Încercăm să înțelegem comportamentul copiilor și regulile necesare pentru a construi o relație sănătoasă cu cei mici, un interviu cu psihologul Oana Anacona Radu, cofondator al asociației A.I.P.A. În procesul de explicare a regulilor, este esențial să găsim un echilibru delicat. Abordarea părinților trebuie să fie una care să îi încurajeze pe copii să se simtă implicați și valorizați, în timp ce înțeleg și respectă nevoia de a respecta regulile și limitele stabilite. Este o provocare să găsim această echilibru, dar este esențială pentru a dezvolta o relație sănătoasă între copii și adulți.
Ne-a plăcut tare mult Oana Anacona Radu, psiholog și cofondator al asociației A.I.P.A. care ne-a răspuns atât de blând și deschis întrebărilor legate de comportamentul copiilor. Interviul pe care ni l-a acordat se continuă acum cu partea a doua, în care am abordat discuția legată de limitele pe care noi încercăm mereu să le punem copiilor. De cele mai multe ori nu ne iese, pentru că generația noastră a fost una crescută în ideea de a respecta regulile celor mari fără a avea vreo obiecție. Căci dacă aveam, eram pedepsiți imediat. Vremurile s-au schimbat și încercăm să ajungem la o normalitate a educării celor mici. Cum arată ea, această normalitate, pentru puii noștri, aflăm imediat.
Clubul Bebelușilor: Cum le explicăm regulile în așa fel încât și vocea lor să fie auzită și să simtă că sunt luați în seamă? Dar fără a le încălca altora limitele?
Psiholog Oana Anacona Radu: Copiii vin pe lume calzi și moi… Ne sunt încredințați pentru a-i crește doar pentru o perioadă de timp. Ce să facem ca să le fie bine? Să-i iubim! Toți părinții spun și simt că își iubesc copiii, însă, de multe ori, copiii nu simt că sunt iubiţi. Ei spun: „Părinţii mei mă iubesc doar atunci când iau note bune, când mă îmbrac singur sau când îmi fac curat în cameră. Când sunt bun, mă iubesc; altfel, nu!” Acești copii nu înţeleg că sunt iubiţi pentru ceea ce sunt ei, în mod individual, necondiţionat, independent de niște cerinţe. Ei simt că părinţii lor îi iubesc în mod condiţionat și există un mare pericol în acest fel de dragoste. Părinţii nu trebuie să uite nicio clipă că un copil care are un comportament supărător este un copil care are cel mai mult nevoie de dragoste, de compasiune și de ajutor.
Copilul care vă pune cel mai mult răbdarea la încercare are cel mai mult nevoie de dragostea voastră. Copilul care mușcă, fură, lovește sau folosește cuvinte „urâte” este posibil ca, prin aceasta, să nu facă altceva decât să își pună la încercare părinții și, în mod inconștient, să îi întrebe: „Puteți să mă iubiți chiar și atunci când sunt atât de îngrozitor?” Ajută-l pe copil să înţeleagă că îl iubești tot timpul, indiferent de comportamentul său.
„Este dreptul oricărui copil să fie iubit și acceptat pentru simplul fapt că există. În acest fel ne iubește Dumnezeu pe fiecare dintre noi. De aceea, este datoria noastră să manifestăm și noi același fel de iubire faţă de copilașii pe care El ni i-a dat în grijă”(Kay Kuzma, „Înțelege-ți copilul”). Printr-o purtare blândă și consecventă, poţi ajunge ca, încetul cu încetul, să câștigi încrederea și, în cele din urmă, dragostea unui copil retras, sau a unuia cu comportamente opozante. Să împlinești nevoia de dragoste a copilului tău nu înseamnă să excluzi nevoia de disciplină. Uneori îţi va fi de folos să-ţi dai seama că există un motiv pentru care copilul se poartă într-un anumit fel. Înţelegerea acestui motiv te va ajuta să nu iei atitudinea copilului de respingere sau de neascultare, drept un atac personal, căutând să descoperi adevăratele cauze și să pui la punct strategiile de remediere. Îl poţi mustra pe copil într-un mod iubitor și plin de înţelegere, chiar dacă ţi se pare că el nu merită o asemenea atitudine din partea ta. S-ar putea ca, oferindu-i dragoste, să-i furnizezi copilului suficientă încredere în sine, încât să aleagă el însuși să schimbe sau să biruie acel comportament agresiv și supărător.
