Alergii cutanate la bebeluşi: cauze, simptome, tratament, prevenție

Alergiile sunt afecţiuni cronice în care sistemul imunitar al organismului răspunde anormal la un alergen care, pentru alţi indivizi, este o substanţă inofensivă. Alergiile pot afecta o mulţime de zone ale corpului, de la piele, la căi respiratorii superioare şi inferioare, ochi şi trac digestiv. Există mai multe tipuri de alergii cutanate la bebeluşi, iar noi ne propunem să facem o scurtă trecere în revistă a celor mai comune.

• Dermatita atopică
• Dermatita de contact
• Urticaria
• Urticaria papulară
• Angioedemul
• Cum poţi preveni alergiile cutanate?

Dermatita atopică

Această afecțiune inflamatorie cronică determină apariţia de mâncărimi, leziuni şi risc de apariţie a unor infecţii cutanate. De cele mai multe ori este afectată faţa, expuse fiind şi pliurile de piele. În SUA şi Europa de Vest dermatita atopică afectează între 10 şi 20% dintre copii. Simptomele dermatitei atopice sunt apariţia de mici buburuze roșii pe faţă, frunte, scalp şi piept; mai târziu ele se pot extinde pe antebraţe, genunchi şi glezne. Pielea este uscată şi fisurată şi apar mâncărimi deranjante. Cauzele dermatitei atopice sunt numeroase. Poate fi vorba despre:
– alergeni inhalatorii: acarieni, polen, mătreaţa de animale
– alergeni cutanaţi: lâna, materialele acrilice, săpunul în exces sau săpunul parfumat, loţiunile de piele.
– alergeni alimentari: mai puţin de 10% dintre bebeluşii cu dermatită atopică au o cauză alimentară a bolii, dar alergia la proteinele laptelui de vacă este cel mai frecvent incriminată. 

Tratamentul dermatitei atopice depinde de severitatea leziunilor. El urmăreşte două direcţii: eliminarea cauzelor declanşatoare şi alinarea efectivă a rănilor. Bebeluşul nu trebuie tratat niciodată după ureche ci doar la recomandarea pediatrului și a dermatologului cu experiență în diagnosticul copiilor sub 12 ani. Corticoizii locali se evită pe cât posibil dar pot fi folosiţi pentru a gestiona inflamaţia şi pentru a calma mâncărimile foarte supărătoare. Imunosupresoarele topice ar putea diminua simptomele, dar e nevoie de cercetări aprofundate în această direcţie. Antihistaminicele se recomandă înainte de culcare, în principal pentru ca ajută cu diminuarea mâncărimilor, dar sunt necesare studii mai aprofundate care să le confirme eficienţa şi siguranţa.

Cremele hidratante adecvate bebeluşilor, discutăm despre produse dermato-cosmetice, sunt de mare ajutor, de multe ori pentru dermatita atopică. Se evită băile lungi și cu apă prea caldă, ca şi ştersul energic cu prosopul. O rutină de îngrijire a pielii cu un produs dermatologic de spălare blândă special pentru pielea atopică urmat de aplicarea unui balsam emolient din aceeasi gama zi de zi aduc rezultate bune. După baie pielea se tamponează ușor cu un prosop de bumbac. CITEȘTE PE LARG DESPRE: Pielea cu dermatită atopică la bebeluși

Dermatita de contact

Dermatita de contact este o forma de eczemă declanşată ca urmare a contactului pielii cu un alergen. Ea este mai frecventă la bebeluşii mai mici de 3 ani, dar poate apărea inclusiv la adulţi. Expunerea frecventă la alergeni se pare că a determinat o creştere a frecvenţei în ultimii ani. Simptomele dermatitei de contact sunt limitate la o anumită zonă a corpului, cea care a fost expusă la alergen. Pielea este roşie, uscată, dar marginile zonei afectate sunt foarte clar delimitate. În cazuri mai grave pot apărea şi vezicule pline cu lichid. Mâncărimea este moderată, dar poate fi şi intensă. Dermatita de contact – Cauzele cel mai frecvent incriminate sunt:

• Contactul cu anumite metale: nichel, aluminiu, cobalt. Cel mai frecvent este vorba despre nichel, cel mai cunoscut alergen din această grupă.
• Contactul cu mănuşile de latex folosite de medic în timpul examinării copilului;î
• Parfumuri şi coloranţi folosiţi în produsele  pentru bebeluşi.

