Numele meu este Andreia și sunt mama a două fetițe. După multe încercări, tratament și vorbele medicului “nu poti face copii“ am rămas în sfârșit însărcinată cu prima fetiță. Am avut o sarcină ușoară, fără complicații, cu nașterea la termen, în data de 1 Decembrie 2019 la spitalul Județean de Urgențe Sf. Ioan Cel Nou Suceava, am adus pe lume o bebelușă de 2,730 perfect sănătoasă. Totul a decursc bine la spital, asistentele și doamnele doctor s-au comportat foarte frumos. Din păcate nu am avut același noroc și la a doua naștere.
Pe 11 iunie 2022 am născut cea de a doua fetiță, la acelasi spital. Am ajuns la spital la ora 02:00 seara cu dureri mari însă dilatație 0. După ce mi-au verificat dilatația am început să mă îmbrac înapoi. Atunci moașa a început să râdă și i-a spus asistentei “Nu e îmbracată cam sexi? Sigur a venit să nască?“ în condițiile în care avem pe mine pantaloni până la genunchi și un tricou larg trecut de fund. În sfârșit la 5:45 am născut cea de a doua fetiță, care a cântarit 3,620 și care a fost perfect sănătoasă. Însă abia atunci a început chinul meu.
Citește și: La 3 luni după naștere încă nu puteam să stau pe scaun ca un om normal, sau sa urc scările, de relații intime nu mai vorbesc
Mi-au râmas resturi de placentă și m-au curățat cu mâna. Eram sleită de puteri și obosită, mă dureau toate, mă simțeam tratată ca un animal, aveam dureri groaznice și țipam că nu mai pot, iar ele îmi spuneau să “închid gurița”. Am avut parte și de epiziotomie, iar dupa o anestezie locala si spray care nu au prins, am simțit fiecare înțepătura de ac și nod. Ma trăgeam de durere iar una din asistente imi spune “Când ți-ai făcut tatuajul pe picior nu te-a durut? Acum ce te tragi, că e la fel ca la tatuaj.“
Citește și despre: 10 lucruri pe care NU ți le spune nimeni despre nașterea naturală
Erau foarte agresive verbal iar din aceste motive a doua mea naștere a fost o adevărată traumă pentru mine. Au continuat cu fel de fel de comentarii până în ziua când în sfârșit am plecat acasă. Au fost nevoite să schimbe clestele de la buricul fetiței pentru că s-a murdărit cu meconiu, citez “Cum ai reușit? Nu te pot trimite acasă cu căcatul până la urechi“.
Infirmierele din acest spital sunt mai rele decat doctorii. Este o pasivitate totală Nu numai pe neonatologie, pe toate secțiile. In seara când am născut eu, au fost foarte multe nașteri, iar infirmierele se certau pe hol “punem câte 3 în pat“, “du-te și mut-o pe aia din salon“. Am ajuns acasă cu fetița, care s-a născut cu hernie ombilicală și cordon ombilical foarte gros. Nu știam ce să-i fac, nimeni nu mi-a explicat nimic. Am aflat de hernie la fetiță abia 3 săptămâni mai târziu. Am făcut depresie și îmi era foarte frică să o ating în zona buricului. Nu vine nimeni să te ajute sau să te învete ce să faci . Nici cu atașatul bebelușului la sân nu te ajuta, dacă ai lapte să îi dai e bine, daca nu, la program trebuie să mergi să iei lapte praf. Pentru toate femeile care vor să nască la acest spital, multă rabdare și nu vă lăsați calcate în picioare, sunt puii noștri și pentru ei suntem în stare de orice! Citește pe larg despre: Hernia ombilicală la bebeluși: simptome, cauze, complicații, tratament
Dacă vreodată voi mai face un copil, cu siguranță nu voi mai naște la Spitalul Județean de Urgențe Sf. Ioan Cel Nou Suceava! Ii multumesc lui Dumnezeu că fetitele mele sunt sănătoase, însă pentru mine această experiență a rămas o trauma!
Citește și despre: Nașterea mea a durat 36 de ore. Existau 2 variante: să scoată bebelușul cu o ventuză ori să mergem direct în sala de operații
