Adaptarea copilului la cresa sau gradinita poate fi dificila indiferent de varsta. Stii cum il poti ajuta pe copilul tau?
Desi teoretic copiii sunt admisi in gradinitele de stat incepand cu varsta de 3 ani, institutionalizarea copilului poate incepe mult mai devreme, fie la o cresa de stat, fie la o gradinita particulara. Cum il ajuti pe cel mic sa se obisnuiasca sa petreaca atatea ore in alta parte decat acasa, cu altcineva decat cu parintii?
Desi suntem mari, despartirea, fie ea si temporara, de cei dragi, este dificila. Aminteste-ti cand erai indragostita si simteai ca nici nu poti sa respiri fara EL. Si acum, gandeste-te ca tu si tati sunteti centrul universului pentru copilul tau, caruia s-ar putea sa nu ii fie inca foarte clar cand si cum trece timpul, si cand vei veni sa il iei inapoi acasa din locul acela nou si strain care tocmai l-ai dus.
Gandeste-te cum te simti atunci cand ai avut o zi proasta si te-ai certat cu o colega de birou, si cum abia astepti sa ajungi acasa, sa ii povestesti sotului ce s-a intamplat, sa te descarci si sa fii consolata.
Acum, imagineaza-ti cum ar fi ca de fapt sa nu stii cand o sa ajungi acasa, pentru ca nici nu stii prea bine cum se ajunge acolo, ci depinzi 100% de cineva care sa vina sa te ia din locul in care te afli.
Cu acest exercitiu de imaginatie, iti poti face o idee despre cat de greu ii este copilului tau in primele zile de colectivitate. Iata de ce este important sa faci tot ce se poate ca sa ii usurezi tranzitia si sa ii faci adaptarea mai usoara.
Adaptarea la cresa intre 6 – 24 luni
Intre 6 luni si 2 ani bebelusii sunt dusi la cresa. La aceasta varsta, copiii nu stiu ca despartirea este doar temporara si manifesta sentimente intense, cunoscute ca anxietate de separare.
Aceste sentimente de tristete, teama sau furie declansate de anxietatea de separare sunt rezultatul legaturii puternice dintre copil si adultii cei mai implicati in viata sa.
Este important ca aceste sentimente sa fie verbalizate atat de educator, cat si de parinte. „Iti este dor de mami”, sau „Abia astepti sa vina ati sa te ia” il vor ajuta pe copil sa isi gestioneze mai bine sentimentele si sa se linisteasca putin, simtindu-se inteles.
Copilul are nevoie sa faca tranzitia de la adultii din familie, la un alt adult de incredere, o alta figura de atasament. Educatoarea este cel mai adesea aceasta.
Efortul educatoarei de a-l intelege, de a-l ajuta sa se exprime, de a-l alinta atunci cand are nevoie de apropiere fizica, ii vor castiga increderea copilului, care incet incet va incepe sa se simta in siguranta si in acest nou mediu.
Odata consolidata aceasta relatie, copilul va incepe sa formeze legaturi si cu ceilalti educatori, in asa fel incat sa se simta bine la cresa si in absenta principalei figuri de incredere.
Intre 12 si 18 luni este o perioada cu precadere dificila pentru adaptarea la gradinita, caci copilul este destul de mare incat sa fie constient de noutatea care il inconjoara, dar prea mic pentru a putea verbaliza.
De aceea este necesara mai multa rabdare in aceasta perioada, iar eforturile educatoarei sunt deosebit de importante pentru a-l face pe cel mic sa se simta bie in noul mediu.
Adaptarea copilului de 3 -4 ani la gradinita
INTRE 3 SI 4 ANI multi copii gasesc adaptarea la gradinita mai usoara daca li se permite sa ia cu ei o jucarie preferata. Pe masura ce se obisnuiesc cu noul mediu, copiii vor accepta sa lase jucaria intr-un loc anume din clasa pentru a se juca cu alte jucarii, sa o lase in dulapior si, in cele din urma, sa o lase acasa.
Modul in care copilul reactioneaza tine in mare masura de temperamentul acestuia, de nevoile, interesul, curiozitatea, experienta pe care o are.
Atunci cand copiii incep gradinita la varste cuprinse intre 3 si 4 ani, parintii se confrunta uneori cu perioade de regresie.
Nestiind cum sa se comporte in noul mediu, copiii pot incepe sa manifeste comportamente pe care parintii le considerau depasite, comportamente bebelusesti, menite sa il retina pe adultul din familie inca putin, inainte de despartire.
De obicei, acesti copii au nevoie si de putin timp petrecut doar cu educatoarea, de un strop de alint sau de „5 minute de iubire”, pentru a se reechilibra si a se readapta noului mediu. Dupa varsta de 3 ani, copiii sunt capabili sa inteleaga ca mami si tati se vor intoarce si ca despartirea nu este definitiva.
De asemenea, fiind ceva mai mari, copiii probabil ca au avut deja experienta unui timp ceva mai indelungat petrecut in alta companie decat cu mami si tati.
Un alt factor care ajuta tranzitia in cazul copiilor intre 3 si 4 ani este rutina. Un cantecel de la revedere, un pupic pe nas, pot ajuta la despartirea de adult.
Pe de alta parte, o activitate interesanta si captivanta facuta imediat la prima ora si asteptata cu nerabdare de copii, le va face tranzitia de la bratele mamei la sala de clasa, mai usoara.
Adaptarea copilului de 5-6 ani la gradinita
LA 5-6 ANI cei mai multi dintre copii au fost deja la gradinita. Totusi, schimbarea gradinitei sau a educatoarei, sau inceperea scolii pot implica un efort de readaptare.
La aceasta varsta, cei mai multi dintre copii au devenit deja interesati de conversatiile cu alti copii, si sunt de asemenea constienti ca parintii vor veni sa ii ia acasa la sfarsitul programului. De asemenea, la aceasta varsta, copiii se vor grupa dupa simpatii si antipatii si de asemenea in functie de interese.
Intre 5 si 6 ani, copiii incep sa se simta mari. Ei vor sa aiba succes, sa fie in centrul atentiei, sa isi asume noi raspunderi. Este putin probabil ca la aceasta varsta, adaptarea la gradinita sa se faca cu lacrimi, dar asta nu inseamna ca cel mic nu are emotiile lui, mai ales daca intra intr-un nou colectiv.
Indiferent de varsta copilului, parintele trebuie sa isi arate intreaga sustinere, rabdare si intelegere.
Jocul de rol este cel mai folositor instrument acasa, pentru ca parintele sa identifice trairile copilului, grijile pe care le are, dar si pentru a identifica infomatii importante despre ce se intampla la gradinita.
Cei mai multi copii nu vor povesti ceea ce au trait in ziua respectiv. De exemplu este foarte posibil sa nu iti spuna daca unul dintre colegii sai a fost pedepsit, chiar daca episodul l-a impresionat sau daca ii este teama sa nu fie, la randul lui, pedepsit.
