Exista o moda in prezent ca celor mici, si nu numai, sa li se administreze suplimente de vitamine si minerale fara sfatul unui medic. Reclamele televizate, faptul ca aceste produse sunt disponibile fara reteta in farmacii si chiar pe raftul supermarketurilor le face sa para absolut inofensive. Poate ca cel mic are nevoie de vitamine ca sa nu mai raceasca asa des la gradinita. Poate ar trebui sa ii dam vitamine ca sa aiba pofta de mancare. Poate vitaminele l-ar face sa ia mai bine in greutate. Asa sa fie oare? Cum se administreaza de fapt suplimentele alimentare la copii?
Cel putin in cazul copiilor foarte mici mamicile sunt tentate sa suplimenteze fierul si calciul. Medicii de familie au recomandari stricte pentru combaterea rahitismului si a anemiei feriprive la bebelusii mai mici de un an. Sa fie aceste recomandari potrivite pentru fiecare bebelus?
Suplimentele de vitamine si minerale la copii
Vitamina D este o vitamina pe care corpul uman nu o poate stoca in tesuturi. Sinteza de vitamina D se realizeaza atunci cand radiatiile solare iau contact direct cu pielea bebelusului, insa se stie ca nu este bine ca bebelusii sa fie expusi mult la soare direct. In plus, bebelusii sunt de multe ori imbracati bine de catre mamici prea grijulii, iar daca au „ghinionul” de a se naste iarna, expunerea lor la soare este categoric insuficienta. Prin urmare, recomandarea medicului de familie este ca in primul an de viata, bebelusul sanatos sa primeasca zilnic, incepand cu varsta de 10 zile de viata, cate 2 picaturi de Vitamina D solutie orala.
Doza zilnica de vitamina D va fi ajustata de medic la fiecare control lunar in functie de aspectul copilului si de marimea fontanelei.
Calciul este o alta recomandare de rutina pe care o fac medicii de familie mai ales in primele luni de viata ale copilului. Este adevarat ca in aceste prime luni cresterea bebelusului este spectaculoasa si necesarul de calciu sunt pe masura. Pana la urma, in doar cateva luni copilul isi dubleaza greutatea cu care s-a nascut si creste aproximativ 10 cm in lungime, asadar nevoile sale sunt mari. Tinand insa cont ca alimentatia copilului este exclusiv lactata in aceasta perioada, alti medici sustin ca administrarea calciului nu este necesara.
Fierul face parte din recomandarile standard ale pediatrului incepand cu varsta de 6 luni. La aceasta varsta se considera ca rezervele de fier pe care bebelusul le avea de la mama sa s-au epuizat, iar laptele matern este sarac in fier. In plus, alimentatia bebelusului abia incepe sa se diversifice, proces de durata in cazul celor mai multi bebelusi. Asadar, este putin probabil ca bebelusul sa poata corecta o eventuala anemie printr-o alimentatie corespunzatoare. Avand in vedere ca anemia feripriva poate conduce la numeroase complicatii, recomandarea este de inteles. In plus, anemia se asociaza si cu lipsa poftei de mancare, asadar este cu atat mai greu sa corectezi o anemia doar printr-o alimentatie cu aport crescut de fier.
Suplimentele de vitamine si minerale la copii – Cand mai mult e prea mult
In cazul celei mai mari parti a vitaminelor, nu se poate vorbi de un exces deoarece ele se elimina usor prin urina. Nu este insa si cazul vitaminelor liposolubile, cum e vitamina D, sau al unor minerale.
Desi carenta de vitamina D, calciu si fier se asoziaza unor probleme severe de sanatate, si excesul acestora este la fel de periculos. Excesul de vitamina D poate cauza greata si voma, pierderea poftei de mancare, sete, urinari frecvente, constipatie, dureri abdominale, slabiciune musculara, dureri articulare si musculare, oboseala si afectarea permanenta a rinichilor.
Excesul de calciu nu evolueaza cu simptome foarte evidente si este descoperit de obicei la analize. Totusi, pe termen lung, excesul de calciu determina un deficit de fosfor extrem de daunator pentru rezistenta scheletului. Hipercalcemia severa se asociaza cu deshidratare, letargie, slabiciune si afectare renala. Practic excesul de calciu se depune in rinichi, compromitandu-i functia.
Excesul de fier nu este nici el mai bland. Fierul in exces afecteaza ficatul, inima si glandele endocrine determinand ciroza, diabet, cardiomiopatie, artrita si infertilitate masculina.
Suplimentele de vitamine si minerale la copii – Cum prevenim carentele?
Cea mai sigura metoda de a preveni carentele la copiii mai mari de 1 an este oferirea unei hrane proaspete, sanatoase si diverse, in care sa predomine fructele si legumele, carnea slaba, pestele, ficatul. Oul este o alta sursa minunata de fier, de exemplu, dar si de proteine. Vitaminele cele mai sanatoase provin din fructe si legume crude, sursele naturale de calciu sunt cele mai lipsite de efecte secundare, iar fierul din alimente este cel mai usor asimilabil. Un copil care mananca sanatos nu ar trebui sa aiba nevoie de nici un fel de suplimente de vitamine si minerale.
Suplimentele de vitamine si minerale la copii – Cum se procedeaza in cazul copiilor de pana la un an?
Perioada 6-12 luni este una mai delicata din acest punct de vedere. Rezervele materne s-au epuizat, totusi copilul se afla abia la inceput de diversificare. Si totusi, medicii pediatri sustin ca nu este cazul sa fie administrate nici un fel de suplimente in absenta unor analize clare de sange care sa evidentieze o eventuala carenta. Prin urmare, multi medici recomanda efectuarea unui set de analize de baza pentru a evalua nivelul de calciu, fier si vitamina D. Unii pediatri recomanda efectuarea lor in jurul varstei de 6 luni, altii prefera sa astepte pana la 9 luni sau chiar pana la un an pentru a efectua o astfel de evaluare. Pe baza rezultatelor obtinute, medicul este in masura sa iti recomande suplimentarea dietei copilului cu vitaminele potrivite.
Copilului tau i-au fost recomandate vreun fel de suplimente de acest gen de la nastere si pana acum? I le-ai administrat? Recomandarea a fost facuta pe baza de analize, sau tinand cont de alte criterii?
