Mereu mi-am dorit doi copii. După ce s-a născut cel de-al doilea copil, m-am documentat mai strașnic și toate cărțile pe care le-am citit mi-au spus că-mi va fi mult mai ușor. Le-am crezut, părea logic, știam deja ce se întâmplă… însă realitatea bate închipuirea. Să nu uiți asta!
Așa ne-a scris Claudia, o mămică de doi pui mici, doriți, așteptați, iubiți. Ceea ce a adus povestea Claudiei în atenția voastră este despre altceva, însă. E despre cât de haios a reușit să creioneze primul an după nașterea celui de-al doilea copil. Iartă-ne, Claudia, dar ai fost foarte amuzantă. Și, crede-ne, ești bine, nici vorbă de depresia postpartum pe care ai avut-o la prima sarcină. Ai găsit leacul!
Serile în care stăteam până târziu la o discuție interesantă cu prietenii… ori plimbările acelea lungi, dintr-o parte în alta a orașului, cu opriri la cafenele sau în parcuri… întâlnirile întâmplătoare cu amicele mele, pe care le prelungeam până târziu la mine ori la ele… toate parcă ar fi din altă viață, așa simt acum. Primul an cu al doilea copil a fost o adevărată nebunie. O tură nebună ca într-un montagne-russe care se mișcă cu așa de mare viteză, încât ai senzația că nu mai există nimic în jur, doar dorința mea de a mai apuca să prind câte ceva în viteza cu care mă deplasez – un duș, o masă caldă, un pui de somn.
Să ai doi pui ai tăi e, însă, magic. Dragostea lor pură, care se manifestă prin degețele sau fălcuțe cărnoase cu miros dulce de lapte și creme, prin gurițele lor strivite de obrăjori, când în sfârșit au adormit în pătucurile lor călduroase, te fac, fără discuție, să uiți de hainele tale pline de pete de mâncare și lapte regurgitat, de părul prins mereu în coadă de cal la spate ori de cearcănele maronii de la ochi. Mă rog, nu suficient de maronii cât să-mi aducă aminte de machiajul îngrijit pe care mi-l aplicam la hainele asortate de adult fără griji înainte ca aceste două minunății să-mi fi acaparat întreaga viață.
Trecerea de la un copil la doi a fost, sincer, mai ușoară pentru mine decât trecerea de la niciun copil la primul. Bănuiesc că diferența mare este dată și de faptul că am scăpat (ura!!!) de umbra depresiei postpartum după prima naștere. Dar viața cu doi copii e copleșitoare. Mi-aduc aminte cum plecam cu primul copil în manducă în drumeții urbane, căutând străduțele mai puțin aglomerate și liniștite. Mi-e dor azi de acele zile; cât de puțin le-am apreciat atunci… Citește și despre: Mama are nevoie de un trib, de mame care pot să ajute efectiv, nu doar să înțeleagă experiențe
Cu doi copii, mâinile, inima și capul sunt mereu pline! Zilele devin maratoane de cursă lungă – cineva este mereu atașat de corpul meu, căutând atenție, hrană și liniștire. Dincolo de provocarea fizică, mai este cea mentală – pentru că dincolo de a sta mereu cu ochii pe ăștia mici care sunt activi necontenit (Doamne, ce baterii bune au!), e nevoie și de stimularea creierelor și a sufletelor lor. Am învățat nu doar că somnul bebelușilor este ca o pânză de păiajen ce riscă să se rupă la cel mai mic zgomot, ci și cum să conduc negocierile unei discuții extrem de importante, despre necesitatea purtării pantalonilor la copii mici. Chiar și în zilele mele cele mai optimiste, recunosc că părăsirea casei se întâmplă numai atunci când pregătirea meticuloasă se ciocnește cu norocul chior. Cu toate acestea, unele momente sunt încă suprasolicitante. Aș mai avea nevoie de încă 4 mâini și 8 perechi de ochi, eventual o inimă de rezervă pentru a putea absorbi toate acele îmbrățișări pufoase ce vin din partea lor. CITEȘTE ȘI: Lecții importante de viața pe care ni le dau copiii
INFO Clubul Bebelușilor: Provocările vieții de mămică – pierderea caloriilor
Mai în glumă, mai în serios, specialiștii de la Medical Humour au încropit un contor de calculare a caloriilor pe care le pierde o mamă care îngrijește zilnic un bebeluș și un copil de vârstă mică. Iată care sunt activitățile zilnice care te slăbesc cel mai repede, conform calculelor lor:
Schimbarea scutecului
- Scutecul ud …………………………………………………………….. 37 kcal
- Scutecul murdar ……………………………………………………… 78 kcal
- Diaree ………………………………………………………………….. 121 kcal
(scade încă 500 kcal, dacă schimbi scutecul doar cu o mână!)
