Impulsul caruia este dificil sa ii rezisti, de a plimba bebelusul tinandu-l de ambele manute, este usor de inteles, mai ales cand ii observi entuziasmul in timp ce face asta. Atunci cand incercam sa ii ajutam pe copii sa mearga, ei se distreaza, in timp ce noi anticipam cumva una dintre cele mai importante etape de dezvoltare. Uneori, facem asta convinsi fiind ca au nevoie de sustinere ca sa invete sa mearga, sau pentru ca ne ingrijoram ca vor ramane in urma la capitolul motricitate. Si atunci, de ce sa renuntam la acest obicei?
Mersul nu se invata astfel. In ce priveste dezvoltarea motorie, bebelusii pur si simplu invata singuri, natural, ei stiu cel mai bine cand sunt pregatiti sa faca, la propriu, primul pas. Atunci cand il apuci pe micut de mana cu intentia de a-l mobiliza, ii pozitionam si repozitionam corpul noi insine, ceea ce nu face decat sa intarzie momentul in care isi va gasi singur echilibrul. Practic, amanam momentul in care reuseste sa perceapa dimensiunile spatiale si il impiedicam sa evalueze singur ce poate si ce nu poate sa faca. E mai bine sa avem incredere in ei ca vor merge atunci cand sunt pregatiti, caci astfel ii incurajam sa se autoevalueze corect.
Siguranta. Constiinta de sine si siguranta merg mana in mana. Atunci cand plimbam bebelusii de manute, ii impiedicam sa devina constienti de corpul lor, dandu-le o senzatie falsa de echilibru, care poate deveni periculoasa. Bebelusii carora li se ofera ocazia sa invete singuri, au un alt mod de perceptie a riscurilor, care ii ajuta sa fie in siguranta.
Cat timp simtul echilibrului se dezvolta nestingherit, iar judecata bebelusului nu este deturnata, miscarile pe care le fac sunt mai atent calculate, iar ei tind sa faca mai putine miscari nesabuite. Un studiu efectuat de Institutul Pickler a demonstrat ca bebelusii lasati sa se dezvolte in ritmul lor au dobandit abilitatile caracteristice varstei la timp si ca miscarile lor au fost „bine coordonate, economice si pline de prudenta”.
Se creeaza un obicei si o dependenta. Plimba bebelusul de cateva ori, si va vrea sa faca asta iar si iar. Se pun astfel bazele unei dependente nesanatoase de corpul unui adult pentru castigarea echilibrului, iar micutul va fi mult mai interesat de perpetuarea acestui tip de deplasare decat suntem noi, adultii. Bebelusii iubesc mult rutina si invata prin repetare, insa nici un parinte nu isi doreste sa genereze si mai multe situatii in care sa fie obligat sa refuze. Micutii care nu sunt niciodata purtati de manuta, nici nu se vor astepta sa faci asta pentru ei.
Durerile de spate. Pozitia este solicitanta pentru orice adult sanatos, dar stilul nostru de viata static face ca majoritatea adultilor sa aiba diverse probleme la nivelul coloanei, care se accentueaza atunci cand mergem aplecati.
Inhiba jocul independent. Iti amintesti de dependenta de care aminteam mai devreme? Mersul de manute contribuie la obligatia adultului de a se implica intr-o activitate, pentru ca bebelusul sa o considere amuzanta si demna de atentie. Astfel, copilul asteapta implicarea parintelui si sugestiile acestuia, in loc sa isi dezvolte singur abilitatile motorii si sa descopere noi chestii interesante de facut.
Este restrictiv. Desi ne imaginam ca manipularea bebelusului il ajuta sa invete sa se deplaseze liber, de fapt nu facem decat sa ii restrictionam miscarile, exact asa cum facem cand ii punem in sezut inainte de a fi capabili sa ajunga singuri in pozitia respectiva. Bebelusii au nevoie de libertatea de a testa miscari dintre cele mai variate, pentru a castiga noi abilitati. E mult mai bine sa ai increde in ei si sa incurajezi aceasta libertate.
Ratarea miscarilor de tranzitie. Un studiu efectuat de Institurul Pikler pe un total de peste 700 de copii a demonstrat ca la varsta achizitiilor motorii majore, bebelusii isi schimba pozitia in medie o data pe minut. Asta demonstreaza ca un copil caruia ii sunt restrictionate miscarile este privat de ore lungi de exersare a unor pozitii de tranzitie necesare atingerii urmatoarei etape de dezvoltare. Aceste pozitii posturale intermediare trebuie privite ca niste caramizi care pun bazele noilor achizitii motorii.
Incredere + Control = Incredere in sine. Trebuie sa avem incredere in micuti si sa ii lasam sa fie proprii conducatori ai dezvoltarii lor. Cand bebelusul simte increderea noastra si are ocazia sa experimenteze singur si sa se bucure de propriile realizari independente, increderea in sine este cultivata. Exista o mare diferenta intre „In sfarsit pot sa fac asta fara sa ma tina tata de mana” si „Wow, ia uite ce chestie interesanta pot eu sa fac”.
Nu e nicio graba. Iti amintesti cum, imediat ce ai inceput sa iti dai intalnire cu actualul tau sot, toata lumea te intreba cand aveti de gand a va casatoriti? Si cum, imediat dupa nunta, toate cunostintele voiau sa fie informate despre cand planuiti sa faceti primul copil? Este exact ceea ce faci si tu acum. Bucura-te, pur si simplu, de momentul pe care il traiesti.
Bebelusii trebuie sa se simta apreciati si iubiti pentru ceea ce sunt si pentru ceea ce pot sa faca in prezent. Amestecul nostru nu face decat sa starneasca confuzie. Se spune, pe buna dreptate, ca „Daca bebelusii sunt pregatiti sa faca un lucru, il vor face. De fapt, atunci cand sunt pregatiti, TREBUIE sa il faca, nu se pot impotrivi”.
