Întreaga familie este entuziasmată de acest eveniment, finalul unei etape, trecerea de la preșcolaritate (perioada grădiniței) la școlaritate (perioada claselor primare). Diana este o mămică pentru care acest final a fost deosebit de dificil din punct de vedere emoțional. Iată povestea ei. Când am devenit mamă, am descoperit cât de repede trece timpul. Nu ai cum să înțelegi asta până nu vezi cu ochii tăi, până nu treci prin asta. Clipești, și nou născutul are deja primii dinți. Mai clipești o dată, și începe să turuie prin casă. Nici nu știi când împlinește vârsta potrivită pentru grădiniță și parcă nici nu s-a terminat bine perioada de adaptare și gata, trebuie să meargă la școală. Și atunci înțelegi cu adevărat:
Timpul va continua să zboare!
Nu mă pricep la finaluri. Când Ianis a început grădinița, am fost foarte fericită, era o nouă etapă pentru el. Știam că e pregătit și că se va distra împreună cu restul copiilor. Am fost luată pe neașteptate când, deodată, m-am trezit că venise Crăciunul. Și cam la fel am pățit și anul acesta, când preșcolarului meu și colegilor săi li s-a urat, deodată, Baftă la școală!
Mă întristează gândul că, atât de curând, copilul meu a crescut
Știu, sunt o singură persoană, nu pot să fiu și să fac totul pentru altcineva, nici măcar pentru copilul meu. El are nevoie de experiențe noi și trebuie să învețe despre viață de la viața însăși. Grădinița a zburat, printre drumuri cu mașina, rutina de dimineață, lipit hârtie creponată și petreceri de copii mici. Sunt recunoscătoate pentru fiecare dintre ele, și totuși sunt tristă.
Sunt tristă pentru că, pe zi ce trece, copilul meu e din ce în ce mai… puțin mic
Nu știu cum să explic asta, e un fel de nostalgie. Mă gândesc că niciodată nu va mai fi la fel de inocent și de lipsit de griji ca azi. Și azi, deja este mai mare și mai responsabil decât ieri. Și pe măsură ce timpul trece, va îmbrăca tot mai mult haina de adult, până când aceasta îl va cuprinde cu totul. Așa că încerc să mă bucur de fiecare clipă în parte, pentru că, într-un fel, este ultima. Citește și despre: 14 Tehnici de educație blândă pentru copiii, utile în formarea deprinderilor sănătoase de gestionare a emoțiilor
Așadar, dragul meu fiu,
Aș vrea să te pot ține în brațe în fiecare zi, în fiecare clipă, așa cum făceam când erai foarte mic, iar eu eram întreg Universul pentru tine. Dar timpul nu funcționează așa. Iar meseria de părinte nu se limitează la asta. Te-ai născut ca să zbori, și o vei face, cu încredere și curaj, copilul meu minunat! În vara aceasta, de final de grădiniță, mă voi bucura de timpul petrecut împreună așa cum nu am făcut-o până acum. Mă voi dedica amintirilor pe care ni le vom crea împreună. Ne vom juca și ne vom distra și vom râde împreună așa cum facem întotdeauna, dar eu voi fi puțin mai lacomă pentru că fața tu nu mai e atât de rotundă, părul nu mai e la fel de cârlionțat și deja îmi e greu să te ridic în brațe. Știu că timpul nu stă în loc pentru nimeni și că tot ce se întâmplă azi, mâine, în fiecare moment, se transformă în fum, în amintire, dar acestea sunt clipele pentru care trăiesc. Citește pe larg despre: 7 Motive ca să alegi Attachment Parenting | Cea mai ușoara metodă de creștere a copilului
Tu ești motivul pentru care râd în fiecare zi
Tu m-ai făcut mama care sunt azi. Știi tu, părinții ăștia, cum îi crești, așa îi ai! Nu e doar amuzant, e și adevărat. Faptul că, în fiecare zi, crești este uimitor și reprezintă o provocare, dar acesta este farmecul maternității.
Sfârșitul grădiniței a venit ca o confirmare a faptului că importanța mea în viața ta scade pe zi ce trece. Relația dintre noi a evoluat mult și se va schimba și mai mult de acum înainte. Încă mai sunt adultul la care vii atunci când suferi sau când te bucuri. Încă îmi cauți mâna atunci când ești speriat. Dar lucrurile acestea se vor schimba.
Ideea în sine mă întristează
Pe de o parte, știu că vei crește și vei deveni un bărbat pe cinste. Văd deja acest bărbat în ochii tăi. Ești încă departe de acea pierdere a inocenței care vine odată ce descoperi că lumea nu e perfectă. Dar tu ai posibilitatea de a o schimba. Sper că te-am pregătit pentru lume și pentru a o modela să fie așa cum ți-o dorești.
Se spune că după ce devii mamă, inima ta nu se mai află în propriul corp
Deocamdată, fiule, ești iubit, ești protejat, ești fericit și inocent. Inima mea încă îmi este aproape. Dar cu fiecare zi care trece te vei îndepărta, și odată cu tine se va îndepărta și inima mea. Se spune că inima ți se topește atunci când îți ții prima oară în brațe bebelușul. A mea se topește în fiecare zi, când te văd cât de frumos, bun, înțelegător, puternic ești. Acest lucru nu se va schimba niciodată!
Te iubesc, micul meu școlar! Citește și despre: Atașamentul, legătura emoțională ce stă la baza tuturor relațiilor copilului cu el însuși și cu lumea exterioară
