Alaptarea unui nou-nascut este privita probabil in unanimitate ca un lucru bun, cel mai bun mod de hranire posibil, si este sustinuta si incurajata de toata lumea. Problemele apar cand brusc “gura lumii” decide ca bebelusul, copilul este “prea mare” iar faptul ca spui ca alaptezi sau mai rau, ca esti vazuta alaptand un copil mai mare de 8-9 luni devine un prilej de mare mirare, revolta chiar!
Uneori inca de cand copilul are abia 6 luni mamele sunt presate sa opreasca alaptarea si asupra lor curg rauri de inventii, mituri, vorbe fara baza stiintifica uneori promovate si de catre unele cadre medicale, nu doar de catre rude, vecini, prieteni, necunoscuti de prin parcuri care se cred absolut indreptatiti sa intervina in viata altora.
Alaptarea si presiunile celor din jur – Cum sa le faci fata?!
Probabil orice mama care a recunoscut ca alapteaza copil mai mare de 1 an a auzit macar una dintre replicile:
- Dupa un an laptele matern e apa chioara
- O sa fie copilul un “papa-lapte”
- O sa-ti manance tot calciul din oase
- Daca mananca mancare nu-i mai trebuie lapte matern
- Daca i-au dat dintii, umbla in picioare, vorbeste nu-i mai trebuie lapte matern
- Dupa X luni laptele se strica, devine slab, nu mai are nutrienti.
Si cate si mai cate “intelepciuni populare” nu-i este dat unei mame care alapteaza sa auda!
Cel mai important este ca o mama care decide sa alapteze minimum 2 ani sau chiar mai mult, atat cat va dori copilul, sa fie sigura pe ea si sa creada cu tarie ca a luat cea mai buna decizie iar asta nu este posibil decat daca este cu adevarat informata.
Daca atat instinctul cat si informatiile stiintifice iti spun ca alaptarea este cel mai bun lucru pentru copilul tau, presiunile celor din jur nu vor avea sanse sa te deturneze.
Insa si mamele sigure pe ceea ce fac se simt uneori depasite de insistentele celor din jur si pe cale sa cedeze nervos, de aceea este bine sa fie pregatite pentru a face fata “atacurilor” fara sa se piarda cu firea.
Depinde desigur si de unde vin presiunile si cel mai greu este cand vin din partea celor apropiati, in special a sotului. In functie de firea ta si de directia dinspre care vin presiunile poti avea diferite atitudini:
Vorbeste despre beneficiile alaptarii. In ceea ce priveste sotul sau cei foarte apropiati din familie, ar fi bine daca ai putea sa-i convingi din start de beneficiile alaptarii discutand pe indelete cu ei, dandu-le sa citeasca macar fragmente legate de alaptare, explicandu-le nenumaratele beneficii.
Gaseste “punctual slab” al sotului si arata-i cat de mult economisesti nedand bani pe formula, sau aminteste-i ce comod e sa calatoriti cu hrana “la purtator”, sau cum se linisteste copilul la san indiferent de motivul supararii, ce usor trece peste boli cu sanul.
Zici ca ei si faci ca tine. Daca cei care fac presiuni asupra ta sunt cadre medicale sau persoane la care tii ai mai multe posibilitati.
Cea mai simpla e sa “zici cum zic ei si sa faci cum vrei tu”. Unii spun ca asta e lasitate, ca nu trebuie sa “dai dupa ei” ci sa lupti explicandu-le de sute de ori despre beneficiile alaptarii.
Insa uneori e clar ca ar fi “lupta cu morile de vant” si nu are rost sa te consumi incercand sa schimbi mentalitati impietrite.
Daca in afara de domeniul alaptarii medicul de familie sau pediatrul e bun si iti place nu are sens sa il schimbi sau sa te certi cu el, poti zambi frumos:”daaaa, l-am intarcat, e pe lapte din comert” si sa iti vezi linistita de alaptare.
La fel si cu cei apropiati cu care nu vrei sa ai vesnice dispute. Sau poti incerca sa le faci si lor putina educatie si sa le explici despre directivele OMS, despre varsta naturala a intarcarii, despre nutrientii si anticorpii pe care ii contin laptele matern inclusiv dupa 2 ani etc.
Daca cei care iti dau sfaturi sau “te cearta” sunt oameni de a caror parere nu iti pasa, inclusiv necunoscuti prin parc, poti sa ai atitudini mai radicale. Unele mame au succes luand o mina inabordabila si decretand ferm:”e problema mea, e intre mine si copil, nu discut pe subiectul acesta!”
Poti sa le intorci intrebarile:”dar tu cat ai alaptat?” De multe ori mamele “atotsiutoare” pe tema asta nu au alaptat deloc sau foarte putin si atunci poti sa le intrebi (chiar si sarcastic) cum de se simt in masura sa dea sfaturi intr-un domeniu in care nu au experienta?
Iar daca vrei sa te distrezi putin si sa vezi niste figuri stupefiate, indignate, socate poti sa le dai niste raspusuri pe masura.
Intrebari de genul:”mai alaptezi?!! Cat mai ai de gand?” merita raspunsuri date pe tonul cel mai serios:
- mai alaptez, dar doar pana se insoara, marita, apoi gata!
- daca ia premiu in clasa I il alaptez si in clasa a II a
- cand intra la facultate ma tem ca va trebui sa intarc
De ce sa te enervezi sau sa pui la suflet, de ce sa te tot justifici in loc sa te amuzi?
