Nașterea copilului e un moment plin de emoție. Rare sunt clipele din viața unei femei, în care ea se simte mai vulnerabilă decât atunci când își aduce pe lume propriul copil, iar mamele sunt dispuse să facă sacrificii materiale importante ca să se asigure că totul va decurge perfect. După cum o să descopri în relatarea următoare, un spital privat nu îți garantează, totuși, nimic.
Beatrice a născut în decembrie 2020 la o maternitate privată din București. Și s-a dovedit că vorba cu gardul vopsit pe dinafara … Am aflat că sunt însărcinată în aprilie 2020, și având în vedere toată situația asta cu COVID-ul, am hotărât, în familie, să ne orientăm către un spital privat. Sarcina a decurs absolut normal, am făcut toate analizele recomandate de medicul pe care l-am ales să îmi monitorizeze sarcina, am luat suplimentele indicate, am venit la controalele programate, era stabilit că o să nasc natural.
Medicina a evoluat, nu are rost sa trec prin dureri…
Despre naștere, am vorbit de la prima consultație și am insistat asupra subiectului de fiecare dată când ne-am întâlnit. La 36 săptămâni, însă, mi-a spus că urmează să nasc un copil macrosom, că există risc de ruptură vaginală, că opinia sa este să aleg cezariana, dar i-am spus că sunt decisă să nasc natural. În următoarele săptămâni, întâlnirile au fost mai dese, pentru monitorizare, și de fiecare dată insista că îmi recomandă cezariana, că nu are rost să trec prin dureri, dacă pot scăpa mai ușor, că medicina a evoluat și nu mai trăim în secolul trecut, și tot așa. Presiunea era foarte mare, evident că voiam să fac orice ca să fie bine copilul, așa că am spus că sunt de acord să programăm cezariana, pentru că erau foarte puține locuri disponibile. Îmi tot spunea că e posibil ca, fără programare, să nu aibă loc în sala de operații și să trebuiască să fiu trimisă la spitalul de stat, să mi se facă cezariana acolo.
A stabilit ea ora și ziua, bănuiesc că în așa fel încât să îi fie cât mai comod.
Ulterior, am aflat că dacă mi se declanșa travaliul, nășteam cu medicul de gardă, și i se deconta acestuia cota parte din contractul meu… În ziua stabilită, am condus până la maternitate, am făcut actele pentru internare, am fost pregătită pentru operație și la 14:32 s-a născut pitica mea. În blocul operator mi-au spus că totul e ok, mi-au făcut poze cu ea, pe care le-am trimis familiei, după care… s-a întâmplat ceva.
Mi s-a administrat ceva ca sa adorm…
Medicul mi-a spus că am adormit. Eu sunt de părere că mi s-a administrat ceva ca să adorm, deoarece îmi amintesc că eram perfect conștientă, vorbeam cu asistenta de lângă mine despre copil, și deodată mi s-a tăiat filmul. Când m-am trezit, eram foarte amețită, mi-au spus că am dormit și că urmează să mă mute la ATI, unde vor aduce și copilul. Am ajuns la ATI la 16:00, erau 10 paturi, toate pline, bebelușii veneau și plecau, la mine nu venea nimeni. La 18:00 am întrebat unde e copilul meu și mi-au spus că așteaptă să mă demorțesc complet din anestezie. La 20:00 nu mai aveam deloc picioarele amorțite și am anunțat că sunt gata să primesc copilul. Mi-au spus că anunță pe secția de neonatologie să o aducă.
Timp de 4 ore am întrebat de zeci de ori unde e copilul…
… și de ce nu îmi este adus, și până la urmă, o asistentă a venit să îmi spună că e în insuficiență respiratorie, e pe secția de Terapie Intensivă Neonatologie și că nu îmi va fi adusă. Nu știu de ce a durat atât de mult să mi se spună lucrurile acestea, dar după o criză de nervi, plâns, frustrare și neputință, m-au dus pe mine la ea. M-au asigurat că a doua zi o să ne vedem cu bine la mine în rezervă și că e un moment bun să mă odihnesc toată noaptea.
Este perfuzia ei…
A doua zi mi-au spus că bebe e bine, dar că rămâne la ei pentru supraveghere; am avut încredere și am considerat că așa e cel mai bine. A treia zi am mers în vizită la pitică și descopăr că are o branulă pusă și e conectată la o perfuzie. Când am întrebat ce se întâmplă, asistenta mi-a răspuns, sec, ca Este perfuzia ei, fără să îmi dea niciun fel de lămuriri. Mai târziu, am aflat că, dintr-odata, bebe avea hipocalcemie, deși la naștere analizele fuseseră ok. M-au anunțat și că a doua zi eu urma să plec acasă, iar copilul să rămână în spital pe perioadă nedeterminată!
Atunci m-am panicat, am întrebat de ce nu au aflat mai devreme că are hipocalcemie, de ce eu nu am fost anunțată, o mulțime de De ce-uri la care nici acum nu am primit răspuns. Mi s-a spus, abia atunci, că bebe nu mănâncă mai mult de 5 ml lapte praf la o masă și că îl vor ține acolo până când mănâncă bine.
Am insistat să o pun la sân, dar nu m-au lăsat
Am cerut o pompă, ca măcar să îi dea lapte matern. O asistentă mi-a spus că dacă am de gând să îi dau lapte matern, va trebui ca o dată la 3 ore sa merg să iau pompa, să mă întorc în rezervă să mă mulg, să duc laptele și pompa înapoi la Neonatologie, dar că nu am acces la lift și va trebui să urc și să cobor scări. Mi s-a părut cam aiurea să pui o femeie operată de 48 ore să se plimbe astfel pe scări, dar nu am avut o problemă cu asta. Apoi, au spus că accepta în jur de 15 ml lapte matern la o masă, dar că totuși e puțin. CITEȘTE ȘI DESPRE: Prima respirație a nou născutului și primele momente ale mamei cu nou născutul
Am cerut, disperată, să vorbesc cu cineva
În ziua externării mele, am cerut disperată să vorbesc cu cineva ca fie să îmi iau copilul acasă, fie să pot rămâne cu el. Mi s-a spus că nu sunt locuri, că sunt și alte femei care trebuie să nască și că bebe rămâne acolo, contra cost, în jur de 2000 lei pe noapte, plus medicație.
Familia m-a susținut să semnez o cerere conform căreia plec cu copilul pe propria răspundere. Pur și simplu erau prea multe întrebări la care nu primeam nici un răspuns. După ce am anunțat acest lucru, șefa de pe secția de Neonatologie m-a făcut cu ou și cu oțet, după care mi-a pus copilul în brațe și m-au dat pe ușă afară, nu înainte de a-mi cere încă 3500 lei pentru supravegherea bebelușului pe Terapie Intensivă, mănuși și halate, toate astea pe lângă contractul deloc ieftin pe care îl achitasem înainte să nasc.
Eu cred că am avut un copil sănătos din prima secundă
Când am ajuns acasă cu bebe am descoperit că mănâncă fără probleme 40 – 60 ml lapte matern muls; i-am administrat 10 zile calciu și apoi am mers la pediatru, care mi-a demonstrat pe baza analizelor ca devenise hipercalcemic, lucru care se resimte acum, căci are fontanela anterioară închisă deja. Eu cred că am avut un copil sănătos din prima secundă, mai ales că, după aceea, am auzit și de alte experiențe asemănătoare, cu nașteri în același spital.
CITEȘTE ȘI: Eram la a doua cezariană, cu uter cicatricial, și NU aveam voie să am dureri și, mai ales, NU trebuia să se declanșeze nașterea natural
