Cum învață un nou-născut, cum se dezvoltă simțurile și cum îl putem susține prin lucruri simple și firești
Primele luni ale unui bebeluș sunt o miraculoasă explozie de dezvoltare. În fiecare zi, copilul descoperă ceva nou: un sunet, o lumină, o atingere, un chip. Și, fără ca noi să realizăm, în acel trup micuț, creierul construiește mii de conexiuni noi pe secundă. Cercetările arată că peste 75% dintre sinapsele cerebrale se formează după naștere, atunci când copilul începe să interacționeze cu lumea. De aceea, felul în care îl ținem, îl privim sau îi vorbim are o importanță uriașă. Așa răspundem promp nevoii primordiale de îngrijire cu afecțiune.
Un nou-născut învață lumea prin tine. Prin vocea ta, brațele tale, mirosul tău, privirea ta. Tot ce trăiește lângă tine devine fundația viitorului lui emoțional. Nu are nevoie de mult… doar de tine: prezentă, blândă, conectată. Și asta e mai mult decât suficient pentru creierul lui în plină dezvoltare.
Învață bebelușii prin simțuri?
Da. Nou-născuții învață din tot ce simt: ceea ce văd, aud, ating, miros sau gustă. Simțurile lor sunt „poarta” prin care creierul primește informații esențiale pentru dezvoltarea conexiunilor neuronale. Simțurile nu sunt complet mature la naștere, dar sunt suficient de active pentru a-l ghida în procesul de adaptare.
De ce este imitația atât de importantă pentru învățare?
Pentru că imitația este primul lor limbaj social. Bebelușul îți observă expresiile, îți urmărește gura când vorbești, încearcă să reproducă sunete sau grimase. Nu copiază perfect, ci creativ. Psihologii spun că imitația este un mod de a învăța cine sunt ceilalți și cine sunt ei înșiși.
Cum se dezvoltă simțurile unui nou-născut?
Cum evoluează auzul la bebeluși?
Auzul este funcțional la naștere, dar se rafinează rapid în primele zile. Nou-născuții:
- tresar la zgomote puternice;
- întorc capul spre sursa sunetului;
- preferă vocile umane, mai ales vocea mamei (pe care au auzit-o în uter).
Această preferință îi ajută să se atașeze emoțional și să înceapă procesul de învățare a limbajului.
Ce rol are atingerea la un nou-născut?
Este esențială. Simțul tactil este cel mai bine dezvoltat simț la naștere. Atingerile blânde, piele-pe-piele, masajul, legănatul sunt printre cele mai puternice forme de reglare emoțională. Ele reduc stresul, stabilizează ritmul cardiac și întăresc legătura părinte-copil.
Ce vede, de fapt, un nou-născut?
Vede, dar neclar. La naștere:
- imaginea este încețoșată;
- poate focaliza la 20–25 cm (exact distanța până la fața părintelui când e ținut în brațe);
- preferă fețele umane;
- își recunoaște mama după doar câteva zile.
Acuitatea vizuală crește rapid, stimulată de contrast, lumină, mișcare și expresiile feței.
Pot bebelușii scana mediul încă de la naștere?
Da. Studii cu camere infraroșii au arătat că nou-născuții scanează mediul de până la două ori pe secundă. Sunt atrași de marginile obiectelor, de contraste și de mișcare, semne timpurii ale dezvoltării percepției vizuale.
Când apare coordonarea ochi–mână–gură?
Primele încercări apar chiar din a doua săptămână de viață. Bebelușul încearcă să atingă sau să apuce ce vede. Chiar dacă ratează des, aceste mișcări sunt antrenamente pentru viitoarele abilități motorii.
Cum îl putem sprijini pe bebeluș în procesul lui natural de învățare?
Sunt necesare jucării speciale sau programe de stimulare?
