Majoritatea bebelușilor au lipsit la lecțiile despre somnul de noapte. Până la urmă, nou-născuții trebuie să mănânce la fiecare 2 – 3 ore și sunt incapabili, fiziologic vorbind, să doarmă toată noaptea, cel puțin până după vârsta de 6 luni. Dar ce te faci cu un bebeluș care doarme mult mai puțin decât ceilalți copii de vârsta lui?
Bebelușul nostru dormea câte 45 minute ziua și cel mult 2 ore legate noaptea
Ca proaspeți părinți, și eu și soțul meu eram obosiți. Extenuați, aș putea spune. Ne închipuiam că toți părinții trec prin asta. Atunci când prietenii și familia ne întrebau ce facem, iar noi ne plângeam de epuizare, auzeam mereu expresii ca da, partea asta e nasoală rău. Uneori mă și enervam și întrebam: Nu puteați să ne povestiți cât de rău este înainte de a ne apuca de făcut copii? Și primeam mereu asigurări că e doar o etapă normală, prin care trece toata lumea. Luni de zile bebelușul nostru a dormit câte 45 minute ziua și până la 2 ore legate noaptea. Sugea la 2 ore și după fiecare alăptare trebuie să îl țin la verticală 20 minute, altfel plângea îngrozitor. Am ajuns la un nivel de epuizare pe care nu îl credeam posibil. Adică, la început ești obosit, bei mai multă cafea, mai tragi un pui de somn odată cu cel mic, mai stă o bunică și îl culcă… Dar toate astea se adună, iar lipsa de somn ajunge chinuitoare. Știați că lipsa de somn e considerată o metodă de tortură?
Citește și despre: Normalitatea primelor luni din viața bebelușului
Unii bebeluși nu se pricep deloc să doarmă
Nici al meu nu se pricepea. Mă întreba lumea dacă am încercat cine știe ce metodă sau truc. Da, am încercat. Am încercat totul. Am testat, am citit, am privit documentare, am cumpărat o mulțime de accesorii, am plâns și ne-am rugat și nimic nu a ajutat.
Am sperat că lucrurile vor deveni mai simple odată cu trecerea timpului. Dar cât timp? Treceau lunile și nu observam nicio îmbunătățire. Nu mai reușeam nici măcar să ațipesc cu bebe peste zi, pentru că legănam și cântam o oră ca să obțin poate 20 minute de somn. Când am descoperit că bebe adormea în leagăn, un membru al familiei a venit și ne-a spus că e periculos, așa că nu am mai putut s-o facem nici pe asta. CITEȘTE ȘI: Bebelușul tău nu seamănă cu ceilalți bebeluși! 9 Adevăruri după un an minunat, primul an de mămicie
Felicitări, ai supraviețuit unei noi zile de mămiceală!
În perioada aceea, o prietenă care era însărcinată m-a sunat să îmi ceară niște sfaturi despre cum e să fii mamă pentru prima oară. I-am scris un email despre cum ar putea să se pregătească pentru perioada de după naștere.
Stai trează toată noaptea.
Nu o noapte sau două, asta poate să facă oricine. Stai trează toată noaptea timp de o săptămână, până când ești atât de obosită încât nu mai știi nici cum se deschide ușa frigiderului. Apoi mergi și te culcă, dar înainte de asta, setează cea mai zgomotoasă alarmă să sune peste 45 minute. Cel mai fain e că probabil o să sari din pat de 3 ori în decursul celor 45 minute pentru că ți s-a părut că ai auzit ceasul.
Când auzi alarma cu adevărat, încearcă să o legeni ca să se oprească. Ia în brațe o sacoșă de vreo 5 – 6 kg și leagăn-o cât mai uniform. Dacă găsești o sacoșă care să se zbată și să te zgârie în timpul ăsta cu atât mai bine, experiența va fi mai realistă.
Odată ce alarma s-a oprit, te poți duce și tu înapoi în pat, pentru alte 45 minute. După care te vei trezi și vei atașa țeava de la aspirator la sân timp de vreo 5 ceasuri. Când ai terminat și asta, te poți scula pentru o nouă zi. Felicitări, ești mămică!
Citește și despre: 15 Sfaturi de aur care te ajută la recuperarea după naștere și să previi epuizarea post-natală
Nu am fost niciodată atât de disperată
Eram disperată după puțin somn, să ajung să mă simt iar normal și normală. Simțeam că creierul meu nu mai funcționa cum trebuie, aveam efectiv găuri în el, viața trecea pe lângă mine, încețoșată, uitam lucruri, mă gândeam cu groază că nu voi mai putea reveni niciodată la serviciu dacă mintea mea rămânea în acest stadiu. Și, în tot acest timp, eram convinsă că așa este normal să fie bebelușii. Că toate mamele trec prin ce trec eu. Că e ceva în neregulă cu mine, de nu mă descurc și nu reușesc să fac față.
Am început să am halucinații de la atâta oboseală
Într-o seară, stăteam cu micuțul în brațe și așteptam să adoarmă și priveam cu fascinație jocul unor lumini verzi pe ușa dulapului din dormitor. Erau atât de frumoase, încât l-am chemat și pe soțul meu să le vadă. M-a privit întrebător, puțin îngrijorat, sigur fiind că glumesc. Ne-am certat și s-a lămurit că eu vedeam ceva ce nu era vizibil și pentru el. Două zile mai târziu a venit medicul acasă și mi-a confirmat că începusem să am halucinații din cauza oboselii.
Citește și despre: Mama, tu ești TOTUL pentru mine! Aș vrea să te vezi așa cum te văd eu: puternică, frumoasă, absolut uimitoare!
Experiența parentingului nu e la fel pentru toată lumea
Privind în urmă, cu câtă minte limpede mi-a mai rămas, am înțeles că lucrurile ajunseseră atât de departe pentru că toată lumea îmi spunea că e normal ca bebelușii să doarmă prost și puțin. Mi se tot repeta că toți proaspeții părinți sunt obosiți, așa că ajunsesem să cred că era normal ce mi se întâmpla. Dar nu era, și nu era ok pentru nici unul dintre noi.
Dacă aș fi știut atunci, aș fi cerut ajutor mai devreme. Dacă ar fi să mai fac copii, aș ști mai bine la ce să mă aștept și probabil că aș proceda altfel. Important este să nu mai compar experiența mea cu cea a altor părinți, căci nu există doi copii la fel. Important e să fim noi bine.
Citește și despre: Primul An de viață al bebelușului, săptămână de săptămână
