Polipi sau adenoidită? Aceasta e întrebarea!

Toată lumea știe că de polipii care dau bătăi de cap trebuie să scape prin operație chirurgicală. Atenție, însă: uneori, aceștia pot fi confundați cu o altă boală, care, în primele faze, are nevoie de un alt tratament. Iată de ce e nevoie de o a doua opinie în diagnosticare!

Nu întotdeauna afecțiunile din sfera ORL apar din cauza polipilor. Cea mai frecventă cauză de obstrucție nazală în cazul copiilor până în 7 ani este suprainflamația vegetațiilor adenoide, numită generic adenoidită.

Adenoidita este o afecțiune a căilor aeriene superioare, frecventă mai ales la sugari și copii mici. Se definește prin inflamarea amigdalei faringiene Lushka, care face parte dintr-un complex de structuri limfatice ce reprezintă prima linie de apărare a organismului față de anumiți agresori externi (virusuri, bacterii, alergeni).

Dezvoltarea excesivă a țesutului adenoidian are drept urmare apariția unor mase cu diametru de 2-3 centrimetri, care ocupă porțiunea superioară boltită a nazofaringelui, obstrucționează trecerea aerului prin fosele nazale, astupând astfel orificiile mediale ale trompei lui Eustachio (canalul care face legătura între urechea medie și fosele nazale și al cărui rol este de a egaliza presiunea aerului de ambele părți ale timpanului).

Care sunt simptomele adenoiditei?

Adesea confundată cu polipoza, adenoidita hipertrofică are, totuși, simptome care o pot diferenția. Spre deosebire de polipoză (creșterea în exces a polipilor), adenoidita hipertrofică (inflamația amigdalei faringiene) debutează brusc, cu febră mare (39-40 °C), inapetență, uneori diaree. E important de făcut această diferențiere, pentru că prima afecțiune se tratează prin scoaterea polipilor, pe când, pentru cea de-a doua, e necesar tratament medicamentos, fiind provocată de o infecție. Și mai important este de reținut că polipoza, numită în limbaj medical adenoidită cronică este, de fapt, o complicație a adenoiditei acute. Ea reprezintă, de fapt, hipertrofia cronică a amigdalei faringiene. Citește și despre: Amigdalita la copii: cauze, simptome, tratament

Tabloul evoluției celor trei forme arată astfel:

Adenoidita acută

• Simptome: febră mare (de obicei dimineața), obstrucție nazală, agitații, inapetență, diaree; agitație, iritabilitate, respirație orală, sforăit nocturn, rinoree, tuse productivă (noaptea sau la trezire), vărsături.
• Tratament: antifebrile, descongestionante nazale, hidratare, aerosoloterapie, antibiotic (doar în caz de infecție bacteriană).
• Complicații: otita medie, rinobronșita, laringita, adenopatii cervicale, tulburări digestive, pneumonii.

Adenoidita subacută

• Simptome: febră ce durează 2-3 săptămâni, apare în puseuri sau se transformă în subfebrilitate și nu răspunde la tratament, dificultăți în alimentație, anorexie, vărsături, eventual diaree.
• Tratament: similar cu cel aplicat în forma acută, în plus administrându-se ampicilină, toate sub recomandarea medicului!
• Complicații: malnutriție, hipoacuzia tranzitorie și otalgia tranzitorie.

Adenoidita cronică

• Simptome: dificultăți de respirație, respirație orală, strănut frecvent, sforăit în timpul somnului, scăderea auzului și a mirosului, oboseală, scăderea capacității de efort, apatie, dureri de cap.
• Tratament: în funcție de gradul hipertrofiei* se va recomanda tratament medicamentos (gradul I și II) și control pentru reevaluare, precum și tratament chirurgical sub anestezie locală sau generală (gradul III și IV, oricând după vârsta de 1 an, indiferent de anotimp!).
• Complicații: în cazul îndepărtării incomplete a vegetațiilor adenoide, acestea pot crește din nou.

Cele patru grade de hipertrofiere:

• grad I (vegetațiile ocupă mai puțin de 25% din canalul choanal);
• grad II (vegetațiile ocupă între 25% și 50 %in canalul choanal);
• grad III (vegetațiile ocupă între 50% și 75% din canalul choanal);
• grad IV (vegetațiile ocupă între 75% și 100% din canalul choanal).

Un diagnostic corect contează!

După cum vedeți, intervenția chirurgicală se efectuează în ultimă instanță și numai după un corect diagnostic medical. În cazul adenoidei cronice, tratamentul este chirurgical. Dacă este adenoidă acută, e nevoie de tratament medicamentos.

Scoțând amigdalele faringiene, treaba acestora va fi preluată de amigdalele de la nivelul gâtului și este posibil ca în scurtă vreme să apară, astfel, probleme la nivelul gâtului. Unde mai pui că amigdalele faringiene (acele vegetații adenoide care reprezintă a treia amigdală) nu faci decât să distrugi un important organ cu rol în stimularea imunității organismului.

Specialiștii susțin că ablația vegetațiilor adenoide pe fondul unui teren cu o sensibilitate alergică va duce la îmbolnăvirea de astm bronșic, o boală serioasă, nevindecabilă, care impune, pe de o parte, un anumit stil de viață, în speță acela prin care se va încerca evitarea factorului care provoacă alergiile și, pe de altă parte, medicamentos.

Cum îți dai seama că trebuie dus la doctor?

E cazul să faci o programare la un consult ORL dacă copilul respiră pe gură în cea mai mare parte a timpului, vorbește nazal, nu are poftă de mâncare, are nasul mereu înfundat și secreții nazale abundente, noaptea sforăie și se trezește frecvent din cauză că nu poate respira.

Orice părinte știe când se schimbă ceva în starea de sănătate a copilului său. Spre exemplu, toate simptomele de mai sus pot fi ca urmare a unei răceli sau infecții respiratorii. Dacă, însă, face des infecții ale căilor respiratorii superioare – faringite, amigdalite, rinofaringite, dacă obstrucția nazală îl împiedică să se joace, să mănânce ori să se odihnească, mergeți la doctor și căutați un diagnostic și, apoi, o soluționare a problemelor depistate.

Nu uita, polipii care nu-l lasă să respire normal, nu-l lasă nici să se dezvolte normal! Oxigenarea organismului nu se face așa cum trebuie, secrețiile nazale sunt, parcă, din ce în ce mai abundente, toate aceste modificări îi pot afecta gustul și mirosul, iar pofta de mâncare, alterată la rându-i, duce la scăderi importante în greutate.

BINE DE ȘTIU!

Igiena mâinilor și a spațiilor comune pe care le împart copiii (creșe, grădinițe, școli), evitarea atingerii cu mâna a nasului, gurii și ochilor, precum și profilaxia cu vitamina C în sezonul rece, scurtează durata bolii, iar administrarea de suplimente de vitamina D ajută la reducerea severității acestor răceli.

De asemenea, pe cât posibil, cât sunt mici, copiii ar trebui feriți de mulțimi în timpul sezonului gripal. Și mai e o regulă, de aur, pe care pediatrul copilului meu mereu mi-o amintește: a stat acasă bolnav o săptămână, mai are nevoie de încă una pentru a se recupera înainte de a se întoarce în colectivitate. Repaus la fel de important precum și cel în care este ținut acasă, cu tratament, pentru a depăși un episod de boală.