Am născut amândoi copiii prin cezariană. Nu știu cum se simte travaliul. Soarta a făcut să nu fiu nici măcar nevoită să aleg… Din cauza unor fibroame uterine mari, doctorul meu m-a sfătuit să aleg cezariana pentru a aduce copiii pe lume. Dar la acea vreme nu aveam nicio idee ce urmează să se întâmple. Mai suferisem o operație care necesitase un concediu de câteva săptămâni și m-am gândit că va fi același lucru. Nu a fost.
Cele mai multe femei care nasc prin cezariană se pricopsesc cu o cicatrice orizontală, pe linia bikinilor care le oferă posibilitatea ca următoarea naștere, dacă își doresc, să fie vaginală. La mine nu s-a putut nici asta… Din cauza poziției fibroamelor mele, doctorul mi-a recomandat o incizie verticală. Și e mare. La a doua naștere, văzându-mi cicatricea, mi-a explicat că risc o ruptură uterină, așa că ales iar cezariana.
Ambele nașteri au fost programate cu dată fixă în calendar încă din primul trimestru de sarcină. În felul acesta, spunea medicul, voia să se asigure că sarcinile au cel puțin 37 de săptămâni și nici nu risca să intru în travaliu prematur.
Pregătirea pentru cezariana programată
Să vă explic ce înseamnă o operație de cezariană. Cu câteva zile înainte de operație, am fost la consult și mi s-a comunicat ora la care eram programată pentru operație. Mi s-a mai spus să fac duș înainte și să port haine proaspăt spălate pentru a preveni orice infecție. Mi-a mai spus că ar fi bine dacă mi-aș rade părul pubian, și m-a rugat să nu beau și să nu mănânc nimic după miezul nopții de dinaintea operației.
Cea mai bună parte a unei cezariene programate este că știi exact ziua în care copilul tău vine pe lume. Prima mea cezariană a fost programată într-o dimineață. Am ajuns la spital, m-am cazat, am fost condusă într-o cameră unde m-am schimbat într-un halat special. O asistentă a intrat apoi și mi-a spălat abdomenul cu soluții dezinfectante și mi-a ras părul pubian, deși o făcusem și eu.
Apoi m-a dus în sala de operații unde m-am întâlnit cu anestezistul. El mi-a explicat cum va funcționa anestezia epidurală, apoi a administrat-o în timp ce eu stăteam în picioare. Apoi m-a ajutat să mă întind pe un pat.
Ce presupune operația de cezariană
Operația de cezariana înseamnă tăierea mai multor țesuturi. Prima incizie se face tăind pielea, stratul de grăsime de sub piele și mușchii de sub grăsime. Nu simți nimic. Poate doar puțină presiune. Tăind straturile de care ți-am zis, doctorul ajunge la uter și face o altă incizie în perete uterului. De regulă, această tăietură este orizontală, fiind mai puțin riscantă, dar poate fi și verticală, iar cea orizontală poate fi mai sus, ori mai jos. Depinde și de poziția copilului.
Apoi se deschide sacul amniotic. Acum e posibil să simți presiunea de care îți spuneam (sau ca o smucitură), pentru că medicul scoate copilul. Copilul e pasat unui neonatolog, care îi aspiră secrețiile din nas și gură, se asigură că respiră bine și ți-l pune repede pe piept ca să vă cunoașteți. În timp ce tu îți admiri bebelușul, medicul desprinde placenta și o îndepărtează, apoi închide inciziile strat după strat. Toată operația poate dura între 45 de minute și o oră, dar după primele 20 de minute deja îți poți ține copilul în brațe.
CITEȘTE ȘI: De câte ori poți naște prin CEZARIANĂ?
Ce se întâmplă după cezariană și nu-ți spune nimeni
Cu toate acestea, deși o cezariană ar putea părea mai ușoară decât o naștere vaginală, nu este adevărat. Deși a fost bine să știu când copilul meu se va naște și să îmi planific viața în jurul acelei date, recuperarea după o cezariană nu este o glumă.
O cezariană este o intervenție chirurgicală majoră care te poate afecta ani de zile după. Eu am avut probleme după prima cezariană luni de zile – perioadă în care nu mi-am simțit mușchii abdominali din jurul inciziei, am avut probleme cu vezica urinară (atinsă în timpul operației de cezariană), dar și cu durerea resimțită în mușchii burții. Dincolo de durerile fizice și problemele medicale, după prima naștere am trecut printr-o depresie post-partum destul urâtă.
Mă simțeam incapabilă să-mi îngrijesc nou-născutul și plângeam zilnic că nu-l pot ajuta atât cât avea el nevoie de mine. Nimeni nu-ți spune la ce să te aștepți după o astfel de naștere și, de cele mai multe ori, femeile care nasc prin operație de cezariană sunt văzute prost de oameni care spun că „ai ales calea simplă“.
CITEȘTE ȘI DESPRE: A naște prin cezariană NU înseamnă că „alegi calea UȘOARĂ“
Apoi, mai e cicatricea. Mare, urâtă, cu margini zimțate. Câteodată mi-e rușine să mă dezbrac chiar și în fața soțului…
După a doua naștere, am decis să vorbesc despre asta și v-am scris. Nimeni nu te pregătește cu adevărat pentru ceea ce se întâmplă după o cezariană. Niciun doctor nu-ți spune că vei rămâne cu o cicatrice (eu am două!) și că abdomenul tău nu va mai arăta OK. Sau că mușchii din zona inciziei nu-i vei mai putea simți. Ori că îți va fi greu să te ridici din pat luni după o astfel de operație. Eu cred că nu doar medicii ar trebui să povestească despre asta. Eu cred că noi, femeile care am trecut prin asta ar trebui să povestim, să ne arătăm cicatricile, să spunem cum ne simțim.
Poveștile acelor femei pe care le vedem în filme – femeia care țipă și bebelușul alunecă afară din corp – sunt, pentru noi, minciuni. Se întâmplă să ajungi la cezariană sau să ți se refuze o naștere vaginală, dar nimeni nu-ți spune cum te vei simți după. Poate că nu vor să sperie femeile, dar cred că dacă am ști, am fi mai pregătite, cel puțin mental…
