Întoarcerea la muncă ca proaspătă mămică poate fi o provocare. Există însă opțiuni și soluții adecvate la care ai putea apela, astfel încât să-i asiguri copilașului supraveghere pe timpul orelor tale de lucru. Iată mai jos câteva idei, sfaturi și recomandări! Sunt arhicunoscute, cu excepția uneia, rar întâlnită la noi, mai des, în strainatate (cu precadere în SUA). Parcurgând materialul, vei vedea cum se pot sprijini între ele familiile cu copii mici, cum se pot ajuta, cum își pot împărți eficient timpul, așa încât mamele, soacrele, bonele, creșa, să nu fie singurele variante la care părinții sunt nevoiți să apeleze.
Bebe stă cu bunica
Dacă bunicile sunt apte de muncă, în putere, disponibile și dispuse să vă ofere pe rând ajutor, soluția e una excelentă. Bunicii, în general, au o legătură specială cu nepoții lor, ca atare reprezintă cea mai de încredere și mai confortabilă opțiune atunci când vine vorba de îngrijirea bebelușului.
Bebe stă cu bona
Angajarea unei bone e o alternativă populară pentru părinții care lucrează. Ca mamă, tot ce trebuie să faci este să te asiguri că alegi o persoană de încredere, calmă, devotată, cu experiență în creșterea copiilor. Un interviu detaliat, în care să specifici toate așteptările tale legate de atribuții, câteva referințe verificate și un dram de instinct pot garanta că în noua formulă bebe va funcționa perfect, mediul fiind unul sigur și stimulativ pentru el.
Bebe stă la creșă
Dacă te gândești la ceva mai structurat, profesionist, poți vizita creșele sau grădinițele care oferă îngrijire planificată, spre a o găsi pe cea mai potrivită pentru nevoile tale. Asigură-te că alegi o unitate de încredere, ce respectă standarde de siguranță și are personal calificat pentru a se ocupa de copiii cu vârste foarte mici.
Bebe stă cu mami, iar mami lucrează de acasă
Încearcă să soliciți un program flexibil de lucru, o normă redusă ori varianta de a munci de acasă. Toate sunt soluții care îți permit a petrece mai mult timp cu bebelușul. Discută cu angajatorul despre posibilitatea remote a muncii, măcar pentru anumite zile din săptămână. Vei fi mai aproape de copil și vei asigura un fel de armonie între viața profesională și cea personală.
Citește și despre:
Pregatirea pentru inceperea gradinitei
Când copilul e îngeraș la grădi, dar monstruleț acasă – Explicația psihologului
Alegerea creșei nu este deloc ușoară. Cum facem o alegere potrivită pentru copilul nostru
Ce trebuie sa stie copilul inainte de a merge la gradinita?
Copilul e din ce în ce mai… puțin mic. Absolvirea grădiniței
Deprinderi pozitive si deprinderi negative la gradinita
Share care sau împarte timpul dedicat bebelușului, cu alte familii
Lasată special la final, găsirea unor familii cu copii micuți în zona ta de proximitate este o opțiune la care vă provocăm să analizați. Încercați, puțin câte putin, să împărțiți responsabilitățile de supraveghere a bebelușilor între voi și alți părinți asemeni vouă, astfel încât fiecare familie să aibă posibilitatea de a lucra și de a îngriji copiii în zile și ore diferite. Aranjamentul, ce-i drept mai rar întâlnit în sfera noastră, și-a făcut adepți în străinătate, e foarte plăcut pentru bebe, oferindu-i oportunitatea de a socializa și de a interacționa cu alți micuți asemeni lui.
E important de a lua în considerare toate variantele de ajutor posibile, într-un final să fie identificată cea mai potrivită, benefică micuțului, părinților, familiei, bugetului. Fiecare opțiune are avantaje și dezavantaje, trebuie să se țină cont de mai multe aspecte pentru ca decizia luată să fie cea adecvată (vezi costuri, calitatea serviciilor oferite de bonă/instituții specializate, confortul bebelușului, necesitățile individuale).
