Desi toti bebelusii ar trebui sa fie alaptati, exista rare situatii in care acest lucru nu este posibil. Afla de ce nu trebuie sa te grabesti sa blamezi o mama care nu a alaptat exclusiv, inainte de a-i sti motivele!
Desi peste 95% dintre mame pot alapta daca sunt corect indrumate si sprijinite, exista si cateva situatii particulare in care alaptarea nu este posibila, din motive medicale. Descopera alaturi de noi care sunt acestea!
Multe dintre mame se plang ca nu au lapte, sau povestesc ca nu au reusit sa isi hraneasca bebelusii la san. Dar in majoritatea cazurilor nu este vorba despre motive medicale, ci mai degraba lipsa de informare, lipsa de sustinere sau chiar dezinformare. Exista, intr-adevar, si cazuri in care bebelusii nu pot fi alaptati. Ele pot tine de afectiuni medicale ale bebelusului sau ale mamei.
Cand bebelusii nu pot fi alaptati:
Galactozemia este o boala metabolica rara in care bebelusul nu poseda aparatul enzimatic pentru a metaboliza un zahar denumit galactoza. Lactoza din laptele matern este descompusa in glucoza si galactoza, prin urmare bebelusul nu poate fi alaptat, ci trebuie hranit cu un lapte praf special, fara galactoza.
Boala urinei cu miros de artar este o alta boala metabolica rara in care bebelusii nu pot metaboliza unii aminoacizi: leucina, izoleucina si valina, care se regasesc in laptele matern. Prin urmare acesti bebelusi vor primi un lapte praf care nu contine acesti aminoacizi.
Fenilcetonuria este cea de-a treia boala metabolica rara in care imposibilitatea bebelusului de a metaboliza un aminoacid denumit fenilalanina impiedica alaptarea.
Cand mamele nu pot alapta:
Conform autoritatilor medicale internationale exista cateva situatii in care mamele sunt sfatuite sa nu alapteze:
Infectia cu HIV. Mamele care sunt seropozitive sunt sfatuite sa nu alapteze deoarece infectia poate trece prin lapte, la bebelus. Datele statistice arata ca, chiar si in cazul in care mama este tratata cu medicatie antiretrovirala, exista riscul de transmitere a bolii, desi acesta este redus. In cazul mamelor infectate care alapteaza EXCLUSIV riscul de transmitere a infectiei variaza intre 0.6 – 4%. In cazul bebelusilor care primesc si lapte praf, nu doar lapte matern, riscul este mult mai mare.
Leziuni produse de herpesvirus tip 1, localizate pe sani. Contactul intre gura bebelusului si leziune trebuie evitat cu orice pret.
Tratament impotriva cancerului de san. Daca in timpul sarcinii mama a fost diagnosticata cu cancer la san si este tratata cu chimioterapie, alaptarea este interzisa.
Tuberculoza activa. Riscul de transmitere a bolii la bebelus este extrem de mare, de aceea contactul mamei cu bebelusul este interzis timp de 2 saptamani, cat aceasta primeste tratamentul specific. Chiar daca nu poate pune bebelusul la san, mama poate colecta laptele matern pentru ca acesta sa ii fie oferit in biberon.
Bruceloza netratata. In cazul in care mama sufera de o infectie brucelica netratata, nu i se va permite sa alapteze. Odata tratamentul complet, alaptarea poate fi reluata.
Leziuni de sifilis la nivelul sanului. Daca mama este recent infectata, contactul cu bebelusul, la fel ca si alaptarea, pot fi reluate la 24 de ore dupa instituirea tratamentului, cu conditia ca leziunile sa nu fie situate la nivelul sanilor. In acest caz, alaptarea se va relua doar dupa ce leziunile sunt complet vindecate.
Medicamente care impun intreruperea alaptarii
Exista putine medicamente uzuale care sunt incompatibile cu alaptarea, iar pentru majoritatea exista alternative care pot fi folosite cu succes. Intotdeauna se va evalua raportul risc/beneficiu in aceste cazuri. Urmatoarele medicamente sau categorii de medicamente sunt incompatibile cu alaptarea:
- Sedative, antiepileptice, opioide, medicatie psihotropa. Aceste medicamente pot scadea frecventa respiratorie a bebelusului.
- Iod radioactiv 131. Este folosit in unele investigatii medicale.
- Chemoterapia citotoxica. Toxicitatea crescuta impune intreruperea alaptarii.
Exista situatii in care suplimentarea temporara cu lapte praf reprezinta o necesitate medicala. Ele trebuie evaluate foarte obiectiv, dar acceptate daca este cazul.
Hipoglicemia. Unii bebelusi sunt deosebit de sensibili la scaderi ale valorilor glicemiei. In cazul in care ei manifesta simptome evidente (letargie, tremuraturi, respiratie neregulata, dificultati de a-si mentine temperatura corporala), se va trece la introducerea unei mici cantitati de lapte praf in completarea alaptarii, iar in cazuri grave se va suplimenta cu glucoza intravenos.
Deshidratarea grava. O scadere a greutatii corporale cu peste 10%, letargia, incapacitatea de a suge impun suplimentarea temporara cu lapte praf.
Intarzierea aparitiei meconiului (primul scaun al nou nascutului) sau prelungirea scaunelor cu meconiu mai mult de 5 zile. Acesta este un semn ca bebelusul nu primeste suficient lapte. Este necesara suplimentarea pana la rezolvarea problemei, impreuna cu un specialist in alaptare si cu medicul neonatolog.
Hiperbilirubinemie. Este normal ca nivelul de bilirubina a nou-nascutului sa fie temporar crescut. Este vorba despre icterul fiziologic, care in mod normal este usor si dispare in 7-10 zile. In unele cazuri insa, icterul intens sau prelungit impun suplimentarea cu lapte praf, conform unui protocol medical international bine stabilit.
Retentia de placenta. Daca mamica nu reuseste sa elimine complet placenta, este posibil ca instalarea lactatiei sa fie intarziata.
Acestea sunt cele mai frecvente situatii in care alaptarea este imposibila sau trebuie temporar intrerupta. Pot exista si situatii particulare, unice, care nu sunt cuprinse in acest articol. De aceea, se recomanda sustinerea alaptarii, dar nu blamarea mamelor care nu au reusit sa alapteze exclusiv!