Nu. Pentru un nou-născut, părintele este cel mai important „mediu educațional”. Lucrurile care sprijină cu adevărat dezvoltarea:
- contactul piele-pe-piele;
- vocea blândă a părintelui;
- privitul față în față;
- rutina;
- liniștea și predictibilitatea.
Care este cel mai puternic stimul pentru creierul bebelușului?
Prezența afectuoasă a părintelui.
Conectarea emoțională (privirea, vocea, tandrețea) este mai puternică decât orice jucărie. Ea reglează sistemul nervos și pune bazele atașamentului sigur, esențial pentru sănătatea emoțională pe termen lung.
Cum percepe un nou-născut lumea în primele luni?
| Simț / Abilitate | Ce poate bebelușul | Cum îl ajută părintele |
| Auz | Recunoaște vocea mamei, tresare la zgomote, preferă vocile umane | Vorbește-i blând, cântă-i, evită zgomotele bruște |
| Văz | Vede neclar, focalizează la 20–25 cm, preferă fețele | Ține-l aproape, lasă-l să îți vadă fețele și expresiile |
| Atingere | Reacționează puternic la contact, se calmează la piele-pe-piele | Ține-l în brațe, fă masaj, poartă-l |
| Miros/Gust | Recunoaște mirosul mamei, preferă mirosuri familiare | Oferă-i apropiere, păstrează rutina olfactivă |
| Mișcare | Se liniștește la balans, detectează schimbări de poziție | Leagănă-l ușor, poartă-l într-un sling sau wrap |
Ce se întâmplă în creierul bebelușului în primele luni?
De ce sunt experiențele timpurii atât de importante?
Pentru că în această perioadă creierul este extrem de plastic. Conexiunile neuronale se formează cu o viteză uimitoare, iar experiențele pozitive (siguranță, contact, blândețe) devin fundația dezvoltării viitoare.
Cum influențează relația cu părintele dezvoltarea creierului?
Psihologii și neurobiologii (Allan Schore, Daniel Siegel) subliniază că relația securizantă cu părintele este „mediul” în care creierul se dezvoltă cel mai bine. Copilul învață să se regleze emoțional prin reglarea oferită de adult.
Concluzie pentru părinți
Nu trebuie să faceți lucruri extraordinare ca să sprijiniți dezvoltarea bebelușului.
Pentru el, voi sunteți extraordinarul. Felul în care îl priviți, îl țineți în brațe, îl liniștiți și îi răspundeți la plâns este cea mai puternică formă de învățare. Tot ce trăiește acum va conta enorm pentru felul în care va crește.
Întrebări frecvente
Cât de repede învață un nou-născut?
Mult mai repede decât credem. În primele luni se formează milioane de conexiuni neuronale pe secundă.
Se poate suprastimula un bebeluș?
Da. Prea multe jucării, zgomote sau lumini îl pot agita. Ritmul lent și blând este cel mai potrivit.
Când începe bebelușul să recunoască fețele?
Cercetările arată că în primele 7–14 zile recunoaște deja chipul mamei.
Este normal ca bebelușul să prefere vocea mamei?
Da. Este vocea pe care a auzit-o 9 luni în uter. Preferința aceasta contribuie la atașament.
Cum îl stimulez corect fără să exagerez?
Prin lucruri simple: contact piele-pe-piele, vorbit, cântat, privit, rutină și multă blândețe.
Bibliografie
- Cole, M., & Cole, S. – Psihologia dezvoltării
- Golu, M. – Psihologie dezvoltării
- Rayner, P., et al. (2012) – Studii privind dezvoltarea timpurie
- Schore, A. – Affect Regulation and the Origin of the Self
- Daniel Siegel – The Developing Mind
- American Academy of Pediatrics – Ghiduri de dezvoltare timpurie
- Harvard Center on the Developing Child – Working Papers on Brain Architecture
- Tiffany Field – Cercetări privind bondingul și atingerea la nou-născuți
- Dacey & Travers – Studii despre imitația la copii
