Jurământul lui Hipocrate este jurământul depus de medicii care intră în slujba sănătății și a tuturor oamenilor bolnavi. Ei ar trebui să fie salvatorii de vieți. Doar că poveștile care răzbat de după geamurile spitalelor din România arată situații care se află la polul opus. Ce îi ține pe loc pe acești oameni care ar trebui să fie acolo pentru a alina, vindeca și oferi speranță? Citește povestea Florinei, care a intrat în spital cu hemoragie în ultimul trimestru de sarcină, și două zile n-a văzut-o nimeni cum se scurge de sânge pe un pat de spital!
Eram însărcinată în 7 luni când am fost nevoiți să ne mutăm cu familia în Ștei, județul Bihor. Am avut o sarcină foarte grea, am vomat încontinuu, am stat mult internată în Abrud cu diagnosticul de sarcină toxică.
După ce ne-am mutat în Ștei, nemaiavând doctor ginecolog am mers la Beiuș, la doamna doctor Popov, un doctor extraordinar. În ultima săptămână de sarcină, doamna doctor a descoperit o neregulă la placentă și mi-a recomandat să merg la Oradea, acesta fiind o unitate spitalicească mult mai bine dotată cu aparatură în cazul în care s-ar putea întâmpla ceva neprevăzut.
INFO Clubul Bebelușilor: Ce este sarcina toxică?
Sarcina toxică este o afecțiune severă ce afectează 2% dintre femeile însărcinate. Se manifestă prin episoade intense și continue de greață și vărsături, ce pot produce deshidratare și scădere în greutate. Femeia cu sarcină toxică vomită de cel puțin 3-4 ori pe zi. Spre deosebire de un alt simptom neplăcut din sarcină — grețurile matinale, care debutează în prima lună și dispar, de regulă, în luna a treia sau a patra — greața din sarcina toxică nu apare doar dimineața, ci pe tot parcursul zilei, de prin luna a șasea de sarcină și dispare după săptămâna 21 de sarcină sau după naștere. Gravidele cu sarcină toxică au sensibilitate crescută la mirosuri, intoleranță alimentară și dureri abdominale. Fătul nu este afectat de sarcina toxică a mamei, unele studii arătând chiar că această afecțiune reduce riscul femeii de a pierde sarcina sau de moarte intrauterină a fătului.
În spital, ignorată pentru că era brunetă
La sfatul doamnei doctor, am ajuns în Oradea la secția obstetrică-ginecologie, unde am și fost internată. Dar dacă credeați, așa cum am crezut eu, că problemele mele vor lua sfârșit aici, vă înșelați! Pentru început, toți m-au considerat țigancă (eu fiind brunetă) și nimeni nu m-a băgat în seamă nici măcar pentru un consult. Am stat într-un pat de salon și timp de două zile nu s-a uitat nimeni la mine, nu m-a întrebat nimeni nici măcar pentru ce sunt acolo. Aveam tensiune 18/10, asistentele îmi spuneau că am tensiunea, dar nimeni nu-mi dădea niciun tratament ca să mi-o scadă.
Într-o dimineață, m-am trezit plină de sânge. Sângerarea era abundentă, dar așa cum am putut m-am ridicat din pat și am anunțat o asistentă. În ziua aceea, o doamnă doctor mi-a făcut o ecografie, apoi a concluzionat că sarcina e bine și a dat să plece. Supărată că insist cu întrebările — voiam și eu să știu ce înseamnă această hemoragie și mă temeam pentru viața mea și a copilului — m-a repezit, spunându-mi: „Nu-i problemă, cu un țigan mai puțin!“ Și a plecat.
Nici soțul meu n-a avut mai mulți sorți de izbândă când a venit în vizită la spital. S-a dus și el, sărmanul, să caute un doctor care să-i explice ce se întâmplă cu mine, dar s-a lovit de o altă remarcă grosolană de la asistentele care refuzau să anunțe medicul. I s-a spus clar și răspicat că până acum trebuia să am deja un doctor care să aibă grijă de mine!
CITEȘTE ȘI: Eram la a doua cezariană, cu uter cicatricial, și NU aveam voie să am dureri și, mai ales, NU trebuia să se declanșeze nașterea natural
Când, în sfârșit, a venit medicul
După două ore de umblat prin spital degeaba, mă pregătisem să-mi conduc soțul spre ieșire, când un nou val de sângerare abundentă m-a țintuit la pat. Norocul meu că soțul nu plecase încă și că se apucase să țipe și să cheme ajutoare, amenințându-i pe toți. Abia așa a apărut domnul doctor Mureșan (un om deosebit) care m-a preluat, consultat și m-a dus direct în sala de operație, unde mi-a făcut cezariană.
Am fost intubată pe toată durata operației de cezariană și am avut tensiune foarte mare. Domnul doctor Mureșan a fost și singurul om din acel spital care mi-a explicat că cezariana trebuia făcută de urgență pentru că suferisem o dezlipire de placentă.
INFO Clubul Bebelușilor: Dezlipirea de placentă
Dezlipirea de placentă este o situație rar întâlnită, dar foarte gravă, care pune în pericol viața mamei și a fătului. Placenta se dezlipește, în mod normal, de uter, după ce a avut loc nașterea. Dacă se dezlipește chiar și în timpul nașterii, se impune cezariana de urgență. Dacă se dezlipește înainte de naștere, se poate impune nașterea prematură sau tratament, în funcție de cât de grav este. Principala cauză a apariției acestei complicații este tensiunea arterială mare a femeii gravide. Dezlipirea de placentă este o complicație ce apare în ultimul trimestru de sarcină. Dacă nu se intervine la timp, există riscul care femeia să piardă uterul.
Am născut un băiețel frumos, sănătos, a luat nota 9 la naștere și a avut 3.550 de grame. După naștere, am mai rămas în spital încă două zile la cât sânge am pierdut. Dar a fost o experiență de coșmar și nu doresc nimănui să treacă prin ce am trecut eu. Sănătate tuturor bebelușilor și mămicilor lor! Poveste de naștere trimisă de Florina în exclusivitate pentru clubulbebelusilor.ro
CITEȘTE ȘI DESPRE: Prima respirație a nou născutului și primele momente ale mamei cu nou născutul
