Desi in declansarea travaliului se foloseste acelasi hormon ca si in cazul travaliului natural, felul in care oxitocina naturala si cea sintetica actioneaza este fundamental diferit. Descopera cum difera nasterea declansata natural de cea indusa!
Ai prietene al caror travaliu a fost indus de catre medicul obstetrician? Esti agitata pentru ca se apropie momentul nasterii, dar nu stii exact cand se va intampla? Ai discutat cu medicul tau care te-a avertizat ca daca bebe nu da semne ca se naste in urmatoarele cateva zile, se gandeste sa iti declanseze travaliul? Afla tot ceea ce trebuie sa stii despre asta!
Uneori, din motive de comoditate sau de confort psihic pentru mama, se ia in calcul varianta inducerii travaliului cu ajutorul oxitocinei administrata in perfuzie. Desi exista situatii medicale care sa impuna venirea pe lume a bebelusului la un anumit moment, ele sunt putine. Cele mai multe cazuri sunt legate de dorinta mamei de a naste neaparat cu un anumit medic, de programarea garzilor sau a concediului medicului si de alti factori asemanatori.
Este important de stiut ca inducerea nasterii poate aduce cu sine riscuri suplimentare, daca vorbim despre o sarcina care a decurs normal si despre o femeie sanatoasa.
Desi hormonii implicati in procesul declansarii travaliului sunt aceiasi, exista numeroase diferente importante intre travaliul natural, care adesea pregateste corpul pentru nastere cu zile sau saptamani inainte, si travaliul indus cu ajutorul oxitocinei sintetice.
Oxitocina actioneaza diferit.
In perioada sarcinii, uterul are in peretii sai putini receptori pentru oxitocina. Pe masura ce sarcina se apropie de termen, numarul de receptori sensibili pentru oxitocina creste, asadar si sensibilitatea uterului la acest hormon. Atunci cand mama si bebelusul sunt pregatiti pentru nastere, acesti receptori sunt numerosi si extrem de sensibili.
Corpul mamei secreta oxitocina in cantitati din ce in ce mai mari. Cum cresterea cantitatii de oxitocina se produce gradual si in valuri, gravida va avea contractii la inceput slabe si rare, care pregatesc uterul pentru efortul care urmeaza si ajuta bebelusul sa coboare si sa se angajeze corect. Apoi, oxitocina se secreta in cantitati din ce in ce mai mari, uterul se contracta din ce in ce mai des si mai puternic, pana la expulzie.
In cazul inducerii travaliului, organismul mamei nu este complet pregatit pentru nastere. Asta inseamna ca in uter nu exista un numar suficient de mare de receptori pentru oxitocina. Prin urmare, este nevoie de o cantitate mai mare de oxitocina sintetica pentru a declansa si pentru a mentine contractiile.
Practic, ti se va administra oxitocina pana cand incepi sa ai 3-4 contractii intr-un interval de 10 minute, iar fiecare contractie dureaza macar 40-60 de secunde. Contractiile sunt foarte lungi si foarte puternice inca de la inceput, iar corpul tau nu are timp nici sa se ajusteze la un nivel crescator de disconfort, nici sa se odihneasca.
Contractiile se simt altfel.
Principala diferenta intre nasterea naturala si cea indusa este legata de intensitatea contractiilor. In nasterea naturala, oxitocina declanseaza intai contractii uterine blande, care ajuta la dilatarea treptata a cervixului pregatit pentru nastere. Pe masura ce cervixul se dilata, receptorii pentru durere transmit mesaje creierului, care comanda secretia de endorfine. Efectul endorfinelor este comparabil cu cel al morfinei, ele contracarand durerea si facand-o mai usor de suportat de catre gravida.
In nasterea indusa, oxitocina artificiala determina de la inceput contractii foarte puternice si foarte dureroase. De multe ori cervixul nu este pregatit sa se dilate, secretia endorfinelor nu este „comandata” la timp. Absenta endorfinelor combinata cu efectul violent al oxitocinei sintetice face ca durerile sa fie mult mai intense.
Citeste mai departe despre travaliul natural si cel indus.
Mobilitatea in perioada travaliului
In cazul nasterii naturale, mai ales in fazele incipiente ale travaliului, dar si mai tarziu, viitoarea mamica se poate deplasa, isi poate alege pozitiile cele mai confortabile, poate face un dus sau o baie calda pentru a se relaxa putin. Miscarea ajuta ca bebelusul sa coboare mai usor si sa isi gaseasca cea mai buna pozitie pentru nastere.
In cazul nasterii declansate, se recomanda monitorizarea permanenta. Rareori, se accepta monitorizarea intermitenta in cazul in care nu exista nici un fel de semne de stres fetal, lucru rar, caci contractiile violente asociate oxitocinei sintetice il afecteaza si pe bebelus. Prin urmare, vei fi practic imobilizata in pat, lucru ce creste riscul de a solicita anestezia epidurala sau de a ajunge sa nasti prin cezariana.
Reflexul de a impinge
Reflexul de a impinge bebelusul afara atunci cand totul este pregatit pentru expulzie este declansat de o secretie masiva de oxitocina care se produce atunci cand cervixul a ajuns la dilatatie maxima. In acelasi timp cu aceasta veritabila avalansa de oxitocina, are loc si o eliberare masiva de adrenalina, care ii ofera gravidei energia necesara pentru a-si naste bebelusul.
In nasterea indusa, aceasta secretie masiva de oxitocina lipseste. Oxitocina sintetica administrata intravenos nu este capabila sa ofere explozia de energie necesara la momentul expulziei, asadar acest reflex este absent. De aceea, in cazul nasterilor induse, creste incidenta necesitatii folosirii forcepsului sau a ventuzei pentru a ajuta la venirea pe lume a bebelusului.
Oxitocina naturala protejeaza creierul bebelusului
Oxitocina naturala are capacitatea de a traversa placenta. Ea linisteste creierul bebelusului si il protejeaza impotriva scurtelor perioade cand ar putea fi privat de oxigen. Oxitocina sintetica insa nu traverseaza bariera hematoencefalica, asadar bebelusul este mai expus la efectele hipoxiei. Bebelusul va da semne de suferinta fetala, fapt ce duce la necesitatea interventiei chirurgicale.
Si dupa nastere lucrurile sunt diferite!
Dupa nasterea naturala, in corpul proaspetei mamici exista o cantitate mare de oxitocina. Acest hormon, denumit si hormonul dragostei, ajuta la stabilirea unei relatii foarte puternice intre mama si bebelus. Sub efectul oxitocinei, uterul se contracta si elimina placenta si lohiile, iar hemoragia este minima.
In cazul nasterilor induse, mamicile nu traiesc aceasta ultima explozie de oxitocina. Uterul gol nu se contracta intotdeauna eficient, astfel incat hemoragia postpartum este adesea mai mare, ceea ce face necesara inca o data supradozarea oxitoxinei sintetice administrate.
In plus, exista teorii care sustin ca doar oxitocina naturala este cea care faciliteaza stabilirea unei legaturi absolut unice intre mama si bebelus. Fara a contesta dragostea pe care orice mama o are pentru puiul ei, se pare ca oxitocina secretata natural este singura care permite aparitia unui „ceva” in plus, greu de definit.