Realizarea, crearea sau înființarea unei comunități restranse care să se ocupe de îngrijirea copiilor este dificilă dar nu imposibilă. În primul rând, aflați că nu există o singură modalitate de a concepe un astfel de sistem, de suport reciproc. Cauți în vecinătate familii cu copii mici, urmărești părinții de la creșă/grădiniță, îi găsești deja înscriși pe grupurile de Social Media, ideea e să-i abordezi direct/indirect și să discuți despre conceptul share care, metodă prin care copilul tău alături de alții pot fi supravegheați prin rotație, de către părinții implicați. N-ai decât să identifici cupluri de încredere, flexibile, iubitoare, să le contactezi și să inițiezi grupul de sprijin reciproc. Odată ce sistemul share-care e programat, reușita funcționării sale va depinde de câțiva factori:
Compatibilitatea – ar fi ideal ca părinții să se înțeleagă foarte bine intre ei, sa vorbească, la figurat, pe aceeași limbă. Să fie chiar de nationalități diferite, nu contează, dar armonia, devotamentul, responsabilitatea, să-i definească pe toți.
Vârsta – fiind vorba de proaspeți părinți, se presupune că sunt cam de aceeași generație, așadar nu au idei complet diferite în ceea ce privește creșterea și dezvoltarea unui copil. Se evită astfel discuțiile în contradictoriu, stânjenitoare, interminabile, pe temele puericulturii. În ce privește copiii, e indicat a fi pe cât posibil de-o seamă, pentru ca preocupările și interesele sa le fie oarecum comune.
Locuința – cu cât sunt mai aproape unele de altele, cu atât familiile implicate se vor putea ajuta mai ușor. Inconvenientul parcurgerii unor distanțe mari, de la unii la alții, dispare în acest caz.
Toleranța – dacă n-o aveți, această virtute ar trebui dobândită. E mare lucru a fi înțelegător cu detaliile ce fac diferențe între semeni, fără a-i segrega. Până la urmă, a fi îngăduitor cu unele aspecte ale celor din jur e spre binele copilului, al tău, al micii comunități de share-care.
Corectitudinea – încă un semn sub care ar trebui să se deruleze acest gen de program comun de îngrijire a copiilor. Ne referim la corectitudine din toate punctele de vedere (morală, conduită, disciplină, punctualitate, seriozitate, loialitate).
Răbdarea – alături de calm, te ajută să treci peste orice. Fie că-i vorba de plânsete de bebe în căutare de atenție, scutec curat, somnic ori lăptic, fie că-i despre ore obositoare de parcă nu se mai termină, pentru un stil de viață sănătos, înarmează-te cu răbdare!
Iubirea – cel mai important factor face existența frumoasă și orice demers, de succes. Dragul față de ceilalți copii, că de al tău nici nu se mai pune problema, simplifică tot. Ziua petrecută îngrijindu-i pe cei mici va fi o bucurie.
Când eram însărcinată cu fiica mea, întrebarea numărul 1 pe care mi-o adresau cei apropiați (pe lânga care e sexul copilului) a fost: „Cine te va ajuta la creșterea copilului?” Fiind o mamă activă, cu un job destul de solicitant, creionam rapid un algoritm complicat de îngrijire a copilului, agățându-mă de zilele libere ale soțului meu (este paramedic, fără a avea săptămâna de lucru tradițională), de disponibilitatea bunicilor și de creșă. Reacția la răspunsul meu generalist era întotdeauna aceeași: „Așa-i că ți-ar prinde bine o comunitate/grup cu care să poți împărți toate sarcinile?” Te-ar ajuta? Răspundeam afirmativ și mă simțeam norocoasă că deja știam câteva familii pe care le-aș fi putut implica în acest proiect (relatează Jacqueline Canlas-LaFlam, Oakland, CA)
Ideea de a crea un grup care să se potrivească unei game largi de necesități pentru îngrijirea copiilor este în prezent în atenția câtorva părinți. Ar putea fi luată drept model? De ce nu? Catalizatorul anilor trecuți pentru punerea în practica a sistemului share-care a fost controversatul coronavirus. Pandemia a schimbat realmente stilul de viață, determinând mulți părinți să lucreze de acasă, să fie reticenți la plasarea bebelușilor în creșe sau chiar să se mute în zone pe care ei le considerau favorabile. În plus, și costurile crescute (FMCG, inflația, salariile bonelor), au făcut cale deschisă spre share-care, acest gen de suport comun.
