Ce se întâmplă în creierul copilului în timpul unui tantrum? Iată de ce nu se poate calma

Nimeni, niciodată, nu s-a calmat doar pentru că i s-a spus să se calmeze.
Suntem bureți pentru emoțiile celor din jur, acesta e motivul pentru care viața alături de copii sau adolescenți, cu emoțiile lor, este atât de obositoare. Iar când inima și mintea sunt copleșite de emoții, nu suntem în măsură să luăm cele mai bune decizii.

Crize de tantrum – Ce se întâmplă în creierul unui copil în timpul unui tantrum?

Lara este un copil foarte vesel și sociabil și extraordinar de înțelegător. De aceea nu reușesc să înțeleg ce se întâmplă atunci când face câte un tantrum. Mă privește cu ochii larg deschiși, în care se citesc disperarea, spaima și furia, de parcă mi-ar spune că nu se poate opri, și se lovește singură și mă lovește și pe mine când încerc să o ajut sau să îi vorbesc. Este groaznic, este înspăimântător aproape!
Dan Siegel, specialist în neuroștiințe, se referă la subsolul și la etajul creierelor noastre. Creierul primitiv, reprezentat de sistemul limbic și de amigdală, sunt reactive și emoționale, ghidate de impulsuri, de interesele pe termen scurt și de imboldurile primitive. Tot acest sistem copilăresc, impulsiv și instinctiv se află la subsol.

În același timp, cortexul cerebral ne permite să controlăm și să inhibăm impulsurile, să încetinim, să câștigăm perspectivă, să procesăm stimulii afectivi și să îi transpunem în gânduri și acțiune. Cortexul este etajul care ne ajută să planificăm, să gândim înainte de a acționa, să anticipăm, să luăm decizii morale și să punem bazele relațiilor interumane.
În timpul unui tantrum, amigdala preia controlul creierului. Cortexul copiilor se află în imposibilitatea de a acționa. Să ajuți un copil să se liniștească după un tantrum, să preia controlul și să redevină rațional presupune înțelepciune, compasiune și foarte multă răbdare.
Citește și despre: Tantrumurile copiilor mici sunt normale?

De ce copiii nu se pot calma în timpul tantrumului?

Cred că ceea ce mă aduce la exasperare e faptul că nimic din ceea ce aș face în timpul unui tantrum, nu pare să ajute. De la primele scâncete mă simt neputincioasă pentru că nimic, absolut nimic, nici măcar să cumpăr jucăria aia, sau ciocolata cerută, nu mai poate salva situația. Mara pur și simplu trece de la mârâială la plâns, la urlete, la trântit pe jos, iar eu nu pot decât să asist.

Copiii nu sunt niște adulți în miniatură. Creierele lor imature sunt incapabile să construiască perspectiva pe care ar avea-o un adult asupra lucrurilor, așa cum sunt și să se liniștească singur. Părintele care reușește să înțeleagă asta va înțelege și că nici un tantrum nu e o încercare de manipulare, ci o reacție instinctivă în timpul căreia receptivitatea față de argumentele raționale dispare complet. Odată ce acest lucru este extrem de clar în mintea adultului, alegerile sale legate de modul în care răspunde la tantrumuri se schimbă.
CITEȘTE ȘI: Copil obraznic, neascultător sau … reacții normale?

Cum rămâi calm în timpul unui tantrum?

Când Sabin se trântește pe jos și urlă și face asta în afara casei, când lumea se uită la noi ca la urs și clatină din cap dezaprobator, îmi vine să mă izbesc și eu în fund pe trotuar. Mă simt judecată pentru că nu sunt o mamă bună, mă simt neputincioasă pentru că sunt incapabilă să îl liniștesc, devin agresivă atunci când străinii intervin cu sfaturi sau i se adresează direct lui, agravând lucrurile. E un moment oribil!

Atunci când copilul trece printr-o criză de tipul unui tantrum, când sistemul său limbic preia controlul, nu are nevoie decât de calm și conectare. Prima sarcină a părintelui este să își calmeze propriul cortex, pentru a putea evalua situația în mod obiectiv.
Faptul că reușim să ne controlăm propriile emoții îi transmite copilului un semnal foarte important, și anume că e în siguranță și că se poate liniști și el. Este o reacție în oglindă, prin care copilul preia exemplul personal al părintelui.
O atingere blândă sau vocea scăzută funcționează mult mai bine decât să îi spui copilului să se calmeze. Aceste mesaje determină scăderea producției de cortizol și secreția de oxitocină, hormonul iubirii, care promovează o stare de calm.
CITEȘTE ȘI: Ce înseamnă şi cum se educă disciplina la vârsta de 1 an? Explică, arată, explică încă o dată

Ce se întâmplă după un tantrum în creierul copilului?

Odată ce copilul se liniștește, iar sistemul său limbic începe să se dezactiveze, este momentul să angajezi cortexul în gestionarea ulterioară a situației:
Întreabă care sunt consecințele pe care le consideră corecte;
Oferă o gustare și ocazia de a se odihni după momentul epuizant al tantrumului;
Angajează-l într-o activitate fizică, ce îi reorientează mintea către alte preocupări;
Stimulează-l senzorial cu alimente aromate, mirosuri intense, gustatul unei lămâi, ieșitul la plimbare;
Activează-i cortexul cu întrebări simple care necesită planificare, cum ar fi ce anume doresc să mănânce la cină;
Redu activitatea amigdalei cu jocuri: un scurt joc de cărți, de dame sau jocuri cu cuvinte.
Citește pe larg despre: Cuvântul preferat al copiilor: ce putem face când copilul spune doar NU

Nu uita!
Pentru că perseverența este extrem de importantă în educarea copiilor, odată conflictul dezamorsat reveniți la factorii care l-au declanșat. Nu e nevoie să îi faci copilului teoria chibritului sau să rememorați tot ceea ce s-a întâmplat în momentul conflictului, dar puteți discuta despre soluții alternative, care ar fi fost mai utile pentru toată lumea.
CITEȘTE ȘI: 7 motive pentru care copii nu (mai) ascultă de părinți și cum să generezi schimbarea într-un mod pozitiv