Studiile antropologice arata ca normele sociale din prezent privind ingrijirea bebelusului sunt straine de evolutia umana si de nevoile bebelusului. Cum isi ingrijesc societatile primitive bebelusii si ce este bine sa pastram?
O caracteristica esentiala a ingrijirii bebelusilor si copiilor mici in unele triburi care isi continua existenta departe de civilizatie este mentinerea apropierii dintre mama si cel mic.
Contactul fizic apropiat este o regula, iar adultii indeplinesc imediat cererile bebelusilor si manifesta indulgenta fata de joaca acestora.
In primele luni de viata, bebelusii sunt in contact fizic cu un adult, de cele mai multe ori mama, in 90% din timp. Acest contact piele pe piele scade catre 25% din timp atunci cand bebelusul implineste un an si jumatate. Bebelusii si copiii dorm alaturi de mama, dar si tatal se odihneste in apropiere.
Plansul, in copilaria frageda, nu este considerat un semn de alint si nu are nici o alta conotatie negativa. El este privit pur si simplu ca o normalitate a copilariei.
Atunci cand li s-a sugerat ca bebelusii care plang mult ar trebui dezvatati de obiceiul de a se cere mereu in brate, femeile din aceste triburi au replicat cu mirare:”Nu va dati seama ca este doar un bebelus, si de aceea plange? Sigur ca trebuie luat in brate! Nu intelege, de aceea plange. Mai tarziu, va intelege si nu va mai plange!”.
Aceasta replica sintetizeaza perfect instinctul speciei umane nepervertite de restrictiile sociale, despre cresterea si ingrijirea bebelusilor.
Cresterea nu poate fi accelerata, copiii cresc in etape si au nevoie sa li se raspunda prompt deoarece ar fi pur si simplu gresit sa nu o faci.
Metode ca cry it out sunt absolut aberante din punctul lor de vedere. In aceste populatii, dureaza in medie 6 secunde pana cand i se raspunde unui bebelus care plange. Se mandresc cu puterea de a anticipa nevoile bebelusilor inca inainte ca acestia sa planga. Sunt capabili sa anticipeze momentul in care bebelusul va urina sau defeca, astfel ca il scot din sistemul de purtare (echivalent wrapului) la timp.
Tolereaza pana si gesturile agresive ale copiilor mici, spunand ca nu este decat o alta etapa in dezvoltarea lor. Atunci cand cineva nu manifesta acelasi grad de toleranta, nu ezita sa concluzioneze ca „El nu iubeste copiii”.
Se aplica oare aceste norme de comportament si altor populatii?
Apropierea fizica si alaptarea prelungita sunt intalnite pe tot Globul. Purtarea bebelusului este caracteristica mai ales populatiilor umane care strabat distante mari in cautarea hranei. Eschimosii de exemplu au imbracamintea femeilor croita special pentru a permite contactul piele pe piele cu bebelusul.
Si apropierea dintre mama si bebelus in timpul somnului a fost studiata in mai multe culturi. Aceasta proximitate reprezinta regula, nu exceptia.
Studiul a 90 de societati preindustriale a revelat ca in 46% dintre ele, mama si bebelusul dormeau in acelasi pat, 33% dormeau in aceeasi camera dar nu se stie daca in paturi separate sau in acelasi pat, si numai 21% dintre mame si bebelusi dormeau in aceeasi camera, dar in paturi separate. Nu exista, in istorie, societati umane in care mama si bebelusul sa fi dormit in incaperi separate, nici cand acestea erau disponibile.
Cercetatorii admit ca lipsa de spatiu ar fi putut reprezenta un motiv, dar macar un studiu efectuat in Statele Unite a demonstrat fara dubiu ca mamele si copiii mici dormeau in aceeasi camera, chiar daca mai multe incaperi erau disponibile. Odata cu dezvoltarea societatii industrializate, a inceput separarea spatiului de somn al mamei si a copilului, al caror somn in contact fizic direct reprezentase regula timp de mii de ani.
Ingrijirea intensa a puilor de mamifere reprezinta una dintre principalele caracteristici evolutioniste. La momentul aparitiei primatelor, grija mamiferelor pentru pui devenise deja absolut fascinanta. Absolut toate speciile de maimute isi cresc puii in contact fizic direct 23 de ore din 24, acest interval de timp scazand incet, doar pe masura ce puiul creste si devine din ce in ce mai independent.
Studiile antropologie si etnografice arata ca societatile simple sunt mult mai tolerante si mai apropiate de copii decat cele evoluate.
Studiile efectuate de 2 medici pediatri in doua populatii tribale arata ca contactul fizic intim intre mama si bebelus, intarcarea tarzie si raspunsul prompt la plansul bebelusului sunt caracteristice societatilor primitive.
Timpul acordat ingrijirii bebelusului si copilului mic este net mai mic in societatile avansate si industrializate, decat in cele tribale.
Intrebarea este, nevoile bebelusilor nascuti in prezent in societatile avansate, sunt diferite de cele ale bebelusilor nascuti in societati primitive sau nascuti acum cateva mii de ani?
Schimbarile pe care societatea le impune acum mamei, trasand norme clare care separa mama de puiul ei inca din primele minute dupa nastere, si care insista si accentueaza separarea, insistand pe idei ca independenta mamei si stimularea independentei bebelusului, sunt ele benefice?
