Ideea generala atunci cand se discuta despre neajunsurile copilului singur la parinti este aceea ca el va creste un adult egoist, putin empatic, singuratic si obisnuit sa fie mereu in centrul atentiei. Realitatea insa contrazice aceste mituri. In mai putin de 100 de ani, societatea romaneasca (si nu numai) s-a schimbat semnificativ din punctul de vedere al structurii familiei. De la familii cu minim 3-4 copii (ajungandu-se la 7-10 sau chiar mai multi), in prezent standardul pare sa fie familia cu un copil unic. Desigur ca aceasta schimbare majora a venit la pachet cu diverse idei preconcepute legate de personalitatea copilului lipsit de surori sau frati. Sa fie ele doar mituri, sau exista si un sambure de adevar in spatele lor?
MIT: Copiii singuri la parinti sunt rasfatati.
Rasfatul caracterizeaza insa intreaga noastra societate, orientata catre satisfacerea dorintelor, mai degraba decat a nevoilor. Unii psihologi sustin ca, in relatie cu copiii de aceeasi varsta, nu exista diferente intre copiii unici la parinti si copiii care mai au frati sau surori.
CITEȘTE ȘI DESPRE: Am 3 copii, toți născuți după 40 de ani
MIT: Copiii singuri la parinti sunt egoisti.
Egoismul este adus in discutie atunci cand te gandesti la sine in primul rand, cand te privesti in opozitie cu restul indivizilor. Toti copiii au un moment in care realizeaza ca sunt mici fiinte independente, cand invata notiunea de „al meu” si au porniri de egoism. Egoismul ii caracterizeaza pe majoritatea adolescentilor, aceasta perioada de schimbari majore putand fi extrem de dificila. Chiar si in absenta fratilor sau a surorilor, parintii il pot invata pe cel mic sa daruiasca, sa imparta, sa se gandeasca la cei din jur.
MIT: Copiii singuri la parinti sunt agresivi si prea autoritari
De fapt, si copiii singuri la parinti, ca toti ceilalti copii, invata repede, in compania prietenilor lor, ca agresivitatea nu este acceptata. O atitudine autoritara nu ii face iubiti si acceptati in grupul de copii, si cum nu au frati si surori care sa le suplineasca nevoia de companie, copiii singuri la parinti isi doresc acceptarea si incluziunea din partea semenilor lor.
CITEȘTE ȘI: 7 semne de STRES la copii pe care păriții trebuie să știe să le recunoască
MIT: Toti copiii singuri la parinti au prieteni imaginari, care sa le usureze singuratatea.
De fapt, se pare ca existenta prietenilor imaginari este atributul copiilor inteligenti si imaginativi, plini de sensibilitate. Se pare ca aparitia lor este legata de o anumita dificultate pe care copilul simte ca nu o poate depasi singur. Prieteni imaginari au si copiii carora tocmai li s-a nascut un frate sau o sora.
MIT: Copiii singuri la parinti sunt mai dependenti.
Se stie ca in cazul copiilor unici, parintii isi concentreaza intreaga energie, atentie si resurse doar asupra lor. Acest tip de relatie ofera obligatii si asteptari de reciprocitate, reprezentand mai tarziu in viata o povara destul de grea. Depinde doar de parinte sa cultive pornirile de independenta ale copilului lor si sa nu il lege de el.
CITEȘTE ȘI: Meseria de mamă înseamnă 2 joburi și jumătate cu normă întreagă! Demonstrat științific pe pielea tuturor mamelor
MIT: Copiii singuri la parinti se maturizeaza prea devreme.
Este adevarat ca atunci cand in familie exista mai multi copii, ei tind sa se sprijine unul pe celalalt atunci cand intampina o problema. Un copil care se bazeaza doar pe sfaturile parintilor sai si care ii are pe acestia ca model, va deveni mai serios si mai responsabil. Dar este acesta un lucru rau?
MIT: Copiii singuri la parinti sunt exagerat de sensibili si de dificili.
Aceasta trasatura tine de asemenea de tendinta unora dintre parinti de a pune dorintele copilului mai presus de nevoile adultului. Prin urmare, atunci cand la un moment dat se revine la respectarea prioritatilor, copilul se poate simti nedreptatit. Nu este insa problema copilului, ci a parintelui, care nu a stiut sa prioritizeze de la bun inceput.
Tu ce parere ai despre aceste 7 mituri? Exista vreun sambure de adevar in spatele lor, sau sunt doar … vorbe?
CITEȘTE ȘI: 7 motive pentru care copii nu (mai) ascultă de părinți și cum să generezi schimbarea într-un mod pozitiv
