Ideea generala atunci cand se discuta despre neajunsurile copilului singur la parinti este aceea ca el va creste un adult egoist, putin empatic, singuratic si obisnuit sa fie mereu in centrul atentiei. Realitatea insa contrazice aceste mituri.
In mai putin de 100 de ani, societatea romaneasca (si nu numai) s-a schimbat semnificativ din punctul de vedere al structurii familiei. De la familii cu minim 3-4 copii (ajungandu-se la 7-10 sau chiar mai multi), in prezent standardul pare sa fie familia cu un copil unic. Desigur ca aceasta schimbare majora a venit la pachet cu diverse idei preconcepute legate de personalitatea copilului lipsit de surori sau frati. Sa fie ele doar mituri, sau exista si un sambure de adevar in spatele lor?
MIT: Copiii singuri la parinti sunt rasfatati
Rasfatul caracterizeaza insa intreaga noastra societate, orientata catre satisfacerea dorintelor, mai degraba decat a nevoilor. Unii psihologi sustin ca, in relatie cu copiii de aceeasi varsta, nu exista diferente intre copiii unici la parinti si copiii care mai au frati sau surori. CITEȘTE ȘI DESPRE: Am 3 copii, toți născuți după 40 de ani
Meta-analize (peste 100 de studii) realizate de Toni Falbo și Denise Polit nu susțin ideea că acești copii sunt maladaptați; dimpotrivă, ei obțin rezultate mai bune la limbaj, motivație și realizări academice. De asemenea, relația lor cu părinții este mai calitativă. Studiile moderne arată că copiii unici nu sunt mai narcisici sau solitari, ci au niveluri de fericire și abilități sociale comparabile sau chiar mai bune decât cei cu frați.
MIT: Copiii singuri la parinti sunt egoisti
Egoismul este adus in discutie atunci cand te gandesti la sine in primul rand, cand te privesti in opozitie cu restul indivizilor. Toti copiii au un moment in care realizeaza ca sunt mici fiinte independente, cand invata notiunea de „al meu” si au porniri de egoism. Egoismul ii caracterizeaza pe majoritatea adolescentilor, aceasta perioada de schimbari majore putand fi extrem de dificila. Chiar si in absenta fratilor sau a surorilor, parintii il pot invata pe cel mic sa daruiasca, sa imparta, sa se gandeasca la cei din jur.
Datele din „American Time Use Survey” indică faptul că adolescenții care nu au frați petrec mai mult timp singuri, dar se simt mai puțin stresați și nu sunt neapărat singuri. De fapt, ei interacționează frecvent și pozitiv cu prietenii și membri ai familiei extinse
MIT: Copiii singuri la parinti sunt agresivi si prea autoritari
De fapt, si copiii singuri la parinti, ca toti ceilalti copii, invata repede, in compania prietenilor lor, ca agresivitatea nu este acceptata. O atitudine autoritara nu ii face iubiti si acceptati in grupul de copii, si cum nu au frati si surori care sa le suplineasca nevoia de companie, copiii singuri la parinti isi doresc acceptarea si incluziunea din partea semenilor lor. CITEȘTE ȘI: 7 semne de STRES la copii
MIT: Toti copiii singuri la parinti au prieteni imaginari, care sa le usureze singuratatea
De fapt, se pare ca existenta prietenilor imaginari este atributul copiilor inteligenti si imaginativi, plini de sensibilitate. Se pare ca aparitia lor este legata de o anumita dificultate pe care copilul simte ca nu o poate depasi singur. Prieteni imaginari au si copiii carora tocmai li s-a nascut un frate sau o sora.
Studiile sugerează că prietenii imaginari sunt mai degrabă indicatori de creativitate și auto-dialog pozitiv, nu semne ale izolării sociale; copiii unici raportează mai mult self-talk, ceea ce poate fi constructiv.
MIT: Copiii singuri la parinti sunt mai dependenti
Se stie ca in cazul copiilor unici, parintii isi concentreaza intreaga energie, atentie si resurse doar asupra lor. Acest tip de relatie ofera obligatii si asteptari de reciprocitate, reprezentand mai tarziu in viata o povara destul de grea. Depinde doar de parinte sa cultive pornirile de independenta ale copilului lor si sa nu il lege de el. CITEȘTE ȘI: Meseria de mamă înseamnă 2 joburi și jumătate cu normă întreagă!
Interacțiunea preponderentă cu adulții și responsabilitățile familiale pot accelera maturizarea emoțională și decizională, ceea ce nu este neapărat un dezavantaj. Unele studii sugerează o predispoziție ușoară spre anxietate și depresie în copilărie (sub 8 ani) pentru primii născuți sau unici, dar efectele generale sunt mici și contextuale.
MIT: Copiii singuri la parinti se maturizeaza prea devreme
Este adevarat ca atunci cand in familie exista mai multi copii, ei tind sa se sprijine unul pe celalalt atunci cand intampina o problema. Un copil care se bazeaza doar pe sfaturile parintilor sai si care ii are pe acestia ca model, va deveni mai serios si mai responsabil. Dar este acesta un lucru rau?
