Lăuzia, cunoscută și cu denumirea de lehuzie, este o perioadă de 40 zile după venirea pe lume a bebelușului mult visat și așteptat. Deși nu se discută prea des despre ea, lauzia este o perioadă dificilă pentru proaspăta mămică, aflată în plină recuperare după naștere, supusă unei furtuni hormonale fără precedent și responsabilă pentru nou-născutul complet dependent de ea.
Corpul lehuzei seamănă mai mult cu cel al fostei gravide, decât cu cel de dinainte de sarcină, lucru care poate fi dificil de acceptat. Eliminarea lohiilor poate fi mult mai abundentă decât te-ai fi așteptat sau, dimpotrivă, poate decurge mult mai blând, ceea ce evident că te va pune pe gânduri. Incontinența urinară nu este nici ea tocmai rară, deși nimeni nu vorbește despre ea, iar plecatul de acasă este o provocare uriașă pentru că fiecare scâncet al bebelușului duce la pătarea involuntară și incontrolabilă a bluzei. Să vedem ce spun mamele despre perioada de lăuzie:
Mai bine să nu îmi amintesc! Prefer să uit ce a fost greu, efectiv nu mă puteam uita in oglinda la mine și mă dureau toate… La a doua cezariană, vindecare grea, am făcut baie singură la bebe cred că a treia zi pentru că nu avea cine să mă ajute. Dureri de cap, de spate, la operație, furia laptelui, fetița cea mare foarte agitată, eu foarte nervoasă, am crezut că nu mă mai pun niciodată pe picioare. Și uite că am rezistat. Să mai adaug? Nu, că restul le-am uitat…
A fost epuizant pentru că eu nu aveam lapte și bebe plângea din oră în oră și eu plângeam cu el și a scăzut în greutate și a fost… apoi a primit formula și a dormit și a crescut în greutate și i-a fost bine la bebe… eu am rămas cu insomnie … Citește și despre: Baby blues se instalează la 3 – 4 zile după naștere
Eu acum sunt în perioada lăuziei. Am doar 10 zile de la naștere și mă simt obosită, stresată, panicată și nu înțeleg de ce… Nu prea vreau să văd pe nimeni, să stau acasă doar eu cu familia… nu știu dacă e chiar ok… Chiar nu ar trebui să mă simt așa.
Eu eram fericita, de abia așteptam să se trezească Dominic. Dar eram și stresată de fiecare dată când plângea, eram panicată pentru că el este primul copil și îmi era teamă pentru că nu îmi dădeam seama ce avea. Colicile lui erau și durerea mea, plângeam odată cu el. Noaptea nu dormeam aproape de loc. Mi-a fost foarte greu, dar eram fericită pentru că mi l-am dorit foarte mult. Acum are 1 an jumate. Mă simt o adevărată mamă. Mă simt o eroină când reușesc să îl fac să zâmbească, să se oprească din plâns. Și sunt mândră de el pentru că învață foarte repede. Sunt uimită că la 1 an și 6 luni să știe toate cele. Tot: stresul, plânsetele, durerea la naștere au meritat 100℅.
Film horror, stres, panică, agitație, oboseală, nevoie să strângi pe cineva de gât, interesant a fost că fiecare era deștept în a da sfaturi și a ajuta deloc, deci diareea verbală din exterior a pus capăt, drept dovadă nu am mai putut alăpta.
Cea mai groaznică perioadă din viața mea, fiind prima naștere am plâns foarte mult, am devenit tristă, nu voiam să văd pe nimeni și să vorbesc cu nimeni, eram stresată, agitată etc… Abia mi-am revenit
N-am avut absolut nimic negativ, din contră. M-am simțit împlinită, stăteam cu orele să-mi privesc copilul mult așteptat. Viața mea este mult mai frumoasă de când îl am pe Efrem în ea. Citește pe larg despre: Depresia post-partum poate afecta orice mămică!
Descoperă în CLUBUL BEBELUȘILOR totul despre:
NAȘTERE | NUME COPII | NOU NASCUT | BEBELUSI | PRIMUL AN | ALAPTARE
M-am simțit recunoscătoare că sunt mamă!
O perioadă relativ linistită, dar plină de emoții, teamă și griji să nu se întâmple nimic bebelușei! Am avut sprijin în soțul meu și mama soacră!
O perioadă foarte grea cu plânsete, anxietate, nu voiam să vorbesc cu nimeni, aveam impresia că nu mă înțelege nimeni, stres, oboseală, am fost ajutată doar de soțul meu.
Epuizare mai ales noaptea, ca nu voia să doarmă….Am început să plâng că sunt o mamă denaturată că nu știu ce să-i fac noaptea… Noroc cu ajutorul soțului, a stat el cu bebe noaptea, numai ca să mă pot odihni și eu
Epuizant.Toată noaptea stăteam cu el în brațe că nu dormea. Stătea numai la sân. Ba dormea foarte puțin, ba plângea de la colici. Dar mămicile sunt forțoase
Rana operației de cezariană infectată, bebe care plângea toată noaptea sau se văita, sfaturi și păreri necerute și nevrute de la neamuri care nu aveau altceva mai bun de făcut decât să vină de 7 ori pe zi în vizită (soacra și cumnatele) și multe altele, am plâns în alea 40 de zile mai mult decât în ultimii ani, dar ușor mi-am revenit și am pus toate lucrurile și persoanele la punct. Acum mă bucur de bebelușul și de soțul meu fără prea mult stres… Citește și despre: Scrisoarea mamei trecută prin depresie post partum