Familiile au început să caute sprijin în proximitate, să găsească acceptare și înțelegere la semenii lor, să se adune în comunități restrânse, pentru a-și crește mai ușor bebelușii. Procesul a fost unul dificil, însă a stimulat părinții să se zbată pentru un țel comun, și anume binele copiilor.
Poți lucra 3-4 zile pe săptămână, iar o zi, două, să fii părinte principal (pentru al tău și încă 3-4 din restrânsa comunitate). Se începe cu lucruri simple, de felul plimbărilor în parc sau a drumurilor la bazinul de înot pentru bebeluși. Se continuă cu ore de supraveghere pe timpul zilei, apoi al serii și, la nevoie, sleepover (când ești tu gazdă peste noapte pentru 2-3 bebeluși, cu tot cu frățiorii lor mai mari, dacă e cazul). Se formează legături, relaționările de început urcând până la adevarate prietenii. Micuții ajung să exerseze tot felul de abilități socio-emoționale, să se șicaneze și să se împace constant.
Așa se împletesc frumos prioritățile, acordând atenția cuvenită atât minunii de copil, cât și partenerului. Momentele în doi (mami&tati) sunt dorite, mult apreciate, necesare, cu regim de obligativitate.
Share-care-ul se poate combina lejer cu oricare dintre cele 4 variante de ajutor în creșterea copilului (bona, creșa, bunica, telemunca-legiferată în Romania din 2018, înainte de pandemie)
Găsirea unui grup de susținere nu elimină stresul mamelor, taților, și cu siguranță nu rezolvă problemele specifice puericulturii, însă poate ajuta părinții să-și recapete un anumit control asupra vieții lor.
Concluzia: Dacă te simți într-adevăr copleșită, să nu îți fie teamă de a cere ajutor!
Share-care este de departe cea mai mare lecție pe care am învățat-o ca părinte și este ceva la care în continuare lucrez, chiar și acum când copiii mei sunt puțin mai mari”, povestește Ellyn Drathring Jung, Chicago, IL. „Am urât ideea de a-mi suna prietena pentru a-i cere să-l ia urgent pe bebe la ea, deoarece eu trebuie să plec două zile în delegație, dar știți ce? A venit imediat, fără să se plângă, pentru că știa că aveam nevoie de ea și mai știa că, într-o situație viceversa, aș fi făcut același lucru pentru ea.” E extraordinar să ai certitudinea că te poți baza pe cineva de încredere.
O declarație amuzantă dată de un TĂTIC
Sunt căsătorit și am trei copii, de 9, 15 și 17 ani. Am fost casnic timp de 15 ani și sunt autorul manualului The Ultimate Stay-At-Home Dad. Când copiii erau mici, m-am alăturat unui grup de tați pentru a primi suport în descoperirea parentingului. Despre tații care stau acasă și, implicit, izolarea lor se vorbește rar. Personal, îmi doream să fiu părinte model însă, de unul singur, nu mi-ar fi ieșit. Fără a avea în preajmă prieteni, se subînțelege că nici copiii mei, la rândul lor, n-ar fi avut. Din fericire, în zona în care locuiam, exista un grup de tați, la care cu încredere m-am alăturat. Am avut norocul că alți 4 tatici, în aceeași situație cu a mea, au procedat la fel ca mine. Împreună, am crescut, atenție!, 16 copii! Cel mai mare este acum în ultimul an de liceu.
Deși nu mai orgnizăm sesiuni de joacă, tot ne mai întâlnim săptămânal. Poate vi se pare ciudat dar și creșterea adolescenților este dificilă, iar problemele cu care părinții se confruntă pot fi uneori complicate. E minunat să apelezi la share care. Pentru mine a fost o salvare. Anual, am pregătit „Vacanța taților”, unde mergeau de regulă 5 tătici cu 16 copii, mămicile rămânând acasă. Excursia dura aproximativ o săptămână, călătoream cu mașinile, vizitam tot felul de obiective, de la utile până la prostești și amuzante. Nu prea conta ce anume vedeam, importante erau amintirile noastre. Am făcut asta 14 ani la rând. Ce e fabulos? Copiii încă vor să meargă cu noi în Vacanța taților și ne întreabă mereu dacă avem ceva planificat. Povestea lui Shannon menționează și Dads Night Out, o șansă de a se întâlni toți în oraș, pentru a petrece, socializa, distra, firește fără copii. Și uite așa, armonia era una deplină (Shannon Carpenter, Kansas City)
