Pentru că am trecut prin asta, cel mai înfricoșător moment din viața unei viitoare mămici este cel în care află că mediul intrauterin nu mai este potrivit pentru dezvoltarea bebelușului, care se va naște înainte de vreme. Este ceea ce i s-a întâmplat și mămicii care a acceptat să își împărtășească povestea cu noi și cu voi. Mă numesc A și povestea mea nu este neapărat uimitoare, dar pentru mine e deosebita și m-a marcat. După ce am decis că vrem să devenim părinți, am încercat timp de 6 luni să rămân însărcinată, și am fost dezamăgită de fiecare dată când îmi venea menstruația.
Când, în sfărșit, a fost vorba despre sarcină, am avut o scurgere ușoară, de culoare mai închisă, și am crezut că urmează să îmi vină, am plâns în seara aceea, până am adormit, epuizată. Apoi a trecut o zi, au trecut două, scurgerea nici nu înceta, nici nu venea ciclul, așa că am decis să fac un test de sarcină. Negativ. M-am programat la medic, iar ecografia a relevat că s-ar putea să fie o sarcină, dar e foarte mică, sau s-ar putea să fie un cheag de sânge.
Vestea că sunt gravidă a căzut ca un trăsnet
Am făcut betaHGC și abia atunci s-a confirmat prezența sarcinii. Și eu, și soțul, eram în culmea fericirii, toate mergeau bine, controalele arătau că totul e în regulă, urma să avem o fetiță. Totul a fost bine și frumos, până la morfologia de trimestrul II, când medicul a văzut că lichidul amniotic scăzuse considerabil, nu se știa din ce cauză, căci eu nu aveam scurgeri vaginale. Atunci, mi-a spus că e posibil ca bebelușa să ajungă să sufere în burtică, și că e nevoie de multă atenție. Vestea a căzut ca un trăznet. Perioada în care a scăzut lichidul amniotic a coincis cu o răceală ușoară de-a mea, dar acum mă gândesc că poate am fost infectată cu covid și nu am știut, și virusul a provocat toată această poveste.
Restricție de creștere uterină – S-a decis că era mai bine să o scoatem pe bebelină
Mergeam mai des la control și am făcut injecțiile cu dexametazonă, pentru maturarea plămânilor bebelinei, ca să aibă șanse cât mai bune după naștere. La 35 săptămâni am fost internată, ca să pot sta sub observație. După 2 zile de spitalizare, medicul a decis că e mai bine să o scoatem pe bebelină, deoarece, din cauza lichidului amniotic în cantitate atât de mică, avea restricție de creștere uterină de cam 2 săptămâni.
Am născut prin cezariană, mi s-a făcut anestezie și după câteva minute am auzit cel mai frumos țipăt din lume, pe cel al fetiței mele. Am născut la 9:30 într-un spital de stat din București, apoi am ocupat un pat de Terapie Intensivă pentru câteva ore. Mi s-au dat calmante de câte ori am cerut, asistentele au fost foarte drăguțe, au venit și din proprie inițiativă, de mai multe ori, să mă întrebe dacă am nevoie de ceva.
CITEȘTE ȘI: Nașterea NU trebuie să fie un eveniment de care femeile să se TEAMĂ! Georgiana a născut în 20 de minute
M-am refăcut greu după cezariană. Am crezut că mă rup în bucăți
La ora 17:00 mi s-a spus că trebuie să mă mut în salon, deoarece au avut loc multe nașteri în ziua respectivă și nu mai aveau paturi disponibile. Când m-am ridicat, am crezut că mă rup în bucăți, vedeam totul în ceață, abia dacă puteam să respir. Asistentele au avut răbdare cu mine, m-au ajutat să ajung în salon, deși a trebuit să urc scări, la nici 8 ore după operație. În salon, stăteam cu încă o fată, asistenta venea din când în cânnd să vadă dacă avem nevoie de ceva, sau dacă vrem să ne ajute să mergem la baie. Deplasarea era un chin, dar groaznic era să mă ridic în șezut. Preferam să stau în picioare, decât să mă așez, ca să mă ridic din nou. CITEȘTE PE LARG DESPRE: Recuperarea mamei după naștere
Fetița mea m-a motivat să mă refac foarte repede. Nu am avut probleme medicale, din fericire, dar am stat mai mult în spital, ca să ajungă la greutatea potrivită pentru externare. S-a născut prematur, la 2100 g și 43 cm, așa că nu a reuțit să sugă la sân, pompa de muls nu era de ajutor, aveam mereu stresul că nu ia destul în greutate, așa că am pierdut laptele. Asta m-a adus aproape de depresie, căci îmi dorisem foarte mult să o alăptez. Din fericire, acum suntem bine amândouă și ne pregătim pentru petrecerea de 1 an!
INFO CLUBUL BEBELUȘILOR: Nașterea prematură înseamnă riscuri crescute pentru bebeluș, dar uneori, să rămână în uter până la termen este și mai periculos. Din fericire, progresele făcute de medicină permit supraviețuirea sănătoasă a multor prematuri, mai ales a celor mari, cum e fetița din povestea relatată de A.
M-am bucurat foarte mult să descopăr că nașterea poate fi o experiență liniștită și într-un spital de stat, că mamele sunt tratate cu respect și blandețe și grijă atunci când își aduc pe lume bebelușii. Imi dă speranță că lucrurile vor merge din ce în ce mai bine, și că alegerea de a naște la privat nu va mai avea legătură cu comportamentul personalului medical. CITEȘTE ȘI DESPRE: Prima respirație a nou născutului și primele momente ale mamei cu nou născutul
