Placenta se poate mânca după naștere sub forma de capsule (placentofagia)
Alegerea de a consuma sau nu placenta aparține în totalitate fiecărei mămici în parte, aceasta informându-se asupra beneficiilor sau riscurilor fără a ține cont de prejudecațiile celor din jur dar în continuă colaborare cu medicul care poate îmbrățișa ideea sau nu.
Totuși eliminând partea științifică, să nu uităm de rolul sacru care este atribuit acestui organ: legătura dintre mamă și puiul ei.
Placenta este acel organ de legătură dintre mamă și făt, care oferă oxigen și substanțe nutritive copilului dar în același timp înlătură și substanțele nefolositoare. Placentofagia reprezintă consumarea propriei placente sau chiar și a altei persoane de către mamă, sub forma unor capsule sau preparată termic: fiartă sau pregătită la abur. Acest fenomen este practicat de către mamele din națiunile asiatice de mii de ani, acestea crezând cu tărie în efectele tămăduitoare ale placentei. Poate părea bizar dar există un strop de adevăr științific care susțin efectele benefice ale consumării placentei, deoarece placenta în sine conține hormonul de stimulare tiroidiană, interferon care activează imunitatea celulară și prolactina care stimulează lactația.
Ce mai conține placenta?
- vitamine B6 și B12
- proteine
- fier
- grăsimi.
Cât cântărește placentă? În medie placenta are o greutate de 500g dar poate varia în funcție de greutatea copilului.
Beneficiile consumului placentei sub formă de capsule:
– conține hormonii naturali ai mamei
– oferă energie și restaurează depozitele pierdute de fier
– influențează recuperarea prin contribuirea la o perioadă postpartum pozitivă, înlăturând depresia postanatala sau baby blues
– crește producția de lapte deoarece conține lactogen și prolactină
– reduce hemoragia postnatală.
Pe lângă celelalte beneficii, s-a demonstrat că ingerarea placentei contribuie și la reducerea stresului postpartum datorită faptului că aceasta conține un hormon CRH care eliberează corticotropina ACTH, produsă în mod natural în organismul nostru de către hipofiză. Indiferent de modul de consum al placentei, sub formă de capsule sau preparată termic, mămica trebuie să fie atentă la condițiile în care este preparată aceasta, deoarece organul placentar poate fi sursa unor infecții care se pot transmite către mama sau către făt în cazul în care acesta este alăptat la san. Dacă se observă reacții adverse după admnistrarea placentei sub orice formă, se va opri imediat consumul acesteia.
Știai că aproximativ 50% dintre femei aleg metoda încapsulării, placenta fiind deshidratată, rezultând o pulbere, conținut care este încapsulat și consumat sub forma unui medicament?
Cât durează procesul încapsulării placentei?
Întreg procesul se desfășoară într-un interval de 24-48h. Încapsularea placentei sub formă unor capsule, respectă următorii pași:
– se sterilizează câmpul steril
– se spală placenta până se curăță complet de orice urmă de produs sangvin
– se fierbe placenta pe abur
– se feliază și se lasă la deshidratat aproximativ 18h într-un deshidrator
– bucățile de placentă se încorporează în blender până la transformarea lor în pudra fină
– conținutul se încapsulează cu ajutorul unor ustensile destinate acestui procedeu
– capsulele pot avea anumite arome de fructe: portocale, banane sau pot fi chiar și vegane.
Consumarea placentei de mamă. Există riscuri?
Pe lângă argumentele aduse în favoarea consumului placentei, doresc să atrag atenția și asupra eventualelor riscuri care pot apărea, indiferent de metoda aleasă (termic, capsule). Placenta este un organ complicat care hrănește fătul în creștere prin schimbul de substanțe nutritive și oxigen și filtrarea deșeurilor prin cordonul ombilical. Cel mai frecvent preparat al placentei – sub formă de capsule – se realizează prin deshidratarea placentei sau prin prelucrarea placentei brute, dar s-au cunoscut și cazuri în care unele mămici erau dispuse să consume placenta chiar sub formă crudă, riscând astfel apariția unei infecțîi, procedeu periculos atât pentru mămica implicată cât și pentru copilul acesteia.
Aceste preparate nu distrug complet bacteriile și virușii infecțioși pe care ar putea să îi conțină placenta. S-a dovedit că există riscul ca bebelușul să dezvolte o infecție cu streptococ de grup B în urma consumului placentei de către mama, infecție care se transmite bebelușului prin laptele matern. Bacteria odată ajunsă în sistem poate produce septicemie sau chiar meningită dacă aceasta parcurge traseul către creier și nu se intervine rapid în vederea unui tratament eficace.
Metalele grele precum mercurul, plumbul și cadmiul sunt elementele toxice care traversează placenta și cunoscute ca fiind cele care se acumulează în țesuturile fetale. Expunerea prenatală la mercur și plumb reprezintă o amenințare pentru sănătate, în special pentru creierul în curs de dezvoltare al fătului. Expunerile fetale la plumb și cadmiu se corelează cu greutatea redusă la naștere și riscul unei nașteri premature. Deși aceste metale sunt prezente într-o cantitate mai mică în componenta placentei, nu este exclusă o anumită problemă de sănătate care ar putea fi dăunătoare atât bebelușului dar și mămicii. CITEȘTE ȘI: ABC-ul alăptării. Tot ce trebuie să faci pentru ca alăptarea bebelușului să fie o plăcere!
Acest act care poate este considerat de unii ca fiind unul de tip antropofag (canibalism), este la fel de controversat ca și în cazul mamelor care își șterg sau își îmbăiază pruncii născuți prin cezariană cu secreții vaginale, care ar oferi o șansă în plus acestor copii de a-și restabili microbiomul natural prin stimularea multiplicării bacteriilor bune. În România, placentofagia nu este un procedeu atât de „în vogă” iar din cauza faptului că placenta face parte din categoria deșeurilor medicale, sunt necesare o serie de formulare care trebuie completate pentru a intra în posesia organului. CITEȘTE ȘI: Primul An al bebelușului pe săptămâni – Primele 52 de săptămâni de viață