Hrănire
- Alăptare ……………………………………………………………….. 500 kcal
- Cu piureuri pentru bebeluși ………………………………………. 43 kcal
- Cu mâncare gătită de tine ……………………………………….. 132 kcal
Baia zilnică
- Când e mic și imobil ………………………………………………. 87 kcal
- Când mai crește și poate să iasă din cădiță ……………….. 128 kcal
- După diaree ………………………………………………………….. 329 kcal
Extragerea unui jucării încă neachiziționate…
- Din mâinile copilului ……………………………………………… 45 kcal
- Din gura copilului ………………………………………………….. 98 kcal
(dacă opune rezistență, mai scade 200 kcal; dacă opune, rezistență și urlă, mai scade 400 kcal!)
Căutând răspunsurile la următoarele întrebări posibile
- „Mami, ce înseamnă bârfă?“ …………………………………….. 52 kcal
- „Ce este Marean Vanghelie?“ …………………………………… 85 kcal
- „Ce e ăla sex?“ ………………………………………………………. 300 kcal
Uneori, sunt o adevărată mamă-eroină, gestionând două situații imposibile în același timp. Imaginează-ți cum e să cureți de caca un bebeluș întins pe o bancă și celălalt copil din dotare, cel de trei ani, să o ia la fugă către trecerea de pietoni a unei străzi aglomerate. Am făcut asta! Am trecut testul! Alteori, mă surprind gândindu-mă cum aș putea să-i calmez pe amândoi în același timp, să-i scot din priză în așa fel încât să prind 5 minute sub duș sau să pot face un pas în afara casei, singură.
Felicitări! Ești mămică! Ai trecut prin cel mai înălțător moment din viața ta de femeie. Povestește-ne și tu cum a decurs nașterea ta: naturală sau prin cezariană, într-un spital de stat sau o maternitate privată? Împărtășește experiența ta altor mame! Povestea ta poate să le ajute! Trimite-ne povestea ta cu titlul NAȘTEREA MEA, la adresa [email protected] și adaugă câteva fotografii din primele voastre zile împreună, mami și bebe. Noi le vom publica cu drag, împreună cu povestea scrisă de tine.
Apoi, în câteva momente, toată lumea doarme liniștită și eu mă gândesc că ar fi tare de tot să pot ajunge cu mâna telefonul de pe noptieră fără să trezesc boțul cald de carne care doarme pe pieptul meu. Cum ar fi să-i pot scrie prietenei mele – cu care n-am mai vorbit de un veac și jumătate – Sunt vie! Trăiesc! Doar că pe alte coordonate decât înainte… gândul se transformă în faptă, mâna apucă telefonul, cred că zâmbesc deja gândindu-mă la fața celei care va primi mesajul meu, dar bebe începe să se agite și, uite-așa, s-a zis cu evadarea mea. Citește pe larg despre: Tipurile de atașamentul mamă-copil. Ce impact au în dezvoltarea și în devenirea copilului ca adult. Tu în ce tip te încadrezi?
Mi-e dor de prietenii mei, mi-e dor de oamenii mari care pot purta o discuție, mi-e dor să mă reconectez cu viața de dinainte. Îmi fac o promisiune, mică, ce-i drept, să nu uit să trimit totuși mesajul la care mă gândisem azi – poate la culcare, dacă nu voi fi epuizată, poate la dușul ăla pe care mi-l tot promit, poate în parc, când doarme bebe și copilul se va juca liniștit. Până una-alta, sărbătoresc în stil mămicesc un an decât sunt mamă de doi. Nu știu să-ți spun prea multe despre anul acesta – unele s-au estompat în insomnie, pe altele le-am pierdut printre sarcini – dar voi reveni. Nu e ușor, dar e fabulos să vezi că poți să faci toate astea.
CITEȘTE ȘI: Școala somnului pentru bebeluși | Cum creezi o rutină a somnului după metode blânde
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
