Ti s-a indus vreodata ideea ca ai lapte “slab” sau “gras” deci nu echilibrat? Iata cum poti sa combati asemenea afirmatii.
Probabil ca fiecare mama a auzit referiri privitoare la laptele matern de genul ca “unele femei au lapte gras, altele au lapte slab”.
Acest “verdict” se da in functie de diferite criterii, toate neconcludente de fapt:
- Copilul ia putin in greutate, rezulta ca mama are “lapte slab”. De fapt atasarea copilului la san este incorecta sau bebelusul are o anumita problema metabolica, fara legatura cu “calitatea laptelui”.
- Laptele muls este straveziu: de fapt este vorba de laptele de inceput, dar bebelusul prin supt isi ia si grasimile necesare, ce se vede cand se mulge nu este relevant.
- Mama este slaba sau vegetariana sau are carente de anumite minerale sau nu are un regim adecvat deci cu siguranta si laptele este “anemic”. De fapt nu exista legatura intre toate acestea si consistenta laptelui.
Exista lapte matern prea gras sau prea slab?
Alta data se face referire la “laptele slab” ca fiind cel de inceput iar la “laptele gras” ca fiind cel de final dar cercetarile recente arata ca de fapt pana si aceasta folosire a termenilor este discutabila si ca de fapt este vorba despre acelasi lapte, nu de doua tipuri diferite de lapte.
Sanii produc un singur tip de lapte si intr-adevar consistenta lui este diferita la inceputul suptului fata de final dar trecerea nu este brusca ci graduala. Consistenta se schimba datorita faptelor ce se petrec cu grasimile din lapte in diferite faze precum producerea laptelui, stocarea laptelui, golirea laptelui:
- Cand sanii produc laptele ei produc un singur tip de lapte care contin globule de grasime “lipicioase” care au tendinta sa se uneasca intre ele si sa ramana pe canalele galactofore.
- Cand laptele este stocat in sani laptele produs intre hraniri inainteaza spre mamelon lasand in urma grasimi “lipite” intre ele.
- Cand laptele este eliminat la inceput are o consistenta mai lichida, mai apoasa, fiindca grasimile sunt inca “intepenite” pe canalele galactofore, urmand sa fie eliberate treptat.
Atunci cand laptele muls lasat sa stea un timp se separa, nu inseamna ca s-au separat doua tipuri diferite de lapte, cel slab si cel gras ci ca grasimile s-au ridicat la suprafata. Cu laptele de vaca sau de capra din comert nu se intampla acelasi lucru fiindca el este supus unui procedeu numit “omogenizare”.
Este bine de stiut ca diferenta de grasimi de la inceputul alaptarii si sfarsitul alaptarii nu difera doar de la mama la mama ci si la o singura mama poate varia in decursul unei zile.
Desi multe femei zic ca lasa pauze mai lungi intre alaptari “sa se tranga lapte gras” cercetarile au aratat contrariul:
- Cu cat sanii sunt mai plini, cu atat continutul laptelui stocat este mai mic si cu atat sunt mai mari diferentele in grasime dintre laptele de inceput si cel de sfarsit.
- Cu cat sunt sanii mai goliti cu atat este mai ridicat continutul de grasimi si cu atat laptele este mai omogen. Nu doar reprizele lungi de supt garanteaza accesul la grasimile din lapte dar si reprizele dese de supt sunt un factor decisiv, prin urmare daca bebelusul suge des este chiar bine, nu este necesar sa lungim pauzele dintre alaptari pentru a-i asigura accesul la “laptele gras”.
Oricum nu doar grasimile sunt importante ci toate componentele laptelui matern: proteine, carbohidrati, enzime, minerale, anticorpi, deci nu trebuie sa facem o fixatie cu “grasimea laptelui”.
Cata vreme alaptati la cerere si nu intrerupeti repriza de supt ci il lasati pe bebelus sa se retraga cand e satul nu aveti de ce sa va faceti griji ca laptele matern nu furnizeaza copilului absolut tot ce este necesar cresterii si dezvoltarii sale.
Nu va lasati induse in eroare de toate legendele referitoare la alaptare si la laptele matern si nu va indoiti nici o clipa ca sunteti capabile sa produceti cea mai potrivita hrana pentru copil, indiferent de cum pare laptele muls, de cat de moi va simtiti sanii sau de cum este regimul vostru alimentar.
