Prietenul imaginar la copii: motiv de îngrijorare sau semn al creativității?

Copilul tău are un prieten imaginar? Află mai multe despre lumea fascinantă a prietenilor imaginari și impactul lor în dezvoltarea copiilor.

Micuțul se joacă singurel în camera lui și vorbește, la propriu, cu cineva invizibil. Părintele îl urmărește discret
-Hei, Mișu, vrei să ne prefacem de data asta în niște eroi?
-Da, da, dacă îmi aduci ceva bun de ronțăit, biscuiți cu Nutella, aș vrea!, răspunde Mișu, prin vocea băiețelului
Ori
Mama și fetița sa stau amândouă în living , iar micuța deodată se trezește întrebând:
– Mama, domnu’ Costi poate să stea la masă, odată cu noi?
Iar mama, mirată, ridicând dintr-o spânceană, iar apoi schițând un zâmbet:
– Desigur, drăguța mea! Ai idee dacă îi place spanacul?
– Da, mama, îi place! Însă preferă mai mult griș cu dulceață. Așa mi-a spus el.
Aceste dialoguri sunt aparent obișnuite, dar când iau formă de monolog (copilul întreabă, copilul răspunde), ori când intre cele două persoane se mai strecoară una invizibilă, lucrurile se schimbă. În regatul fabulos al copilăriei, unde personajele supranaturale se pot ascunde sub pat, iar ursuleții din pluș se întrunesc în secret în dulăpior, un alt erou surprinzător își poate face adesea apariția, și anume, prietenul imaginar. Acest fenomen, care de cele mai multe ori îi lasă perplecși pe părinți, este un aspect comun și fascinant al dezvoltării din perioada timpurie a copilăriei.

Prietenul imaginar la copii – Apariția unuia sau a mai multor însoțitori imaginari

Povestea despre originea unui prieten imaginar este la fel de unică ca și copilul care îl invocă. Această creație fermecătoare izvorăște adesea din terenul fertil al imaginației fără limite a celui mic. În jurul vârstei de 3 ani, perioadă în care limbajul și creativitatea efectiv înfloresc, mulți copii încep să formeze, să stabilească legături cu parteneri de joacă ireali, invizibili. Fenomenul nu se întâlnește exclusiv la un anumit sex; atât băieții, cât și fetele sunt la fel de pricepuți în a întreține genul acesta de relații ciudate. Contrar convingerii generale, a avea un prieten imaginar este un fapt destul de comun în rândul copiilor.

Studiile au arătat că aproape 65% dintre copii își creează tovarăși de joacă imaginari la un moment dat în primii ani de viață. Frecvența acestui tip distinctiv de comportament inventiv atinge adesea un vârf între 3 și 7 ani, aliniindu-se cu etapele esențiale ale dezvoltării cognitive. Să nu uităm, că încă de micuți, copiii își manifestă puterea creatoare în varii și numeroase moduri, de la transformarea simplelor jocuri în unele complicate și până la născocirea altora, care cu siguranță stărnesc uimirea părinților sau a celorlalți prezenți. De departe, comunicarea și apropierea de o prezența imaginară rămâne în topul creativității micuților.

Prietenul imaginar la copii – Ce spun specialiștii

Numeroase studii (recente, căci fenomenul nu a fost supus analizelor amănunțite decât după anul 2000) au aprofundat domeniul prieteniilor imaginare, punând în lumină beneficiile cognitive și emoționale ale acestui fenomen creativ. Psihologii sugerează că inventarea de tovarăși îi ajută pe copii să dezvolte abilități sociale, empatie și mecanisme de adaptare. În plus, oferă o cale de exprimare de sine, ajutând la dezvoltarea competențelor lingvistice și narative.

Aceleași cercetări arată și că acei copii care au un prieten imaginar prezintă anumite deficiențe la nivelul realaționării. Specialiștii considerau inițial că prietenul imaginar este locul perfect în care copilul își poate ascunde nestingherit stările de anxietate și comportamentul negativ. Ulterior, fenomenul s-a reinterpretat, rezultatele generând liniștea părinților în ceea ce privește comportamentul copilului. Adică, n-ar fi nimic grav într-o posibilă interacțiune imaginară, fie ea și de durată, deoarece ar fi benefică la dezvoltarea capacității de adaptare a copilului în diferite tipuri de relaționare, l-ar ajuta la o mai bună cunoaștere de sine și ar oferi repere complexe de urmat.

