Am un singur regret: la cel de-al doilea copil am avut, in jurul varstei de 2 ani, un moment foarte greu datorita oboselii si solicitarii prea mari cand efectiv nu imi mai doream copilul la san, prin urmare am decis ca il voi intarca. A fost intarcat brusc, dar ma consolez ca totusi nu a plans zile/saptamani la rand, ci doar in seara cu pricina. Iar ca sa „compensez“ sau sa-mi usurez regretul, cel de-al 3 a copil a supt 3 ani si 3 luni, renuntand el singur. Poveste de alaptare trimisa de Claudia, mama a 4 copii, o fata si 3 baieti!
Te-ai informat despre alaptare in timpul sarcinii sau nu te-a preocupat acest aspect? Daca te-ai informat, de unde ai “colectat” aceste informatii?
Nu m-am informat, in 2007 chiar nu eram up to date cu accesul la informatii de pe internet, DAR stiam instinctiv ca voi alapta fiind in beneficiul copilului si al meu.
Cum a fost debutul alaptarii, cand ai pus copilul la san dupa nastere, cum au decurs primele zile?
Copiii i-am pus la san la cateva ore dupa nastere, din diferite motive de organizare prin spital; la al 4 lea l-as fi primit imediat, doar ca placenta nu fusese 100% intacta, prin urmare ramasese o bucatica si am optat la scoaterea ei imediat, nu sa astept pana cand sau daca se elimina singura.
Primele zile au fost un mai dificile la primul copil, pana m-am prins eu cu merge cu atasatul copilului la san. Din pacate, am incasat niste rani care cu greu au trecut. Totusi, in ciuda disconfortului si durerilor, am continuat sa pun copilul la san – prin urmare, primul copil a fost alaptat 2 ani.
CITEȘTE ȘI: Atașarea corectă la sân a bebelușului în timpul alăptării | Urmărește aceste indicii
Ai simtit ca ai nevoie de sprijin in alaptare? Ai primit acest sprijin? De la cine sau sub ce forma?
Nu, nu am simtit nevoia de vreun sprijin, ma repet, stiam instinctiv ca asta trebuie sa fac, iar rezultatele si privirea gingase a copilului, ganguritul si satisfactia acestuia erau semne clare ca-s pe drumul cel bun.
Ai simtit vreodata ca ti se pun piedici in alaptare? Detaliaza.
Nu, nu am avut piedici din partea cuiva si oricum i-as fi ignorat pe toti care ar fi incercat sa imi puna piedici.
Care au fost greutatile intampinate pe parcursul alaptarii si cum ai reusit sa le depasesti?
Mi-a fost greu atunci datorita lipsei de somn, oboselii acumulate, „dependentei“ de copil si a programului sau, dar n-am vazut-o neaparat ca si o greutate, ci doar ca un factor normal din „drumul alaptarii“. Totusi, am un singur regret: la cel de-al doilea copil am avut, in jurul varstei de 2 ani, un moment foarte greu datorita oboselii si solicitarii prea mari cand efectiv nu imi mai doream copilul la san, prin urmare am decis ca il voi intarca. A fost intarcat brusc, dar ma consolez ca totusi nu a plans zile/saptamani la rand, ci doar in seara cu pricina. Iar ca sa „compensez“ sau sa-mi usurez regretul, cel de-al 3 a copil a supt 3 ani si 3 luni, renuntand el singur.
In ce mod crezi ca te-a ajutat pe tine alaptarea, care sunt avantajele pe care le-ai identificat pentru tine?
In primul rand, conexiunea cu copilul, apoi „mancarea pregatita“ la orice ora si oriunde, implicit iesiri mult mai relaxate si fara multe bagaje, mai ales in primele 6 luni. Dar si apoi, ne-am bucurat cu totii de usurinta cu care am putut linisti/impaca copilul, atat din punct de vedere nutritiv, cat si din punct de vedere emotional.
In ce mod crezi ca l-a ajutat pe copil alaptarea, ce avantaje ai identificat pentru el?
Cred ca le-a oferit mai multa incredere in sine, au devenit mai deschisi la socializare si mai tarziu intelegerea ca alaptarea este un proces normal.
Cum s-au raportat membrii familiei (partener/parintii tai/socrii tai/eventuali frati mai mari ai copilului) la acest aspect, al alaptarii?
Am identificat un soi de gelozie a primului copil la venirea celui de-al doilea. Primele 4 luni a dormit cu mine si cu cel mic, apoi a vrut in camera ei. Copiii cei mari au fost fascinati si amuzati de bebe si dornici sa-l vada cum suge si sa auda sunetele acestuia. Amintiri frumoase, adunati toti, inclusiv sotul, sa-l privim pe cel mic hranindu-se. Toti ceilalti membri adulti n-au avut nici o treaba cu alaptatul, caci le-am zis din start ca voi alapta atat cat vrea copilul.
Ai simtit vreodata ca ai dori sa intrerupi alaptarea, ca nu mai rezisti? Ce te-a facut sa nu pui in practica acest gand?
Cum am spus si mai sus, am avut un asemenea moment la al doilea copil si, din pacate, am pus in practica acest gand. Nici imprejurarile nu erau chiar in favoarea mea: tocmai ce ne mutasem intr-un oras nou, aveam si un copil mai mare, sotul lucra mult, s-au adunat si nu am mai putut. Regret si acum, iar la urmatorii 2 copii am reusit sa depasesc aceste ganduri.
CITEȘTE ȘI: La 2 ani e prea mare pentru a mai fi alăptat? E alăptarea prelungită o deviere de la normal?
Cat a durat alaptarea? Cum s-a incheiat?
Primul copil: 2 ani, a renuntat singura, fiind gravida cu al doilea copil.
Al 2 lea copil: 1 an si 10 luni, eu am decis intreruperea brusca a alaptarii.
Al 3 lea copil: 3 ani si 3 luni, a renuntat singur, deci autointarcare.
Al 4 lea copil: 2 ani jumatate, intarcare blanda in decurs de cateva luni.
Daca ar fi sa dai cateva sfaturi despre alaptare viitoarelor mame, care ar fi:
Asculta-ti instinctul!
Informeaza-te din surse sigure!
Nu citi “excesiv” sfaturi din mediul online din surse neverificate!
Atata timp cat tie si copilului va merge bine, parerea celorlalti este irelevanta – invata s-o ignori !
ÎN CLUBUL BEBELUȘILOR am pregătit un GHID COMPLET DE SUPORT PENTRU ALĂPTARE
Vizitează sectiunile de mai jos și alăptarea bebelușului va fi lină și plină de satisfacții!
ALĂPTAREA LA ÎNCEPUT
BEBELUȘI ALAPTAȚI
ALIMENTAȚIA ÎN ALĂPTARE
DESPRE LAPTELE MATERN
SPRIJIN PENTRU ALĂPTARE
TOTUL DESPRE ÎNȚĂRCARE