Tratamentul presupune obligatoriu identificarea şi îndepărtarea alergenului. Apoi e de ajutor să aplici comprese reci şi să foloseşti o cremă hidratantă. În cazuri grave, medicul poate recomanda o crema cu corticosteroizi. CITEȘTE ȘI: Keratoza pilară poate să apară din copilărie. Cum se recunoaște la copii și ce ajută în tratarea ei

Urticaria

Urticaria este o inflamaţie superficială care poate apărea în orice zonă a corpului. Simptomele urticariei sunt destul de caracteristice. Pe piele apar leziuni roşii, calde, ieşite în relief. Uneori, acestea au un contur rozaliu sau roşu, cu un centru palid. Diametrul lor este variabil, de la câţiva milimetri la mai mulți centimetri. În general, fiecare dintre aceste leziuni produce mâncărimi puternice.  Cauzele urticariei sunt reprezentate de contactul cu un alergen, cel mai adesea alimentar, dar nu neapărat. Printre cele mai frecvente se numără: laptele, ciocolata, mucegaiul, mătreaţa animalelor de casă, medicamente: penicilina, sulfamide, ibuprofen, aspirina, antiacide, laxative, unele virusuri sau temperaturi extreme. Tratamentul urticariei nu trebuie să fie prea agresiv, deşi neplăcută, erupţia vindecându-se de la sine de cele mai multe ori. Totuşi, mâncărimea este deranjantă şi poate fi ameliorată cu apă călduţă. Calamina aplicată local poate fi şi ea de ajutor, iar în cazurile mai grave, un antihistaminic local va ajuta și el. 

Urticaria papulară

Urticaria papulară este o inflamaţie cronică produsă de muşcăturile de insecte. Cel mai frecvent sunt vinovaţi puricii, ploşniţele, muştele sau căpuşele. Simptomele sunt reprezentate de apariţia, pe piele, a unor papule de dimensiuni relativ mari, foarte pruriginoase. Ele sunt grupate într-o anumită zonă a corpului şi pot avea zone pline cu lichid. La unele persoane aceste leziuni dispar în câteva ore, dar la altele persistă pentru zile la rând sau pot reapărea. 

Cauzele urticariei papulare sunt simple: este vorba despre hiperactivitatea corpului la anumite înţepături de insecte. Cel mai bine este să vericici regulat camera și patul bebeluşului pentru a pune pe fugă eventuale insecte. Uneori, de pildă când e vorba despre ţânţari şi ieşitul din casă pe seară, un repelent adecvat pentru bebeluşi poate fi de ajutor. Tratamentul acestei forme de urticarie este unul simptomatic, căci disconfortul se diminuează treptat şi leziunile se vindecă în timp. Dacă mâncărimile sunt foarte puternice, medicul poate recomanda un unguent topic cu corticosteroizi sau un antihistaminic.  

Angioedemul

Angioedemul este o reacţie alergică ce presupune inflamaţia straturilor mai profunde ale pielii. El poate evolua simultan cu urticaria sau se poate manifesta de sine stătător. Simptomele angioedemului pot fi observate în orice parte a corpului, dar el apare mai frecvent la nivelul ochilor, mâinilor, picioarelor sau gurii. Pot apărea dureri de burtă iar, în cazurile severe, poate apărea dificultate la respiraţie şi înghiţit. Cauzele sunt reprezentate de o reacţie alergică la mucegai, alimente, mătreaţă, polen, medicamente sau muşcături de insecte. Foarte rar, angioedemul apare ca o boală ereditară. Uneori pot apărea reacţii alergice foarte intense, care necesită intervenţie medicală imediată.  Tratamentul instituit depinde de gravitatea reacţiei. În cazurile grave este necesară medicaţie de urgenţă cu adrenalină pentru limitarea reacţiei. Este obligatoriu să identifici alergenul pentru a-l putea evita pe viitor. Se recomandă schimbarea frecventă a aşternuturilor, feţelor de pernă şi a altor textile, curăţarea deasă a pernelor şi a covoarelor. 

Cum poţi preveni alergiile cutanate?

Există o serie de lucruri pe care le poţi face pentru a preveni apariţia alergiilor, măsuri care vor reduce riscurile, chiar dacă nu există nici o garanţie că le vor elimina complet. Alergenii trebuie identificaţi şi evitaţi pe viitor. Se recomandă şi reducerea expunerii la alimente cu potenţial de a declanşa alergii. Dacă există un istoric familial de asemenea sensibilităţi se recomandă să discuţi cu medicul pediatru pentru a planifica măsurile adecvate pentru diversificare. Dacă bebeluşul alăptat are o alergie alimentară demonstrată, mama ar trebui să evite alimentul respectiv. Animalele de companie trebuie deparazitate şi spălate regulat pentru a se evita declanşarea alergiilor la mătreaţa lor sau la purici. Trebuie evitată expunerea bebeluşului la metale, în special la nichel.

Dacă copilul are o sensibilitate cunoscută pe acest plan, este necesară o discuţie detaliată cu medicul, astfel încât să ai mereu la îndemână un tratament de urgenţă. CITEȘTE ȘI: Masajul bebelușului – Beneficii și tehnici de realizare