Una dintre cele mai frustrante probleme cu care se confrunta proaspetele mame este lipsa somnului. Ca proaspata mama parca regret toate noptile pierdute “in tinerete” cu petrecerile si vizionarile tarzii de filme, parca nu-ti vine sa crezi ca a existat o epoca in care puteai alege sa dormi cand si cat vrei si ai ales altceva! Acum cand ai vrea sa dormi macar o noapte pe saptamana legata, bebelusul tau este de alta parere!
Si mai frustrant este ca atunci cand te plangi de lipsa somnului cei din jur se mira si chiar te acuza pe tine ca sigur nu faci bine ceva, ca nu e normal ce ti se intampla, ca alte mame se odihnesc bine-mersi noaptea chiar daca abia au nascut astfel incat ajungi sa crezi ca poate chiar faci ceva gresit. Ei bine, greseli s-ar putea sa faci dar cu siguranta nu cele pe care ti le subliniaza cei care nu au cunostinte minime despre somnul bebelusilor. Iti vom spune noi ce greseli sa eviti:
Nu iti mai compara copilul cu altii!
Aceasta este una dintre cele mai frecvente tendinte gresite ale mamelor, de a compara copilul cu altii:”vai, al meu inca nu se rostogoleste ca X/ inca nu i-a iesit primul dinte ca lui Y”.
Nici subiectul “somn” nu scapa de comparatii din pacate dar este total neproductiv, ca sa zicem asa. In primul rand nu toti copiii sunt la fel, nu inseamna ca daca unii incep sa doarma 6-8 ore legate incepand de la cateva luni, asa ar trebui sa o faca toti. Realitatea este ca IN MEDIE un bebelus doarme legat 5 ore/noapte dar asta nu inseamna ca toti fac asa ci ca, asa cum unii dorm mai multe ore legate, altii dorm mult mai putine, poate nici doua.
In al doilea rand, de multe ori mamele care iti povestesc ce bine dormea copilul lor la 6 luni au acum copii mari si au uitat aproape total cum era de fapt realitatea acelor vremuri.
In al treilea rand unora le place pur si simplu sa idealizeze, din dorinta de a starni invidie sau admiratie o tin una si buna doar cu “povesti nemuritoare” despre cat de “cuminte” este bebelusul lor, cum doarme toata noaptea, cum cere olita la 6 luni, cum nu plange absolut niciodata, mai ca ar spune si ca isi spala singuri hainutele.
Si nu in ultimul rand unele mame care chiar au bebelusi care dorm toata noaptea au ajuns, din pacate, la aceasta “performanta” prin metode total nerecomandate si nocive precum ferberizarea sau cry it out.
Nu iti seta asteptari nerealiste!
Aceste asteptari nerealiste provin tot din lipsa informatiilor. Ar trebui sa stii ca somnul bebelusilor difera de cel al adultilor, are cu totul alte mecanisme, ca trezirile dese sunt chiar benefice pentru nou-nascuti, reprezentand un instinct de supravietuire, diminuand riscul de sindrom al mortii subite, ca stomacul bebelusilor este inca mic si au nevoie putin si des de hrana si ca mai ales in cazul celor alaptati trezirile dese sunt de asteptat avand in vedere ca laptele matern se digera mult mai repede.
Este bine de stiut ca bebelusii au diverse etape, nu inseamna ca daca incep sa doarma legat timp de o luna nu pot reveni la treziri dese, ca in perioada achizitiilor bebelusii se trezesc mult mai des si e posibil chiar sa nu readoarma pentru cateva ore, ca in timpul puseelor de asemenea se trezesc mai des si ca alaptarea din timpul noptii este deosebit de importanta.
Faptul ca bebelusii sug noaptea contribuie la mentinerea unei productii optime de lapte matern si de asemenea il ajuta la calmarea disconfortului inclusiv a durerilor provocate de cresterea dintilor.
Nu lua in considerare sfaturi depasite!
Chiar daca vreo vrednica vecina a crescut 5 copii sau matusa soacrei a fost asistenta medicala intre cele doua razboaie mondiale nu e cazul sa bagi in seama sfaturi de genul “da-i ceva siropel care-l linisteste/ ceai de mac/ inmoaie-i suzeta in vin” si altele din gama asta.
De asemenea ramai imuna la insistentele de a-l lasa sa planga “ca asa e normal, o sa se obisnuiasca/ face plamani/ invata ca nu trebuie sa fie rasfatat”. Lasatul copilului sa planga neconsolat ii creste nivelul de cortisol considerat hormonul stresului si ii poate produce inclusive mici leziuni pe creier! A-i raspunde prompt nevoilor e cea mai buna atitudine pe care o poate avea un parinte, ideile ca un bebelus plange “spre a manipula/ fiindca e rasfatat/ e santajist” nu au nicio baza si sunt lipsite de respect si intelegere pentru mica faptura nevinovata.
Nu ignora semnalele transmise de copil!
Multi copii refuza sa fie pusi la somn sau au un somn agitat tocmai fiindca le-au fost ignorate semnalele atunci cand le-a transmis. Daca nu observi aceste semnale prin care bebelusul comunica faptul ca-i este somn el ajunge la suprastimulare, acumuleaza oboseala, frustrare si agitatie si va fi un chin sa-l culci.
Chiar daca este prea mic sa vorbeasca fii atenta la aceste indicii ca e momentul sa va retrageti la somn: devine tacut, dezinteresat de jucarii sau de oameni, casca, se freaca la ochi. Daca ignori aceste semne va deveni din ce in ce mai morocanos, agitat, nemultumit si tocmai datorita oboselii si suprastimularii nu va mai putea dormi!
Nu in ultimul rand asculta-ti instinctul!
Indiferent de sfaturile diversilor experti, de ce spun cartile, informatii de multe ori contradictorii, tu esti mama copilului si il cunosti cel mai bine. Asculta-ti instinctul si fii sigura ca faci lucrurile asa cum trebuie in ceea ce-l priveste pe micutul tau.
