Obiectul de atasament, numit in limbaj de specialitate si “obiect de tranzitie” este, asa cum ii spune si numele, de altfel, un obiect asupra caruia copilul incepe sa isi reverse la un moment dat afectiunea din plin, in mod constant.
Obiectul de atasament este acel obiect fara de care copilul nu poate adormi, pe care trebuie sa-l aiba langa el si in timpul somnului, il duce in oras cu el, peste tot! In general este un animal de plus sau o papusa dar poate fi orice: o paturica, o masinuta, o anumita cana.
Ce semnificatie are obiectul de atasament sau de tranzitie?
Asa cum ii spune si cea de-a doua denumire, acest atasament apare intr-o perioada de tranzitie, cand copilul este nevoit sa treaca intr-o alta etapa, de independenta fata de mama, chiar daca inca nu este pregatit. Aceste etape pot fi: intoarcerea mamei la serviciu, intarcarea, intrarea in colectivitate, aparitia unui fratior. In prima perioada a vietii atasamentul copilului se indreapta aproape total spre mama, care este punctul sau de sprijin si de care este total dependent. In clipa in care mama nu mai poate fi mereu in preajma copilului, multi copii se adapteaza la aceasta situatie creindu-si un obiect de atasament.
Este bine sa aiba copilul un obiect de atasament?
Parerile specialistilor sunt impartite, dar in principiu este o etapa normala in viata copilului.
Singurul semn de intrebare ar fi asupra faptului ca obiectul de atasament poate semnala ca sentimentele de siguranta si bunastare ale copilului au fost perturbate si atunci parintii se intreaba de ce si cum ar fi putut schimba aceasta stare de fapt.
Insa adoptarea unui obiect de tranzitie poate fi un semn de succes al adaptarii copilului la o situatie cauzatoare de frustrare cel putin pentru o perioada (intarcarea, inceperea cresei/gradinitei).
Obiectul de atasament poate fi util o perioada dar interesul pentru el ar trebui sa scada pe masura ce lucrurile evolueaza si copilul incepe sa se obisnuiasca cu noua etapa in care a trecut.
Pana la un punct, proiectarea sentimentelor asupra unui obiect neinsufletit este normala, este un mod de combatere a stresului cand incepe desprinderea de mama. Cu timpul insa interesul pentru acel obiect scade de la sine sau cel putin ar trebui sa scada. In general copiii vor renunta la obiectul de atasament cand vor fi pregatiti.
CITEȘTE ȘI: Anxietatea de separare – Copilul este atât de atașat de mamă încât nu poate pleca nicăieri fără el
Nu orice obiect/jucarie indragita de copil se poate numi “obiect de atasament”
Obiectul de atasament este cel caruia copilul ii acorda atentie excesiva, il ia cu el peste tot, devine panicat daca nu il gaseste si teribil de agitat si frustrat daca il rataceste pe undeva. Nu toti copiii bifeaza acest moment, al obiectului de atasament.
In concluzie, nu este ingrijorator daca copilul isi face un obiect de atasament acesta fiind un mod de a coopera cu “greutatile vietii”, de a se adapta. Unii copii spre exemplu isi duc acel obiect cu ei la cresa/gradinita pentru a avea un punct de sprijin, o legatura cu familia, cu casa sa, de aceea ar fi bine sa discutati cu educatoarele si sa le convingeti sa accepte acest lucru macar pana cand copilul va capata siguranta si nu va mai avea nevoie de “insotitori neinsufletiti”.Dar nu este un semn de ingrijorare nici daca un copil nu are un obiect de atasament, inseamna ca el a gasit o alta metoda de auto-linistire, s-a adaptat altfel, fara “intermediari”.
Copilul tau a avut vreun obiect de atasament? Cum se manifesta atasamentul fata de el?
CITEȘTE ȘI: Anxietatea de separare – Copilul este atât de atașat de mamă încât nu poate pleca nicăieri fără el
Descoperă mai multe la Clubul Bebelusilor
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