Dacă tot suntem la tema cercetărilor, vă mai infomăm că referitor la apetența de a avea un prieten imaginar, balanța se înclină pe partea feminină, fetițele fiind mai predispuse de a avea grijă de o făptură închipuită, neajutorată, fragilă și delicată. Băieții visează la câte un caracter puternic, deosebit, în stare să dărâme partea rea a lumii, alături de care să învingă orice obstacol, mai exact să fie triumfători.

Repetăm, trăsăturile nu sunt atribuite eului, ci unei ființe diferite, separată, distinctă, rod al imaginației. De asemenea, se crede că primii născuți sau cei singuri la părinți își fac prieteni imaginari mai des decât ceilalți copii, din simpla dorință de a avea companie. În lipsa absenței prietenilor de joacă, a distracției după care poate tânjește, practica de a contura un tovarăș de aventuri pare a fi la îndemână. Copiii dispun de abilități creative și cognitive superioare, fiind apți de a crea o lume a lor, plină de posibilități, cu trăiri și emoții, cu interpretări și tot felul de idei năstrușnice. Formele pe care personajele imaginare le pot lua diferă de la animăluțele din pluș, la păpuși sau alte obiecte cu care copilul s-a jucat pe parcurs.

Ce e de făcut în cazul în care fiul sau fiica îți prezintă prietenul imaginar 

1. Prietenul imaginar – Înțelegeți normalitatea

În primul rând, recunoașteți că a avea un prieten imaginar este un aspect tipic și sănătos al creșterii cognitive și emoționale a unui copil. Prietenii imaginari apar ca o modalitate prin care copiii își explorează propria imaginație, își exersează interacțiunile sociale și parcurg emoțiile complexe într-un mediu sigur și controlat.

2. Observați și ascultați

În loc să vă grăbiți să interveniți, faceți un pas înapoi și urmăriți interacțiunile copilului dvs. cu partenerul său imaginar. Fiți atenți la conversațiile în care se angajează și încercați să înțelegeți rolul pe care prietenul imaginar îl joacă în lumea lor. Adesea, aceste tipuri de interacțiuni oferă informații valoroase despre gândurile, sentimentele și preocupările copilului dumneavoastră.

3. Stimulați capacitatea de exprimare

Prietenii imaginari pot fi un bun prilej de exprimare. Încurajați-vă copilul să împărtășească povești sau să deseneze ceva legat de prietenul lor imaginar. Acest demers nu numai că sprijină activitatea lor inovatoare, dar vă oferă și o perspectivă asupra lumii lor pline de imaginație. CITEȘTE ȘI: Dezvoltarea limbajului la copii

4. Cunoaște-i prietenul imaginar

Rugați copilul să vă povestească cine-i personajul, să vi-l descrie cu cuvintele lui. Cum arată, ce-i în stare să facă, se bazează pe el, se ajută, vorbesc des, cum îl cheamă? Un exercițiu incitant care, dacă e pus în practică, contribuie la identificarea prietenului imaginar. Un exercițiu cu numeroase surprize, în cazul unui copil deschis, comunicativ, cooperant, dornic de a împărtăși secretele strânsei legături, cu mami ori cu tati.

5. Evitați să reacționați exagerat

Rezistați tentației de a avea o reacție extremă sau de a vă îngrijora în mod excesiv. Prietenii imaginari sunt o fază temporară și o parte constructivă a copilăriei. O reacție exagerată poate genera, fără să vreți, tensiune sau anxietate pentru copilul dumneavoastră. Este recomandat, în schimb, să vă păstrați o atitudine calmă, open minded (o minte deschisă ce va face propria analiză, urmând a lua propriile decizii, necontaminate de factori externi. O minte receptivă la noul cu care poate nu sunteți obișnuiți).

6. Monitorizați progresul social

În timp ce prietenii imaginari sunt un lucru normal, este la fel de important să vă asigurați că copilul dumneavoastră se implică în interacțiuni sociale reale. Dacă dezvoltarea socială a copilului dumneavoastră pare îngreunată sau dacă el preferă în mod constant compania amicului său imaginar în detrimentul celor reali, luați în considerare implicarea în mai multe reprize de joacă sau antrenarea în diverse activități colective (în grupul de copii).

