Copilul trebuie să primească tot ce își dorește?
Care este limita dintre un copil fericit și unul răsfățat, copleșit de daruri pe care nu mai știe să le aprecieze? Ar trebui să rezistăm atunci când copilul cere ceva ce ne permitem să îi oferim? Ar trebui să îi oferim orice, oricând, în măsura posibilităților materiale și atâta timp cât nu îi face rău? Iată câteva întrebări care au frământat aproape toți părinții la un moment dat.
Această dilemă este cu atât mai actuală în societatea de astăzi, unde consumismul, presiunea socială și bombardamentul publicitar îi fac pe copii să-și dorească constant lucruri noi. În același timp, părinții se simt uneori vinovați sau presați să ofere totul, fie pentru a compensa lipsa timpului petrecut împreună, fie pentru a evita crizele de plâns și conflictele.
Ce înseamnă „copilul rege”?
Conceptul de „copil rege” avansat de psihologi descrie un copil asupra căruia se concentrează absolut toate resursele familiei, fără a se mai ține cont de nevoile de bază ale celorlalți membri. Acest tip de educație, bazată pe suprasatisfacerea dorințelor, poate duce la lipsa de empatie, intoleranță la frustrare și dificultăți de adaptare în colectivitate.
Pe termen lung, aceasta nu este o soluție viabilă și sănătoasă nici pentru copil, nici pentru familia acestuia. Un copil obișnuit să primească mereu tot ce vrea poate deveni un adolescent nemulțumit, mereu frustrat, pentru că realitatea nu îi va mai oferi aceleași privilegii.
Cum procedăm efectiv cu cererile diverse ale copiilor?
În principiu, atâta timp cât cererile copilului sunt rezonabile, cât se poate negocia cu el și acesta este înțelegător, nu există nimic rău în a-i satisface dorințele.
- Este absolut în regulă să îi cumperi copilului oul de ciocolată pe care și-l dorește, dacă ai mărunți la tine și dacă cel mic acceptă faptul că îl va mânca abia după ce termină masa de prânz.
- Este perfect acceptabil să îl lași să stropească în baie până ce jumătate din apa din cadă ajunge pe podea, atâta timp cât asta nu creează o problemă reală pentru tine.
Astfel de situații pot fi transformate în ocazii de învățare: copilul învață nu doar că dorințele lui sunt ascultate, ci și că există condiții și limite logice.
Când dorința copilului nu poate fi îndeplinită?
Problemele apar atunci când copilul își dorește ceva ce „nu se poate”. Prima întrebare pe care trebuie să ți-o pui este „de ce nu se poate?”
- Dacă dorința copilului îi poate afecta sănătatea (ex. consum exagerat de dulciuri, jocuri periculoase), atunci „nu se poate” este absolut justificat.
- Dacă dorința este imposibilă din motive financiare sau practice, este important să îi explicăm copilului, pe înțelesul lui, motivele reale.
De multe ori, dilema apare în cazul lucrurilor „mărunte”, pe care părintele are tendința să le interzică automat pentru că „așa a fost crescut”. Aici e nevoie de introspecție: îl refuzi pentru că este cu adevărat nociv sau doar pentru că îți este greu să ieși din tiparele vechi?
Exemple de situații unde se poate găsi un compromis
- Desenatul pe pereți – dacă părintele nu acceptă, copilul poate primi un colț de perete tapetat cu hârtie sau un panou pe care să-și exprime creativitatea.
- Săritul în pat – poate fi interzis în dormitor, dar permis pe o saltea specială sau într-un spațiu de joacă.
- Joaca în ploaie și bălți – poate fi interzisă doar dacă există riscuri reale (ex. frig extrem, trafic), altfel poate fi transformată într-o experiență de libertate.
Astfel, copilul învață că dorințele pot fi ascultate și respectate, dar în cadrul unor limite rezonabile.
Cele două mari capcane ale părinților:
Inconsecvența – Părintele îi permite copilului o activitate (ex. să sară în pat), dar o interzice brusc a doua zi. Această schimbare fără explicații creează confuzie și frustrare. Copilul nu mai înțelege regulile și va încerca să forțeze limitele.
Dorința copilului ca „lege supremă” – Unii părinți pun pe primul loc dorințele copilului, ignorându-le pe ale lor sau pe cele ale fraților. Absența limitelor clare duce la egoism și lipsă de respect față de ceilalți.
Cum să spui „NU” copilului fără vină?
Psihologii recomandă părinților să mențină echilibrul și să refuze cu calm atunci când dorințele copilului intră în conflict cu:
- sănătatea lui,
- siguranța familiei,
- bunăstarea celorlalți membri ai familiei,
- reguli stabilite în comun.
Un „NU” spus cu fermitate și blândețe îl ajută pe copil să înțeleagă limitele realității. În plus, îi formează răbdarea, capacitatea de a tolera frustrarea și respectul față de ceilalți.
Fericirea copilului nu depinde de numărul de jucării primite sau de dulciurile nelimitate, ci de:
- atenția părinților,
- stabilitatea regulilor,
- echilibrul dintre libertate și limite,
- înțelegerea că dorințele lui sunt ascultate, dar nu toate pot fi îndeplinite.
Un copil crescut cu reguli clare și iubire va fi mai fericit decât unul care primește tot ce își dorește, dar nu înțelege ce înseamnă respectul, răbdarea sau valoarea lucrurilor.
Întrebări frecvente despre dorințele copiilor și limitele părinților
Ce fac dacă copilul cere dulciuri zilnic?
Stabilește o regulă clară: dulciurile se mănâncă doar după masă și doar în anumite zile. Explică simplu: „Dulciurile sunt desert, nu masă principală.”
Cum gestionez crizele de furie când spun „NU”?
Rămâi calm, nu ceda presiunii. Validează emoția („Știu că ești supărat”), dar menține regula. Copilul va învăța că plânsul nu schimbă decizia.
Este greșit să cumpăr copilului tot ce îmi permit?
Nu este greșit să îi oferi lucruri, dar echilibrul e cheia. Dacă primește mereu tot ce vrea, va pierde bucuria aprecierii și va dezvolta un sentiment de drept absolut.
Cum învăț copilul să aprecieze ceea ce primește?
Implică-l în proces: lasă-l să aleagă o jucărie dintr-un buget fix sau să strângă bani pentru ceva ce își dorește. Astfel, înțelege valoarea lucrurilor.
Când este indicat să spun „DA” fără să mă gândesc prea mult?
Atunci când dorința copilului nu afectează siguranța, sănătatea sau echilibrul familiei – de exemplu, să cânte tare, să facă o plimbare în parc sau să îmbrace haine nepotrivite ca stil, dar inofensive.
Cum procedez dacă soțul/soția are reguli diferite față de mine?
Este important să discutați înainte și să stabiliți limite comune. Inconsecvența dintre părinți creează confuzie și copilul va exploata diferențele.
De ce plâng copiii mai mult când primesc „NU” de la părinți, nu de la alții?
Pentru că părinții sunt sursa principală de siguranță și afecțiune. Copilul testează constant limitele cu cei mai apropiați, pentru a înțelege ce este permis și ce nu.
