si foarte multi rezidenti. Era plina sala ochi, le lipsea popcorn-ul. O doctorita tanara a fost cea care ma asistat la nastere care a stiut cum sa vorbeasca cu mine sa imi dea putere si curaj in acele momente intense, ca totul sa se intample bine si relativ usor, am simtit-o cu mine, si ca ii păsa. O minunata!
Zece minute a durat nasterea. Eu am fost foarte bine si energica dupa nastere bebe bine, sanatos. Ziceam ca din nou nu imi venea sa cred cat de bine au decurs lucrurile, a fost totul mai mult decat perfect iar personalul medical, de la infirmiera la medic au fost de nota zece!
Echipe medicale de genul, care sunt acolo pentru oameni, sa ajute, sa faca bine ma fac sa cred ca nu suntem chiar pierduti intr-un sistem medical invechit, acolo unde pacientii nu sunt ingrijiti si ajutati dar sunt tratati dintr-o pozitie superioara de catre cei care ar trebui sa ii ajute, sa-i faca bine si care sunt platiti intocmai si din banii acelor pacienti care nu sunt luati in seama si lasati sa sufere si chiar mai mult.
Dupa aceasta experienta am ramas cu un sentiment frumos de recunostinta fata de toti acei medici si personal medical cu care sm avut ocazia sa interactionez care sunt oameni la baza si apoi medici. Mi se pare interesant ca legatura dintre aceste doua experiente este ca ambele s-au intamplat in aceiasi zi/data la diferenta de doi ani. Bebelusul meu a decis sa vina pe lume exact in aceiasi zi in care cealalta sarcina nu a reusit. Va multumesc daca mi-ati citit relatarile. Numai bine tuturor!
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