7. Distingeți fantezia de realitate

Ajutați-vă copilul să înțeleagă care este diferența dintre închipuire și realitate. În timp ce prietenii imaginați sunt o parte plăcută a fanteziei, a-l învăța pe copilul dvs. să deosebească imaginarul de realitate reprezintă o aptitudine esențială pentru viață. Această distincție capătă în mod firesc contur pe măsură ce copilul dumneavoastră se maturizează.

8. Consultați-vă cu educatorii sau cu persoanele care se ocupă de copii

Dacă aveți temeri cu privire la evoluția copilului dumneavoastră, consultați educatorii sau persoanele care se îngrijesc de el. Ei adesea observă copiii aflați în diverse conjuncturi sociale și vă pot da informații importante cu privire la comportamentul micuțului.

9. Adresați-vă unui specialist pentru consiliere, dacă este necesar

În marea majoritate a cazurilor, prietenii imaginari sunt o fază obișnuită și trecătoare. Cu toate acestea, dacă observați un comportament persistent care vă îngrijorează sau dacă lumea sa imaginară devine stresantă pentru copil, luați în considerare posibilitatea de a cere sfatul unui pediatru sau al unui psiholog de copii. Acești specialiști pot oferi consiliere și pot evalua dacă există probleme de fond care să necesite atenție.

10. Încurajați joaca din mediul real

Echilibrați timpul de recreere al copilului dumneavoastră prin intermediul unor activități ce presupun interacțiuni cu lumea reală. Acestea ar putea cuprinde joaca în aer liber, activități de grup sau alte proiecte de colaborare ce încurajează munca în echipă.

11. Bucurați-vă cât mai mult de magie

În cele din urmă, acceptați magia copilăriei. Prietenii imaginari sunt o mărturie a imaginației vibrante a copilului vostru. În loc să priviți această fază ca pe ceva ce trebuie oprit sau corectat, lăudați inventivitatea și mirajul care o acompaniază.

Când își iau adio prietenii imaginari?

Părinții ar putea să găsească consolare în faptul că majoritatea copiilor își depășesc în mod natural prietenii imaginari, pe măsură ce se îndreaptă spre perioada pubertății. Dispariția are loc, de obicei, odată cu dezvoltarea abilităților cognitive și sociale ale copilului, iar prieteniile din lumea reală au prioritate. Fiți liniștiți, până la vârsta de 10 ani, majoritatea copiilor își iau rămas bun de la prietenii lor invizibili.

Amintiri pe viață

În timp ce conceptul de prieteni imaginari poate părea ciudat pentru unii părinți, este esențial să recunoaștem aspectele pozitive ale acestui efort de imaginație. Prietenii imaginari servesc drept tovarăși, confidenți și complici de aventură în peisajele fanteziste ale minții unui copil. În loc să o privească ca pe o situație derutantă, părinții ar trebui să încurajeze creativitatea și dezvoltarea socială care debutează alături de aceste prietenii fantastice. În măreața poveste a copilăriei, în care supermen-ii se pot transforma în ursuleți de pluș, iar prietenii imaginari se transformă în amintiri prețioase, fiecare moment captivant este o treaptă spre dezvoltare. Îmbrățișarea creativității și a magiei prietenilor imaginari favorizează un mediu în care copiii se pot exprima liber. Așadar, dragi părinți, atunci când copilul vă face cunoștință cu prietenii lor invizibili, zâmbiți-le și bucurați-vă de farmecul imaginației lor fără limite. La urma urmei, în aceste scurte clipe de fantezie se nasc cele mai extraordinare povești.

Descoperirea faptului că propriul copil are un prieten imaginar este o parte incitantă a parentingului. Abordați această etapă plină de imaginație cu răbdare, înțelegere și apreciere pentru universul feeric pe care copilul dumneavoastră îl creează. Pe măsură ce copilul crește, acest capitol fermecător va evolua în mod natural, lăsând în urmă amintiri dragi ale unei perioade încărcate de fantezie și mirare. Copilul tău are un prieten imaginar? Cât de des vorbește cu prietenul imaginar? La ce activități se conectează cu el?

Citește și despre:
7 MITURI despre copilul SINGUR la părinți
Este sigur ca bebelușul să doarmă cu prietenul său de pluș