Toleranța nu ar trebui să fie doar un cuvânt “la modă”, folosit fără a-i înțelege sensurile, pentru “a da bine” în ochii celorlalți. Toleranța ar trebui practicată, fiind o atitudine de deschidere, înțelegere, respect și acceptare a diferențelor care există între oameni.
Nu este ușor să ai o asemenea atitudine, având în vedere prejudecățile cărora continuăm să le fim sclavi de multe ori, dar trebuie să lucrăm în acest sens și să oferim și copiilor noștri un bun exemplu. Adoptând și învățând de mici un comportament tolerant, copiii din noua generație vor reuși să nu se lase încorsetați de clișee și atitudini discriminatorii care încă circulă libere în societate, din păcate.
O mamă povestea: „Fiul meu de 6 ani m-a întrebat de ce colega lui are pielea mai închisă la culoare. Prima reacție a fost să-i spun un răspuns scurt, dar apoi am realizat că am ocazia să-l învăț ceva important. I-am explicat că oamenii arată diferit, dar valoarea lor este aceeași. Am simțit că în acea clipă am pus o mică cărămidă la temelia respectului lui față de ceilalți.”
Ce înseamnă “a fi intolerant”?
De multe ori, în atitudinea noastră de zi cu zi, dăm dovadă de intoleranță inclusiv în fața copiilor noștri, fără măcar să conștientizăm acest lucru. Dacă am fi întrebați, am spune cu convingere că nu suntem intoleranți, că practicăm toleranța și am fi siguri pe răspunsul nostru.
Totuși, realitatea e că picăm adesea în capcane și transmitem exact opusul unei atitudini tolerante atunci când:
- Facem remarci critice sau disprețuitoare la adresa unei persoane supraponderale, bătrâne, de altă rasă, îmbrăcată într-un mod diferit etc.
- Ne ferim privirile când vedem un copil cu sindrom Down, autism, deficiențe fizice vizibile și chiar le sugerăm copiilor să nu se joace cu ei pentru că „sunt bolnavi”. Alteori, dimpotrivă, privim fix ca la o ciudățenie a naturii și scoatem exclamări de mirare sau compasiune.
- Folosim stereotipuri care ni se par banale: „nu înțelege, că e blondă”, „așa-s tinerii, nepoliticoși”, „toți țiganii fură”.
- Facem glume la adresa unei categorii (femei, negri, evrei, muncitori).
O mamă recunoștea cu sinceritate: „Am realizat că râdeam la glumele tatălui meu despre ‘țigani’, iar copilul meu repeta după noi. A fost un șoc. Atunci am înțeles cât de mult contează fiecare cuvânt spus în fața copiilor.”
Probabil că mulți dintre noi ne-am regăsit măcar în câteva dintre aceste semne de intoleranță. Pentru a fi un bun exemplu pentru copil trebuie să ne schimbăm noi, în primul rând.
Citește și despre:
Orice copil e unic: cum recunoașterea unicității susține atingerea potențialulul maxim
Felul în care-i iubim devine felul în care cresc: Stiluri parentale și impactul lor asupra copilului
Recunoștința începe acasă: Exemplul personal contează cel mai mult!
Beneficii și greșeli frecvente în procesul de conectare părinte – copil
Calitatea relației părinte-copil: ce înseamnă să fii conectat cu copilul tău?
Cum îl învățăm pe copil toleranța? Puterea exemplului personal
Un prim pas este să fim noi înșine un model. Copiii învață mai mult din ceea ce văd decât din ceea ce aud. Dacă vrem să creștem un copil tolerant, trebuie să:
- privim diferențele dintre oameni cu înțelegere,
- fim atenți la ceea ce vorbim în preajma copiilor,
- evităm glumele „inocente” pe seama altora,
- ne cenzurăm limbajul disprețuitor sau etichetele negative.
Răspunsuri oneste la întrebările lor
Copiii observă tot. Ei întreabă „De ce colegul are doar mamă?”, „De ce are două mame?”, „De ce X arată diferit?”. Răspunsurile trebuie să fie simple, dar sincere:
- „Oamenii pot face alegeri diferite, dar asta nu înseamnă că sunt mai puțin valoroși.”
- „Culoarea pielii nu schimbă faptul că toți suntem oameni și avem aceleași drepturi.”
Resurse educative
- Alegeți cărți, jucării, povești și filme care pun în valoare diversitatea.
- Discutați împreună atunci când vedeți la TV prejudecăți sau glume discriminatorii.
Experiențe directe
- Nu evitați grădinițele sau școlile unde sunt integrați copii cu dizabilități.
- Încurajați copilul să se joace cu toți copiii, indiferent de statut social, rasă sau dizabilitate.
- Călătoriți cu copilul, prezentați-i alte culturi, tradiții și obiceiuri.
Consolidarea stimei de sine
Copiii siguri pe ei sunt mai deschiși către ceilalți. Un copil care se simte acceptat și iubit va accepta, la rândul său, mai ușor diferențele. Studiile arată că cei care discriminează cel mai des sunt cei cu o stimă de sine scăzută.
A fi tolerant – concluzii
A fi tolerant NU înseamnă a accepta orice. Trebuie să-i învățăm pe copii că există diferențe de respectat, dar și comportamente care NU pot fi tolerate (bullying, minciuna, furtul, agresivitatea).
Toleranța înseamnă să-l accepți pe celălalt așa cum este, să-l respecți ca individ unic și să-l tratezi așa cum ți-ar plăcea și ție să fii tratat.
O mamă povestea: „Fetița mea a venit acasă supărată că o colegă a râs de accentul unei fetițe nou-venite. Am profitat de ocazie și am vorbit despre cât de frumos e că avem colegi care aduc cu ei alte culturi. Am rugat-o să o întrebe despre țara ei. A doua zi, mi-a spus că s-au jucat împreună și au descoperit că amândouă adoră să deseneze.”
Astfel de momente construiesc punți și pregătesc o generație mai empatică și mai deschisă.