Iubirea este răspunsul – Cum golim cupa de iubire
Este ușor să-i retragem copilului dragostea noastră. Fără să ne dăm seama, noi reacţionăm la atitudinea lui negativă, pedepsindu-l pe nedrept sau rănindu-i simţămintele sensibile prin cuvintele și prin acţiunile noastre aspre. De multe ori, noi golim cupa de dragoste a copilului în mod inconștient. De exemplu, golim cupa de iubire când:
- ne exprimăm aprobarea doar atunci când copilul este bun. Făcând astfel, înseamnă că ne iubim copilul condiţionat.
- ne ameninţăm copilul, în încercarea de a-l corecta
- exprimăm o atitudine critică
- ţipăm sau ne răstim la copil
- ne exprimăm, prin cuvinte sau privire, dezamăgirea sau neplăcerea
- îi aplicăm „tratamentul tăcerii”
- suntem prea ocupați ca să-i acordăm atenţie
- rostim numele copilului pe un ton jignitor.
Iubirea este răspunsul – Cum umplem cupa de iubire
Orice părinte este vinovat de a fi făcut, ocazional, această greșeală. Dar în loc să te lași copleșit de vinovăţie, fii dispus să spui simplu: „Îmi pare rău”, apoi să începi procesul de umplere. Cum umplem cupa de iubire a copilului:
Acceptăm copilul și îl respectăm ca pe un individ aparte, cu trăsături de caracter diferite, chiar și atunci când acestea sunt ascunse în spatele unui comportament cu totul lipsit de iubire și de amabilitate. Încearcăm să înţelegem copilul. Ne purtăm în așa fel, încât copilul să știe că este dorit și binevenit. Îl iubim necondiţionat.
Ne ascultăm cu atenţie copilul, chiar dacă acesta are să ne spună lucruri foarte neplăcute, și îi urmărim limbajul corporal. De multe ori, copiii nu exprimă în cuvinte ceea ce simt, dar își manifestă simţămintele prin gesturi. Creăm o atmosferă confortabilă și plină de căldură, în care copilul să se simtă liber să se exprime.
Ne luăm timp să stăm cu copilul, ori de câte ori copilul are nevoie de noi, chiar dacă aceasta poate să fie în momentul cel mai nepotrivit, cum ar fi atunci când bebelușul plânge sau când vorbim la telefon. Evident, nu este posibil să lăsăm totul deoparte, de fiecare dată când copilul are nevoie de atenție. De exemplu, când copilul vine la noi, cu dorinţele lui, într-un moment când nu i le putem împlini pe loc, nu-l respingem cu brutalitate, spunându-i: „Nu vezi că sunt ocupat(ă)?” Îl îmbrăţișăm, îi zâmbim cu toată căldura și îi spunem: „Acum sunt foarte ocupat(ă), dar imediat ce termin, voi asculta ce vrei să-mi spui”.
Comportamentul Copilului: Importanța echilibrului între reguli și valorizare
Copiii trebuie să înveţe să aibă răbdare și să-i înţeleagă pe cei din jurul lor, dar prea adesea adulţii au tendinţa de a așeza propriile priorităţi mai presus de cele ale copiilor lor. Atunci când copiii suferă din cauză că paharul lor de iubire este gol, tendinţa de a nu le acorda atenţie poate fi interpretată de ei drept respingere. Procedează în așa fel, încât fiecare copil să știe că te bucuri să fii împreună cu el. Îi poţi comunica acest mesaj mângâindu-l, îmbrăţișându-l sau trăgându-l lângă tine atunci când este momentul. Împlinirea nevoilor fizice și emoţionale ale copilului, în timpul pe care îl petreceţi împreună, este metoda care spune cel mai clar și mai convingător: „Te iubesc”.
CONECTARE – CORECTARE
- Atunci când impunem limite, mai întâi ne conectăm cu copilul, abia apoi îl corectăm.
- Atunci când corectăm este important să evităm apariția sentimentelor de rușine, umilință, vinovăție, frică.
Citește și despre:
O iubire de-o viață
Primesc copiii mesajul ca sunt iubiți necondiționat?
Cele 5 limbaje ale IUBIRII