MIT: Copiii singuri la parinti sunt exagerat de sensibili si de dificili
Aceasta trasatura tine de asemenea de tendinta unora dintre parinti de a pune dorintele copilului mai presus de nevoile adultului. Prin urmare, atunci cand la un moment dat se revine la respectarea prioritatilor, copilul se poate simti nedreptatit. Nu este insa problema copilului, ci a parintelui, care nu a stiut sa prioritizeze de la bun inceput.
Relația strânsă și nivelul ridicat de resurse acordate de părinți pot conduce la dezvoltarea unei stimă de sine sănătoase și a unei autonomii solide, mai degrabă decât la dependență
Tabel al miturilor și realităților despre copilul unic la parinti
| Mit frecvent | Realitatea bazată pe psihologie |
|---|---|
| Copiii unici sunt egoiști și răsfățați | Nu sunt maladaptați; performanțe bune cognitive și sociale |
| Sunt solitari și nu știu să relaționeze | Petrec mai mult timp singuri, dar nu sunt stresați și socializează bine |
| Au prieteni imaginari din nevoia de companie | Acești „prieteni” sunt mai degrabă semne de creativitate |
| Sunt excesiv de dependenți emoțional | Pot fi foarte autonomi și maturi, în funcție de modelul de parenting |
| Se maturizează prea devreme | Au avantaj în autonomie și dezvoltare emoțională |
| Sunt predispuși la probleme mentale | Fals. În general sănătoși mental; pot avea avantaj cognitiv |
Copiii unici pot dezvolta diverse trăsături și caracteristici în funcție de interacțiunile lor cu părinții și de mediul familial în general. Iată câteva aspecte care ar putea fi caracteristice personalității unui copil care crește singur cu părinții:
Legătură strânsă cu părinții: copiii care sunt singuri cu părinții tind să dezvolte o legătură foarte strânsă și profundă cu aceștia, deoarece sunt principala lor sursă de interacțiune și suport emoțional. Când cresc copiii singuri la părinți preferă compania adulților.
Independență și autonomie: fiind expuși în principal la adulți, acești copii pot învăța să fie mai independenți și să își dezvolte abilități de luare a deciziilor și de rezolvare a problemelor într-un ritm mai rapid.
Niveluri ridicate de comunicare: interacțiunile frecvente cu părinții pot încuraja dezvoltarea abilităților de comunicare și exprimare a sentimentelor și nevoilor. Copiilor unici la părinți le lipșeste experiența socializarii cu alți frați sau surori și de aceea este posibil să înițieze mai greu comunicarea cu alți copii.
Adaptabilitate la adulți: copiii care cresc singuri cu părinții pot deveni confortabili în prezența adulților și pot fi mai inclinați să stabilească legături cu alte persoane mai în vârstă.
Responsabilitate și maturitate precoce: având mai multe responsabilități în cadrul familiei, acești copii pot să-și dezvolte mai devreme trăsături precum responsabilitatea, încrederea în sine și maturitatea.
Sensibilitate la nevoile și starea emoțională a părinților: copiii care sunt singuri cu părinții pot dezvolta o sensibilitate crescută la nevoile și starea emoțională a acestora, deoarece sunt deseori primii care observă și reacționează la schimbările din mediul familial.
Este important să subliniem că fiecare copil este unic și că mediul familial este doar unul dintre numeroșii factori care influențează dezvoltarea și personalitatea unui copil. În plus, interacțiunea cu alți membri ai familiei extinse, prieteni și comunitate poate avea, de asemenea, un impact semnificativ asupra personalității și dezvoltării copilului.
Tu ce parere ai despre aceste 7 mituri?
Exista vreun sambure de adevar in spatele lor, sau sunt doar … vorbe?
CITEȘTE ȘI: 7 motive pentru care copii nu (mai) ascultă de părinți
Bibliografie
Falbo, T., & Polit, D. – Quantitative Review of the Only Child Literature – meta-analiză a peste 100 de studii despre dezvoltarea copilului unic, Universitatea Texas, Austin.
Laursen, B., Hartl, A.C. – Only children and others: A population-based study of relationships and social behavior – Journal of Social and Personal Relationships.
American Time Use Survey – date despre activitățile zilnice ale adolescenților și impactul lipsei fraților asupra timpului social.
Verywell Mind – How Birth Order Shapes Personality – analiză psihologică a influenței ordinii nașterii.
Parents.com – Raising an Only Child: Myths and Realities.
The Guardian – The big idea: why it’s great to be an only child.
Axios – Firstborn and only children may face anxiety, depression risks, study says.
Wikipedia – Only child – secțiunea despre psihologia copilului unic și rezultate ale studiilor.
PMC – NIH – Childhood imaginary companions: Creativity and development.
